luni, 27 aprilie 2009

Electoratul Opoziţiei vrea alegeri anticipate

Foto: Lucian Reniţă. „Taras Bulba” versus „Furios şi iute 4”. Seara zilei de 6 aprilie 2009, protestele paşnice ale tinerilor din centrul oraşului Chişinău şi filmele la care invita Cinematograful „Patria”.
********

Nicio organizaţie, niciun for european şi nicio cancelarie occidentală nu a crezut versiunea lui Vladimir Voronin, potrivit căreia opoziţia ar fi pus la cale violenţele şi devastările din 7 aprilie, în încercarea de a da „o lovitură de stat”, cu sprijinul României.
Versiunea comuniştilor a fost falsă, iar investigaţiile continuă. La nivel local, european şi internaţional.
La 5 mai, noul parlament al Republicii Moldova se va întruni în prima sa şedinţă plenară, urmând să fie constituite grupurile de deputaţi şi să fie aleasă conducerea Legislativului. Deoarece clădirea Parlamentului a fost devastată şi incendiată la 7 aprilie, şedinţa va avea loc în sediul Palatului Republicii.
La 25 aprilie, când CEC a înmânat legitimaţiile de deputat, parlamentarii din cele trei partide de opoziţie au ignorat ceremonia, motivând că „nu doresc să bea şampanie împreună cu cei care au fraudat alegerile”. Liderul PCRM, Vladimir Voronin, a comentat că opoziţia „nu-şi respectă alegătorii”. Alegătorii opoziţiei, însă, au lăudat pe forumuri gestul celor 3 formaţiuni, îndemnând şi la boicotarea alegerilor şefului statului. În multe dintre mesaje, oamenii subliniază că jertfa din 7 aprilie a tinerilor şi calvarul de după nu trebuie să fie zadarnice şi nici să fie uitate.
Sub aspectul viziunilor politice, societatea noastră este divizată acum în două grupuri clar conturate – dreapta şi stânga. Scrutinul din 5 aprilie a spulberat de pe scena politică orice nuanţe şi umbre. Lupta electorală a fost grea, iar societatea a dorit claritate deplină.
Adevăraţii câştigători ai scrutinului sunt alegătorii cu simpatii de (centru)-dreapta. Ei au votat liber, din convingeri şi în cunoştinţă de cauză. Iar acum, vor alegeri anticipate. Nu acceptă perspectiva a încă 4 ani de guvernare comunistă şi se declară siguri că alegerile din 5 aprilie au fost măsluite la greu de comunişti. Votanţii de (centru)-dreapta şi-au demonstrat forţa colosală prin votul pe care l-au dat: pe lângă comunişti, doar favoriţii lor au intrat în Parlament. Dacă PL, PLDM şi AMN şi-ar dezamăgi susţinătorii, respectiva forţă s-ar întoarce împotriva lor.
Cei care iî sprijină pe comunişti preferă să fie ales şeful statului şi susţin că fraudarea alegerilor nu a fost demonstrată, iar opoziţia „nu ştie să piardă”.
De la o tabără la alta, aleargă cei care şi-au asumat postura de „emisari ai stabilităţii politice” – ei îndeamnă la pace, iertare şi împăcare, fac lobby pentru o nouă „opoziţie constructivă” şi îi îndeamnă pe democraţi să conclucreze cu PCRM. Acum, însă, demersurile lor sunt mai puţin luate în seamă – cei care au votat la 4 aprilie 2005 pentru un preşedinte al RM propus de comunişti nu au intrat în noul parlament.
Liderii PL, PLDM şi AMN declară la unison că parlamentarii din formaţiunile lor nu-şi vor da voturile pentru un candidat al comuniştilor. Cei 15 deputaţi din PLDM chiar au găsit necesar să decidă acest lucru într-o şedinţă de partid. PCRM-ului, care deţine 60 de mandate, nu-i ajunge un singur vot pentru a-l alege pe şeful statului. Un singur vot pare foarte puţin, după ce în 2005 s-au găsit 19. Pesimiştii din tabăra democraţilor înclină să creadă că „trădătorul” va fi găsit. Optimiştii vorbesc deja despre faptul că vom avea alegeri parlamentare anticipate prin lunile iulie - august.
Putem presupune, mai există şi temerile unor democraţi că, în urma unui scrutin anticipat, nu s-ar mai alege cu un nou mandat, iar ei nu ar mai ajunge parlamentari. „Să nu se teamă partidele! Am vota chiar mai mulţi şi ar lua mai multe mandate!”, le-a adresat acestora un mesaj de încurajare un ascultător al postului de radio „Vocea Basarabiei”.

Cu adevărat, de ce ar fi greu să credem că procentele pe care le-ar lua PL, PLDM şi AMN în urma unor anticipate ar fi mult mai mari decât rezultatul din 5 aprilie? Există mai multe argumente în sprijinul acestei posibilităţi: scena politică s-a „descărcat” după scrutin, formaţiunile capabile de calificare au devenit cunoscute, PL, PLDM şi AMN au demonstrat că pot conlucra, iar micile animozităţi care au marcat relaţiile dintre ele şi susţinătorii lor în campania electorală au dispărut cu desăvârşire.

Eleonora Lisnic

(pentru "Capitala")
Foto: Gardianul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului