vineri, 6 martie 2009

Eleonora Lisnic: Învingători şi supravieţuitori

Omul este „înger amestecat” – iată ce frumos vorbesc unii sfinţi, arătându-ne concis şi clar treapta ce ne-a fost pregătită iniţial. Sfântul Grigorie Teologul spunea că Dumnezeu l-a creat pe om pentru a realiza o legătură între lumea nevăzută a ierarhiilor cereşti şi cea văzută. 

Îngerii sunt făpturi spirituale nevăzute, „pară de foc”, după Proorocul David, dar numai omul are atribute biologice, datorită cărora poate interacţiona plenar cu regnurile mineral, vegetal şi animal şi, în acelaşi timp, graţie firii sale nevăzute – sufletul -, să interacţioneze cu sferele înalte. Această capacitate de a fi prezent concomitent în două lumi, de a fi legătura dintre ele, este o însuşire care i-a fost dată doar omului, făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Potrivit învăţăturii creştine, „după chipul” înseamnă înzestrarea cu raţiune şi liber arbitru, iar „asemănarea” arată înzestrarea cu virtute (calităţi morale). Spiritul uman a fost înzestrat cu toate însuşirile pe care le are Dumnezeu, dar... la o scară mai redusă.

Pe Pământ, omul are misiunea să-şi subordoneze corpul biologic sufletului, să-l alinieze la perfecţiunea acestuia, curaţindu-l de patimile şi de slăbiciunile dobândite pe parcursul vieţii sau moştenite de la predecesori. Dacă acest obiectiv este neglijat, omul nu mai ajunge să-şi perfecţioneze sufletul, pierde legătura cu Dumnezeu şi devine captiv al planului terestru, al materiei dense, încetează a mai fi veriga care asigură legătura între două lumi. În loc să creeze armonie, sporeşte dizarmonia.

Noi toţi şi fiecare în parte suntem expresia unei succesiuni de vieţi şi destine. Suntem descendenţii unor supravieţuitori, ai unor învingători, dar şi ai unor înfrânţi.

Însuşirea sufletului de a-şi cunoaşte şi recunoaşte pe Tatăl sau de a se lepăda de El, e dependentă şi de construcţia genetică a trupului, în care va avea să petreacă o vreme. (...) Dumnezeu pe toţi îi trimite înzestraţi şi în stare să fie drepţi. Dar trecând ei prin poarta naşterii pământeşti, iau în spate poveri părinteşti, care-i spetesc şi-i încovoaie spre pământ. Pe urmă, slăbiţi de osteneala vieţii şi de mediul înconjurător, greu se vor decide să reprezinte cauza lui Dumnezeu”, spunea părintele Arsenie Boca, unul dintre cei mai mari duhovnici ai sec.XX.

Faptele, gândurile, lecţiile de viaţă ale strămoşilor noştri, spaimele şi victoriile lor, emoţiile care le însoţesc pe toate acestea se depozitează în ADN-ul nostru şi constituie partea nevăzută a structurii genetice, indescifrabilă pentru savanţi. Cât moştenim şi de la cine, o decide Dumnezeu, dar această continuitate are ca scop ascensiunea şi perfecţionarea unui neam luat în parte, dar şi a speciei umane pe ansamblu.

Prin puterea sufletului, putem scăpa de moştenirea genetică negativă. Părintele Arsenie Boca explica această capacitate în felul următor: „Avem probe unde nici n-am bănui: în fizica modernă, despre puterile sufletului asupra lumii fizice, deci şi a trupului. Prin simpla atingere a unui obiect, structura acesteia s-a schimbat întrucâtva. Prin simpla îndreptare a energiei cunoscătoare a sufletului asupra unui lucru, acesta se influenţează şi se schimbă întrucâtva, încât nu e identic în mod absolut cu el însuşi de mai înainte de experienţă. De aici reţinem faptul că organismul viu înregistrează cu atât mai uşor un bombardament al energiei sufletului şi-i pricinuieşte mutaţia infinitezimală, după dorinţă. Iar o mică schimbare în microbiologie dezlănţuie, prin amplificare, procese uriaşe în configuraţia persoanei, uneori chiar şi în macrobiologia societăţii. Deci, cum să nu fie în stare blestemul unei babe, aproape cojită de materie, zvârlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat, ca voinţa ei să nu-l ajungă şi să nu-i schimbe configuraţia fizică şi psihică? Gândirea îndreptată ca o săgeată poate pricinui la ţintă leziuni organice. Şi iarăşi: cum să nu fie în stare rugăciunea cu iubire să-l folosească şi să-l schimbe din rău în bun?”. („Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul XX”, pag. 69-70, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002).

Părintele Arsenie Boca le atenţiona pe mame cât de mare e responsabilitatea ce le revine în virtutea faptului că în ele se produce amestecarea „unui pui de cer cu un pui de om”.

Unii autori laici care au cercetat tema afirmă că îndelungata petrecere a timpului în câmpul energetico-emoţional al mamei îi inoculează copilului felul de a reacţiona al mamei. De exemplu, dacă aceasta îşi face mereu griji că nu va avea bani, copilul va moşteni această fobie şi, nu este exclus, chiar se va confrunta cu o lipsă cronică a banilor, după principiul „de ce te temi, de aceea nu scapi”. Dacă mama este supusă violenţelor sau ea însăşi este violentă, copilul va prelua această amprentă ş.a.m.d.

La origine, amprentele genetice nefaste sunt generate de păcate, slăbiciune sufletească sau de blesteme. „Poarta de acces” se închide doar atunci când se naşte un reprezentant puternic al acelui neam, care ştie să facă faţă încercării, să anuleze amprenta. Iată şi ce ne spune Biblia: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt Dumnezeu râvnitor, Care pedepseşte vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam – pentru cei ce Mă urăsc... Şi Mă milostivesc până la al miilea neam, către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”. (Deuteronom 5, 9-10)

„Toate faptele omului, toate mişcările lui se înseamnă undeva, într-o nevăzută carte şi se înseamnă şi în sămânţa sa şi cu aceasta îşi trage urmaşii sub povara isprăvilor sale”, constata pr. Arsenie Boca.

Mulţi duhovnici şi scriitori creştini au considerat important să sublinieze în scrierile lor că un copil trebuie să se nască din dragoste - din părinţi care se iubesc reciproc şi duc o viaţă frumoasă. Părintele Porfirie (un mare duhovnic din Grecia care a trăit până către sfârşitul sec.XX şi este considerat sfânt) spunea că acei copii care nu vin pe lume din dragoste se nasc cu diverse boli, dar au şi diverse încercări grele pe parcursul vieţii. Părintele Arsenie Boca s-a preocupat să ne explice ce structură genetică nefastă moşteneşte, bunăoară, un copil conceput într-o atmosferă violentă, din părinţi cu o viaţă decăzută, sub influenţa alcoolului şi, poate, sub acompaniamentul unor înjurături de cele sfinte.

Viaţa pare uneori grea, iar încercările par a fi peste puteri, dar viaţa este aşa cum au înţeles s-o organizeze cei care au trăit până la noi. De multe ori, sfaturile primite de copii de la părinţii lor diferă cardinal de învăţătura care ne-a fost dată acum 2000 de ani de Mântuitorul Iisus Hristos. Încetul cu încetul, orice suflet născut om pe planeta noastră a fost modelat până la maturitate după chipul şi asemănarea părinţilor şi a anturajului uman, pierzând progresiv din asemănarea cu Dumnezeu.

Întreaga noastră viaţă este un umblet pe valuri. Amintiţi-vă de mersul Sf. Apostol Petru pe ape – a mers pe mare atâta timp cât a crezut că este posibil, iar când s-a îndoit sau poate că i-a fost frică, a început să se scufunde. Când te îndoieşti şi renunţi să faci următorul pas, Dumnezeu nu are cum să te ajute. Iar atunci când îţi doreşti să creşti spiritual, să devii mai bun ca să sporeşti şi lumina pe Pământ, sprijinul de Sus îţi vine pe cele mai nebănuite căi şi în cele mai surprinzătoare moduri. Poate că nu reuşeşti să le faci chiar pe toate câte ar trebui pentru a merita pe deplin numele de „înger amestecat”, dar – cum spunea părintele Cleopa – „sfârşitul vieţii măcar te găseşte în lecţie”, pe calea către desăvârşire.

Eleonora Lisnic

(2006)

Un comentariu:

  1. Te nasti cu ceva si te modelezi in functie de factorii din anturajul imediat, insa cred cu tarie ca foarte important este ce-ai dobandit in suflet, nu m-au aplecat in credinta-n Dumnezeu nici Scoala de ofiteri M.I. din vremea raposatului, nici influentele ideologice ale vremii, am ramas acelasi suflet sensibil, receptiv la nou dar intru mare friica de Dumnezeu.
    Iti multumesc pentru trimiterea spre aceste ganduri ale tale care m-au facut sa meditez asupra clipelor de indoiala si renuntare a unor actiuni ale mele.
    Mersul pe ape ale Sf.Apostol Petru, este exemplul elocvent intru credinta!
    O seara placuta va doresc!

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului