marți, 28 aprilie 2009

Cine pilotează OZN-urile? Comentarii şi argumente

La comentariile de la materialul Cine pilotează OZN-urile?, Ursus Becalis ne recomandă un link: Perspectiva creştin-ortodoxă asupra OZN-urilor.

Vă invit să participaţi în continuare la sondaj. Puteţi selecta nu un singur răspuns, ci mai multe. Am setat această posibilitate, deoarece, din punctul meu de vedere, există mai multe răspunsuri plauzibile sau chiar valabile la întrebarea "Cine sunt piloţii discurilor zburătoare?". Mulţumesc celor care au intrat în joc! Să aflăm împreună ce se crede despre extratereştri pe "Planeta Moldova".

Părintele Cleopa Ilie a pus pe fugă un extraterestru

''Eram într-o noapte la ora unu în bordei. Făcusem Miezonoptica si eram pe la sfârsitul Utreniei, când deodată aud: buf, buf, buf! Se cutremura pământul. Eu am iesit să văd ce se aude, dar când am deschis usa la bordei am văzut afară o lumină mare si în lumină, o masină de alamă cu multe roti.
Din ea a coborât un om înalt, cu ochii mari, pe jumătate albi si pe jumătate negri, care numai atât a zis apăsat: ''Ce cauti aici?'' Atunci mi-am adus aminte ce zic Sfintii Părinti. Că dacă ai Sfintele Taine, Îl ai pe Hristos viu! Eu aveam Sfintele Taine într-o scorbură de brad în bordei. Si când am văzut asa, am intrat repede înăuntru, am cuprins bradul cu Sfintele Taine în brate si numai atât am zis: ''Doamne Iisuse, nu mă lăsa!''
Să vezi tu atunci rugăciune când este dracul la usă! Si când m-am uitat din nou afară, l-am văzut cum se dădea înapoi alungat de puterea lui Hristos. Lângă bordei era o râpă mare unde a căzut acel duh necurat. Dar cum a căzut? Când a ajuns la râpă, s-a dat de trei ori peste cap cu tot cu masină si pe urmă a căzut si s-a făcut un zgomot mare de mi-au tiuit urechile până a doua zi la ora unu''.
(Extras din cartea "
Viata Parintelui Cleopa")
Citeşte: NASA ne pregăteşte moral. Pentru ce?

29 de comentarii:

  1. Cand se mai ogoiesc pochii,dupa atata fugareala in jurul sfintei biserici si tragere de barba a semenilor sai, pentru ca au uitat cu cate deshte sa se cruceasca, se mai intalnesc si cu opozitzia ,mai ales noaptea , dupa ce es afara din beci sashi mai traga duhul.
    Cel mai bun leac este - ca inainte de fiecare paharutz sa nu uitzi ,cu smirenie sa ceri un Help , "par example" : "...sa ne intareasca Dumnezeu.." si scapi de totzi dracii...
    Eleonutza-a-a-a! Daca trebuie mai adaugam , ca lunga-i noptea pochilor.Decand l-au pridumait nu numai pi tats-o.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte multe idei. O avalanşă. Ai grijă, să rezişti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi par ridicole relatarile precum cea de mai sus a Parintelui Cleopa. Nu cred ca e prea sanatoasa o frica de necunoscut profunda si superstitioasa precum a lui. Inca si mai comica este descrierea disparitiei "OZN"-ului in rapa, cu datul de 3 ori peste cap.

    Altfel, link-ul e, desigur, interesant, dar scapa din vedere cateva elemente si face cateva greseli.
    Una dintre ele este limitarea la un anume tip de SF-uri si exprimari de genul "Fiintele "evoluate" ale viitorului, asa cum apar ele în literatura SF, sunt prezentate invariabil ca unele ce au "depăsit" limitele umanitătii obisnuite, mai ales cele ale "personalitătii"." Autorul uita de o multime de alte scrieri care prezinta o realitate complet diferita. De exemplu, trece cu vederea Solaris, desi nuvela chiar are o astfel de fiinta supranaturala precum cele discutate in eseu (oare din cauza ca a facut Tarkovski un film ce atinge tematica religioasa inspirat din nuvela?). Si apoi, cum ramane cu lucrări precum Picnic la marginea drumului, 1984, Portocala Mecanica, "Do Androids Dream of Electric Sheep?", Soylent Green, sau chiar Războiul Lumilor (al lui Wells). Acolo tot e vorba de oameni ajunsi spirit pur sau de o rasa extraterestra salvatoare?
    O dovada de incompetenta imi pare si punerea Odiseii Spatiale alaturi de Star Wars si Star Trek in aceeasi categorie a "filmelor de idei". Odiseea Spatiala e pur si simplu din alta liga fata de celelalte 2.
    OZN-urile fac parte din mitologia moderna. Insa, spre deosebire de ceea ce scrie dl acolo - ca s-ar sugera ca "mântuirea asteptati-o nu de la Adevărul crestin aflat prin descoperire dumnezeiască si nu de la credinta în Dumnezeu Cel nevăzut, ci de la vehiculele din spatiu" , nu-i nici vorba de asa ceva. Este pur si simplu o cautare, absolut normala, a raspunsurilor la intrebari precum "mai este cineva in Univers in afara de noi?", "cum este acest cineva?", "daca suntem singuri, cum e posibil sa fim doar noi?" (asta cu siguranta le place teologilor) si apoi e si o curiozitate innascuta pentru ceea ce omul nu cunoaste inca. Probabil ca unii cred in ceea ce propune autorul si abia asteapta sa vina extraterestrii, "sa salveze" omenirea si o s-o duca la un alt nivel, dar personal ma indoiesc ca problema se pune in alte contexte decat discutii la bere, mai ales dupa ce treci de o anumita varsta. E vorba de altceva decat credinta.
    In plus, daca tot se cere o opinie stiintifica, aceasta e ca intalnirea cu o rasa extraterestra mai evoluata ar fi un risc major pentru civilizatia umana, intrucat ar putea s-o extermine, asa cum s-a intamplat intotdeauna la intalnirea dintre 2 specii dintre care una era mai bine adaptata (sau, daca vrei, mai dezvoltata) decat cealalta. Iar acest fapt nu e tocmai necunoscut si a fost exploatat in SF-uri in nenumarate randuri.
    Finalmente, cred ca pentru Biserica e foarte usor sa argumenteze ca ceva e opera diavolului. Pe langa faptul ca teologia iti permite niste acrobatii prin care poti "demonstra" aproape orice doresti, atat timp cat nu e in contradictie directa cu valorile de baza ale religiei crestine (asta nu inseamna ca in contradictie cu scriptura - oamenii moderni si preotii trec usor peste o buna parte din Vechiul Testament). Din anume motiv, Bisericii ii e mult mai convenabil ca pur si simplu sa respinga apriori ceea ce nu cunoaste si nu cunoastem, in loc sa promoveze explorarea unui fenomen. Exact asta se intampla si in acel eseu. Cand ati vazut ultima data ca biserica sa sustina fervent cercetarea stiintifica intr-o anumita directie (asa cum e normal sa faca daca se considera o institutie de elita), mai degraba decat sa sustina cu aroganta ca are toate raspunsurile?

    RăspundețiȘtergere
  4. Tin sa te contrazic partia, Lucian :) Dumnezeu ne-a lasat liberul arbitru si biserica nu ingradeste acest drept, el fiind a priori. Desigur ca si biserica ne impune anumite reguli, dar acestea nu sunt imperative, ci indrumatoare. Este adevarat ca biserica schimba anumite concepte cu greu, dar acest lucru este si pentru ca nu toti au acces la anumite informatii, precum si penru ca nu toti sunt capabili sa inteleaga anumite lucruri. Si, in plus, fara credinta am fi precum umanoizii din "Soarele gol" de Isaac Asimov- paranoici pana si la vederea propriei umbre, inapti in a crede in ceva, decat in existenta altor forme de viata.
    Eu cred ca exista in univers si alte forme de viata, poate ca nu neaparat ostile- poate dezinteresate, poate ostile, poate curioase. Dar sa nu transformam totusi acest gand in adevarul suprem daca negam realitatea altcuiva- ori zicem ca "asta crede cutare" si nu generalizam, ri ne pierdem si noi dreptul la credibilitate prin discreditarea unei persoane sau chiar a institutiei din care face parte, prin analogie. Si, stii, amuzant totusi este ca omul nici nu crede in existenta diavolului, poate prezent printre noi extrem de des, dar filosofeaza cu mare apetenta despre existenta extraterestrilor despre care a citit.
    Parintele Cleopa are multe invataturi bune si mai reale decat oile mecanice ale androizilor, luate din fala si avand tendinta de a inlocui firescul, naturalul si daca o relatare a ceea ce a trait nu ni se pare asimilabila sau intelegibila, mi se pare un pic infantil sa sugerezi ca ar fi un batranel sinil cu o dogma destinata spalarii de creiere. :P

    So... The Truth is Out There :P

    RăspundețiȘtergere
  5. Nadina şi Lucian, multumesc pentru comentarii. Voi scrie ce cred despre rezultatele sondajului, despre subiect în general şi vă voi spune ce răspunsuri am dat eu. Dar iată un lucru care m-a şocat: un singur om a bifat în dreptul răspunsului "fiinţe duşmănoase". Am privit chiar câteva filme documentare şi paradocumentare în care cercetători ai fenomenului OZN spuneau că această credulitate este foarte păguboasă pentru rasa umană.
    Despre părintele Cleopa: ştia el ce spune. Cine a citit scrierile acestui sfânt părinte de la Mănăstirea Sihăstria (trecut la Ceruri în 1998), dar şi mărturiile unor feţe bisericeşti şi ale enoriaşilor despre viaţa şi învăţătura lui, îşi dă seama de acest lucru. Răul poate avea (lua) multe feţe. Mai mult, răul caută mereu să-şi schimbe forma.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu nici n-am spus ca Biserica impune oamenii sa creada in ceva. Stiu si eu de liberul arbitru (desi ma intreb totusi despre ce fel de liber arbitru poate fi vorba daca Dzeu stie dinainte tot ce urmeaza sa facem in viata si are un plan pentru fiecare dintre noi, dar totusi...) Biserica insa are o influenta mare asupra societatii, in special asupra societatii noastre. Imi pare normal ca ea, ca institutie ce a avut in trecut si pretinde a avea in continuare o sarcina de "iluminare a poporului", chiar sa se ocupe cu asta si nu sa promoveze superstitii si povesti care pentru o buna parte din lumea de azi arata ridicol. La urma urmei, cum poate Biserica sa convinga oamenii ca mesajul pe care il promoveaza merita sa fie ascultat, expunand, cat se poate se serios, bazaconii precum aceea a Parintelui Cleopa? Poate ca o sa reusesti sa convingi lumea de la tara, dar ce faci cu cei de care ai nevoie cu adevarat, de elita, mai ales elita nereligioasa? Poate ca la moment mai merge, dar ce o sa se intample in viitor, cand societatea romaneasca va fi o societate a cunoasterii?
    In ceea ce priveste "inapti in a crede in ceva, decat in existenta altor forme de viata" - nu prea inteleg... chiar nu sunt de acord ca daca nu crezi intr-o divinitate, asta inseamna ca nu poti crede decat in alte forme de viata, daca asta ai avut in vedere. Poti crede in dragostea aproapelui tau, in niste valori umane, idei... De asemenea, nu as zice ca oamenii din Soarele Gol erau mai paranoici sau inapti de a crede in ceva decat oamenii din prezent sau trecut. Din cate imi aduc aminte, era o poveste detectiv, cu crime si un sentiment de nesiguranta intr-adevar, dar care tinea exclusiv de situatie. Mie mi-a parut, atunci cand am citit cartea ca era o critica a lumii de azi plasata in context SF. Si nu-mi amintesc ca ei sa fi crezut in vreun extraterestru-Dumnezeu, dar poate si am uitat - a trecut mult timp de atunci.
    "omul nici nu crede in existenta diavolului, poate prezent printre noi extrem de des, dar filosofeaza cu mare apetenta despre existenta extraterestrilor despre care a citit." - nu prea inteleg legatura dintre acestea 2. Poate ca omul nu vorbeste despre "diavol", dar cu siguranta, in viata de zi cu zi vorbeste foarte adesea despre "rau", chiar daca nu-l numeste "diavol". Oricum, sunt sigur ca despre ingeri, demoni si Dzeu se filosofeaza mult mai mult decat despre existenta extraterestrilor.
    Cat despre Parintele Cleopa, este un autor de care n-am citit decat foarte putin si asta din simplul motiv ca ceea ce am vazut de el mi-a parut cam infantil si... (in lipsa unui cuvant mai bun) medieval, asa ca pur si simplu am considerat ca nu poate sa aduca ceva interesant si chiar l-am evitat. Dintre preotii romani, am citit cu oarecare interes pe Parintele Paraian si pe Bastovoi. Iar dintre autorii crestini, cate ceva din Sf. Augustin. Toti acestia au o abordarea mai rationalista, isi pun intrebari la care chiar cauta raspunsuri mai bune decat obisnuitul "Dumnezeu stie". Desigur, nu gasesc intotdeauna raspuns, dar aceasta cautare este fascinanta.
    De altfel, ma mira ca il sustii pe Cleopa. Textul care m-a departat definitiv de orice "invatatura" de-a lui, scris pe o placa de la intrarea intr-o manastire (din pacate, am uitat care), era unul despre femei, in care le invata cum sa se comporte si despre care cred ca ar fi o ofensa pentru orice femeie moderna. Era ceva cu femeia - ispita diavolului s.a.m.d. si folosea un limbaj dur si nejustificat. As vrea sa-l gasesc, sa ti-l arat. Acest gen de atitudini au fost deja criticate hat cateva secole in urma chiar de Biserica. Cea catolica, ce-i drept...
    Relatarea lui Cleopa in nici un caz nu mi se pare neasimilabila sau neinteligibila. Imi pare mai degraba opera mintii unui copil.
    Finalmente, inca 2 chestii - una e ca accentul din Do androids dream of electric sheep? nu e lipsa de naturalete a unei lumi viitoare, chiar daca actiunea se desfasoara intr-un astfel de decor, ci jocul la hotarul dintre natural si artificial, dintre suflet si automatism, pana cand acest hotar devine foarte neclar. Filmul realizat pe baza cartii, Blade Runner, in varianta Director's Cut, e printre preferatele mele si de altfel, ridica niste probleme foarte interesante.
    Si 2: Eleonora, nu cred ca trebuie sa-ti faci griji ca doar un singur om a bifat "fiinte dusmanoase". Pur si simplu, sondajul includea variante din 2 categorii - "cum sunt conducatorii OZN-urilor?" (fiinte bune/rele) si "cine sunt conducatorii OZN-urilor?" (restul). Din punctul meu de vedere mai relevant ar fi fost sa faci 2 sondaje, cate una pentru fiecare din categorii.

    RăspundețiȘtergere
  7. "2 sondaje, cate unul pentru fiecare din categorii."

    RăspundețiȘtergere
  8. Lucian, despre Liberul Arbitru, pe scurt, găseşti aici: http://eleonora-lisnic.blogspot.com/2009/03/curajul-si-credinta-se-imbina-una-cu.html

    Poti cauta pe Internet lucrari de parintele Arsenie Boca si un preot tanar, Danion Vasile.
    La sondaj am permis bifarea mai multor răspunsuri. (Să văd cine va număra voturile:))!!!)
    Nu pot întreba chiar aşa tranşant dacă sunt "prietenosi sau ostili", pentru că aceasta ar însemna, eventual, să-i împărţim în răi şi buni pe angajaţii secreţi ai guvernelor:)))
    Dar aşa şi nu am aflat părerea ta proprie despre piloţii OZN-urilor. Cine crezi că sunt?

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna, Lucian! Nu ai inteles bine ce aveam in vedere.
    In primul rand, am zis ca oamenii din Soarele Gol erau fiinte asociale, ( care se temeau pana si de umbra lor). Desigur, societatea tinde sa se modernizeze si sa caute raspunsurile la intrebarile care ne macina existenta dintotdeauna. ( Sunt bine ancorata in tema, pentru ca de o saptamana revad Star Trek :))
    Si nu neg ca exista alte forme inteligente de viata si, din punct de vedere matematic, biologic si cum vrei tu, probabilitatea sa existe alte planete locuite este extrem de mare. Dar toate procesele fizice, cel putin pentru mine, au la baza o lege care este dincolo de intelegerea noastra- o forta care face ca toata materia sa capete sens fizic si chimic.
    nu stiu ce a vazut parintele Cleopa in padure, dar stiu ca omul are nevoie sa creada in ceva mai presus de el.
    Desigur, biserica, dupa cum ti-am zis, are unele aspecte invechite, dar acestea se datoreaza si faptului ca sistemul este unul dogmatic, greu de se adapteaza greu unei schimbari bruste.
    Insa nimeni nu te impiedica sa crezi asa cum vrei tu- oricum fiecare persoana adopta regulile dupa modul sau de perceptie.
    Si, desigur, seria de carti la care te referi tu este foarte captivanta- Dune, cartile lui Frank Herbert, Scott Card, Phillip Farmer, Phillip K. Dick, Kim Stanley si altii, dar pana si acolo exista o nevoie dincolo de cea materiala. Omul tinde sa se perfectioneze, sa fie fericit, sa aiba relatii armonioase cu cei din jur, dar simte si nevoia de a se simti protejat si vegheat- ca un copil.
    ( ok. Poate tu nu simti asta. Sa nu generalizez. Ar fi nedrept. )
    Liberul arbitru inseamna puterea de a decide. Dumnezeu nu ti-a scris nimic in stele- dar e posibil sa aiba variante privind consecintele pentru fiecare alegere pe care o faci.
    Si eu cred ca unele lucruri nu sunt promovate corect- in primul rand ca nu simt ca trebuie sa ne temem de Dumnezeu- unde este frica, nu este loc pentru iubire. Apoi, nu cred ca suntem robii Lui sau ca ne priveste astfel- suntem creatia si, astfel, o parte din El.
    Insa argumentul meu final va fi ca realitatea se desfasoara pe multe planuri- noi tindem sa fim doar pragmatici sau doar spirituali, dar chiar in momentul in care iti scriu, undeva in univers poate se formeaza o Nova, undeva in lume moare cineva, cineva se naste, cineva se roaga, cineva face politica, cineva joaca intr-un film, cineva uraste, cineva zboara intr-o farfurie zburatoare :D, cineva construieste o casa, cineva vede ceva inexplicabil, cineva e in coma si cineva iubeste si simte ca zboara. Realitatea este complexa si nu se excude asa cum noi credem. Si Dumnezeu care a creat lumea a facut totul cu sens, cu legi, ca sa nu se simtim atat de vulnerabili in fata unui viitor necunoscut, ca sa putem anticipa consecintele unor fapte, ca sa putem si noi, la randul nostru, crea; ca sa ne fie mai usor.
    Nu stiu cum sunt extraterestrii, dar pornind de la ipoteza ca sunt fiinte sociale, imi amintesc ca oamenii sunt atat de diferiti si cu opinii variate. De ce extraterestrii ar devia de la acest aspect?

    Stiu, o sa-ti zici ca odata ca sunt de la tara si e normal sa cred, dar credinta nu este urbana sau rurala, nevoia de a crede este universala si de multe ori, intrinsec, universul se afla in noi si noi in el.

    RăspundețiȘtergere
  10. Pentru mine, pb OZN-urilor ramane deschisa. Atunci cand aveam vreo 12 ani as fi zis probabil ca sunt extraterestri. Acum, nu mai atrag prea mare atentie subiectului si, in lipsa unor probe concludente, problema ramane deschisa. Din acest motiv, eu nu pot sa iau in serios faptul ca Biserica a gasit un raspuns ferm si inca unul atat de previzibil dpdv ortodox - ca sunt niste forte demonice.
    In ceea ce priveste Biserica - eu cred ca este o institutie importanta cu un mesaj necesar pentru o parte insemnata din populatia acestei regiuni. Nu pot decat sa aprob si sa incurajez orice actiune de tipul celei a preotului din Letea, care incearca sa "repare" o comunitate dezbinata si ametita de alcool.
    Pe de alta parte, nu pot sa trec cu vederea atitudinea agresiva fata de cateva domenii din stiinta si in special, fata de teoria evolutionista (si prin conexiuni, inca vreo cateva stiinte foarte importante, care practic au condus la lumea tehnologica din ziua de azi). Inca si mai dezgustatoare mi se par incercarile de a propune asa-zisul "creationism stiintific", care mi se pare nu doar un atentat asupra civilizatiei si obiectivitatii stiintei, cu nimic mai prejos decat aservirea unei parti din comunitatea stiintifica sovietica scopurilor ideologice ale partidului, ci si un atac (sinucigas) asupra credibilitatii institutiilor religioase si a bunului simt. De asemenea, cred ca aceasta institutie este intr-o criza de comunicare - mesajul pe care il transmite e formulat intr-un limbaj care deja nu mai convinge. N-o sa detaliez subiectul acum. O s-o fac direct pe blog candva.
    Din cate inteleg, ai presupus ca eu neg existenta unui Dzeu. Nu vad pe unde am sugerat asta. Din ce am scris, e destul de clar ca nu sunt nici agnostic, nici ateu, chiar daca nu sunt nici practicant. Nu condamn faptul ca un om crede, iar credinta sau lipsa credintei necredinta nu imi schimba impresia despre om. Nu consider ca a crede biblic este o virtute in sine. La nivel personal, ceea ce ma poate deranja este misionarismul, mai ales cand cel care incearca sa ma convinga este mai slab pregatit decat mine in aceasta privinta.
    Sunt de acord cu obiectiile tale privitoare la lucrurile care nu sunt promovate corect.
    Cat despre complexitatea acestei lumi - fii sigura ca sunt constient si de asta.
    Nu aveam de gand sa spun ce "esti de la tara si e normal sa crezi". Eu nu port disputele in felul asta. Eventual, singura remarca pe care as fi putut s-o fac e ca "probabil ca cel ce are o formare predominant umanista este predispus intr-o mai mare masura unei credinte in adevarul absolut al unei carti sacre, de tipul celei promovate de biserica, decat cel cu o formare predominant realista". Sper ca observi diferenta.
    Link-ul Eleonorei a fost un pic util, intrucat a incercat un raspuns la o alta intrebare pe care mi-o puneam. Din pacate, nu rezolva mare lucru. Din lipsa de timp, n-o sa detaliez aici.
    Stiu de Danion Vasile si o sa ma uit si pe blogul lui candva.

    RăspundețiȘtergere
  11. nu cred orbeste in tot ce se scrie, chiar si in Biblie si ma conduc cel mai des de intuitie si ce imi inspira un anumit fapt. Si, daca pot face o remarca- si Einstein si Newton pot fi considerati "oameni de elita" si cu abilitati pentru stiintele exacte, dar ambii credeau ca exista Dumnezeu in spatele tuturor fenomenelor si legitatilor descoperite de ei.
    A crede ca lumea a fost creata de Dumnezeu, chiar si prin procedee logice, nu denota primitivism sau conservatorism.
    Stii, aceasta e o discutie care nu va avea sfarsit pana cand fiecare nu va simti ceva fara ajutor extern. E ca si atunci cand iubesti- nu te intrebi de unde a venit persoana aia, ce te face sa simti astfel- stii doar ca o iubesti si acesta este singurul lucru care conteaza.
    Cat despre faptul ca nu porti disputele in "acest fel"- inseamna ca te-ai schimbat si ma bucur.
    Sa crezi ca in spatele tuturor este Dumnezeu nu inseamna sa accepti ca 2+2=5. Nimic nu s-ar schimba decat in tine. Si sunt atatea popoare avansate care cred ca in spatele creatiei este ceva divin...

    Oricum, cel mai important, daca nu ajungem la un acord, este sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara, fara a strica echilibrul si a distruge. Sunt inca atatea lucruri frumoase si utile de obervat si descoperit! Alaltaieri eram in accelerat si nu puteam sa nu ma minunez pana si de bara de metal, gandindu-ma cat de inventivi si iscusiti sunt oamenii. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Dar eu nici n-am sugerat ca a crede ca lumea a fost creata de Dzeu denota primitivism sau conservatorism. Daca te referi la ce am scris despre creationismul stiintific, o sa-mi pastrez parerea, deoarece "creationismul" nu poate fi stiintific, ci tine strict de domeniul religios. Problema existentei sau inexistentei lui Dzeu nici macar nu face parte din preocuparile legitime ale stiintei, ci tine de teologie, religie si credinta. Daca vrei, s-ar putea zice ca Stiinta este agnostica. Asa ca, logic, nici ateismul nu poate fi stiintific, chiar daca regimurile comuniste au pretins acest lucru.

    "Oricum, cel mai important, daca nu ajungem la un acord, este sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara, fara a strica echilibrul si a distruge. Sunt inca atatea lucruri frumoase si utile de obervat si descoperit! Alaltaieri eram in accelerat si nu puteam sa nu ma minunez pana si de bara de metal, gandindu-ma cat de inventivi si iscusiti sunt oamenii. :)"
    Sunt constient de asta. Ceea ce ma surprinde uneori este ca anume oamenii foarte credinciosi par sa uite repede aceste lucruri si sa fie gata sa te blesteme si sa te injure doar pt ca incerci sa le pui o intrebare incomoda sau sa le sugerezi ca, poate, unele dintre actiunile lor nu sunt tocmai corecte si nici macar in conformitate cu invataturile biblice. Sunt oameni pe care credinta nu pare sa-i ajute prea mult; doar sa le dea niste scuze la nivel personal.

    RăspundețiȘtergere
  13. Da. Oamenii, din pacate, sunt slabi. sa speram ca vor evolua la nivel emotional si psihic.
    In rest, tema e destul de vasta. Ar insemna sa conversam zilnic ca sa expunem fiecare ce credem.

    RăspundețiȘtergere
  14. A nu crede in Dumnezeu este un handicapul capital. Inseamna ca simturile nu-ti functioneaza.

    RăspundețiȘtergere
  15. De acord. Foarte clar a formulat părintele Arsenie Boca:

    ATEISMUL

    21. Obârşia ateismului este în Templul din Ierusalim.

    22. Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate şi o eroare fundamentală a naturii umane.

    23. Dacă ai bate pe un ateu cu dovezile ca pisălogul în piuliţă şi tot nu vei desface pe nebun de la nebunia sa.

    24. Mintea care cugetă că nu există Dumnezeu cade în propria sa sentinţă, căci a te lupta din toate puterile împotriva a ceea ce nu există dovedeşte nebunia acestei lupte, nonsensul, absurdul şi prin urmare şi (nebunia) minţii care o conduce.

    25. Necredincioşii, spre ruşinea noastră, îşi cred necredinţei lor mai mult decât credem noi credinţa noastră.

    (Din “O sinteză a gândirii Părintelui Arsenie în 800 de capete”. Eu am cartea, din fericire, dar poate fi găsită şi pe Internet: http://www.ortodoxnet.ro)

    RăspundețiȘtergere
  16. Sunt curios daca ai putea explica asta: "A nu crede in Dumnezeu este un handicapul capital. Inseamna ca simturile nu-ti functioneaza" intr-o argumentare riguroasa, logica si lipsita de patetism.
    E usor sa predici. E mai greu sa explici si sa argumentezi. Tot predica face si Arsenie Boca de altfel.
    Eu am sugerat mai sus ca nu sunt ateu, dar intotdeauna sunt foarte curios cum isi pot argumenta credinciosii pozitiile.
    De asemenea, din punctul meu de vedere, pentru Biserica e mult mai dureroasa indiferenta sau ignorarea problemei existentei unui Dzeu decat ateismul si cred ca in ziua de azi sunt mai multi indiferenti decat atei. Degeaba Parintele Boca ii infieara pe atei (ale caror argumente si motive nu le intelege din cate imi dau seama din 24 si 25). Ateii cel putin incearca sa abordeze problema lui Dzeu si sa-i gaseasca o rezolvare. Ce face insa cu indiferentii? Biserica are nevoie de atei, dar nu si de indiferenti.

    RăspundețiȘtergere
  17. Lucian, nu ştiu ce "rezolvare" pot găsi ateii, dar eu am văzut efectele "abordării" lor, pentru că am prins perioada şcolii sovietice. Dacă nu înţelegem afirmaţiile părintelui Arsenie Boca, ar putea fi din cauză că nu am ajuns pe treapta spirituală necesară. Să avem răbdare. Să nu ne simţim obligaţi să ne luăm la harţă cu oameni care ne sunt net superiori prin înţelepciune şi daruri. (Iar părintele Cleopa spunea că femeile ar trebui s-o aibă ca model pe Maica Domnului. Asta merită reţinut. Dacă anumite îndrumări nu ne plac, ar trebui să admitem că nu ne sunt destinate nouă, ci altora. Să-i lăsăm pe destinatari să le aprecieze.)
    Are Dumnezeu grijă şi de "indiferenţi". Nu e problema noastră să le facem program.

    RăspundețiȘtergere
  18. Ateii sovietici erau din tipul de atei pe care a trebuit sa-i inghitim noi pe-aici si erau mai degraba agenti de propaganda. Cred ca pt multi din ei problema lui Dzeu nu avea relevanta la nivel personal, iar unii erau intr-adevar precum cei descrisi de preot.
    Ce te faci insa cu unul precum Cioran? El era altfel de ateu. El nu doar nega, el si cauta febril niste raspunsuri. La mijloc sunt foarte multe stereotipuri, adesea promovate chiar de Biserica. In afara de Cioran mai exista inca o categorie de atei- acea a scepticilor, care probabil este majoritara in ziua de azi si care o sa spuna - nu cred ca Dzeu exista pentru ca nu exista suficiente dovezi in acest sens (observa, in loc de Cred ca nu exista Dzeu e Nu cred ca exista Dzeu). Acestia nici nu se bat cu Dzeu. Sunt si o multime de alte nuante in diferitele forme de necredinta. Pe mine ma mira doar ca Biserica nu e prima care sa le expuna si sa le analizeze pe rand si serios, nu prin predici.
    In ceea ce priveste nivelul de intelegere sau trepte spirituale s.a.m.d. Eu nu pot sa cred in asa-zisa intelepciune a lui Cleopa cand el vine cu bazaconii precum cea de la care a inceput toata discutia. Pentru mine e mai relevanta argumentatia in sine decat persoana care o emite. Intr-al doilea rand, eu nu ma iau la harta cu persoana, ci comentez ceea ce zice. Eu nu pot sa recunosc o ierarhie valorica in baza unor predici, mai ales unele in care vad greseli. Nici nu vad care este rostul unei credinte oarbe intr-o autoritate omeneasca, mai ales atata timp cat se stie ca omul e supus greselii.
    Cat despre indiferenti, facusem doar un apropo la viziunea Bisericii care imparte lumea in credinciosi, (pagani) si atei, dar care in ziua de azi are probleme mult mai mari in a transmite un mesaj credibil catre indiferenti. Din 96% (sau cat era) populatie ortodoxa doar vreo 10% sunt practicanti, cu o parte insemnata din populatie mergand la biserica doar la ritualurile ce s-au pastrat prin traditie, dar nesimtind vreun fior religios, iar biserica isi bate capul in primul rand cu ateii, care in Romania daca or fi 1-2%.

    RăspundețiȘtergere
  19. Pe Emil Cioran l-am citit doar între 17 şi 18 ani. M-am documentat, pur şi simplu.:) Dar pentru că nu mă făcea să mă simt bine, nu rezonam cu el, ci riscam să mă contaminez de cinism şi disperare, nu a devenit unul dintre autorii mei preferaţi. Petre Ţuţea a polemizat cu Cioran şi a făcut-o excelent.
    Pe Iisus Hristos mulţi l-au văzut, dar nu toţi au crezut în El, nu toţi L-au simţit. Se întâmplă din cauza unui defect al sufletului. Doar iubirea rezonează cu iubirea, iar Dumnezeu este Dragoste.
    „Împărăţia lui Dumnezeu este făgăduită copiilor, oamenilor ce o primesc fără discuţie, asemenea copiilor, oamenilor ce au venit la Iisus de copii”, spunea părintele Arsenie Boca. Adică, e simplu: ori simţi, ori nu simţi. Nu ţine de intelect. Nu poţi convinge pe nimeni de nimic, dacă nu are el însuşi o revelaţie. Creştinismul este democratic. :) "Cusurul lui este că este perfect", spunea Petre Ţuţea. Poate nu citez chiar exact.

    RăspundețiȘtergere
  20. Pentru mine nu are nici un sens ca Imparatia Cerurilor sa fie fagaduita mai ales oamenilor ce o primesc fara discutie. De ce acel ce nu-si pune nici o intrebare ar fi mai pretuit decat cel care incearca sa descopere? De ce baba pioasa si superstitioasa care merge la biserica de cand era mica ar merita mai mult sa ajunga in Imparatia Cerurilor decat Sf. Augustin?
    Cum stii ca ceea ce crezi sau simti este adevarat? Nu poti sti decat daca iti pui niste intrebari si afli ca toate raspunsurile posibile iti indica spre acelasi lucru.
    Apoi, spui ca nu poti convinge pe nimeni de nimic daca nu are el insusi o revelatie. Dar cum "apare" aceasta revelatie? Si din ce cauza Biserica este atat de critica fata de oamenii care n-au avut "norocul" sa aiba o revelatie? De asemenea, daca credinta e legata de de simturi, de ce biserica critica pe cei care poate simt altfel si nu pot sa "simta" Dzeul crestin (sa zicem ca prefera alta divinitate), ori prefera sa cunoasca lumea pe o cale mai rationala, iar Dzeul biblic ii apare ca o fiinta cruda si plina de contradictii in care nu se poate crede? De ce trebuie sa fii condamnat daca nu simti "biblic" si nu ai noroc de o "revelatie", asa cum face Arsenie Boca mai sus?
    La fel, nu vad de ce ar fi un defect al sufletului a nu crede in Iisus. Asta inseamna ca toata lumea necrestina, plus cei ce cred doar in Vechiul Testament, au un defect al sufletului?
    De asemenea, daca Dumnezeu este Iubire, asta nu inseamna ca omul care nu crede in Dumnezeu nu poate sti ce inseamna iubire.
    Crestinismul e democratic acum (poate pt ca nu prea are incotro). Dar nu asa a fost si in trecut. Crestinismul a fost impus in Europa pe vremea cand Biserica avea putere politica superioara formatiunilor statale (vezi ungurii, rusii si alte popoare). La fel de adevarat e insa, ca la acea data, Biserica chiar avea cea mai puternica elita, ceea ce azi nu mai e cazul.
    In orice caz, crestinismul pare perfect poate numai dupa ce incepi sa crezi in ceea ce spune si sa-ti asumi valorile pe care le promoveaza. Din afara e mai putin decat perfect. Acesta si e motivul pentru care toate bisericile inregistreaza o scadere constanta a numarului de enoriasi.
    N-am vazut demult polemica dintre Tutea si Cioran, asa ca nu-mi mai amintesc cat de bine era argumentata de o parte si de alta. Insa, m-as mira ca Tutea sa poata sa-i faca fata.
    Nu am citit de vreo 5 ani ceva de Cioran. Crezi ca merita sa ma uit prin "Lacrimi si sfinti"?

    RăspundețiȘtergere
  21. Ce contează ce spun eu? Ca doar nu ai accepta sfaturi de la mine. Aşa şi trebuie. Caută singur Adevărul. Şi înţelege corect: a crede în Dumnezeu, nu înseamnă a nu gândi. Trebuie să ne punem întrebări. Eu ştiu că Dumnezeu este Înţelepciune şi nu văd de ce ar simpatiza prostia. Despre imperfecţiunea sufletului: toate sufletele vin puternice şi perfecte pe pământ, dar imperfecţiunile se trag de la corpul în care nimeresc, acesta purtând amprenta genetică a strămoşilor, uneori foarte grea. Intervine şi educaţia dată copilului. Pe parcursul vieţii, sufletul trebuie să ajungă mai puternic decât corpul, să-l domine şi chiar să-l transfigureze. Astfel, următorii oameni se vor naşte mai evoluaţi. Sigur, e mai bine să crezi din start şi să nu-ţi iroseşti viaţa în căutări pe căi ocolitoare, dar şi oamenii care găsesc Credinţa la bătrâneţe se mântuiesc. Unii dintre ei chiar i-au depăşit pe oameni din prima categorie şi au ajuns sfinţi. Cazul Sf. Apostol Pavel, de exemplu. Sau cel al Sf. Mc. Ciprian, care era cel mai puternic vrajitor al vremurilor sale şi a ajuns un mare şi un puternic creştin. Există o cale pentru fiecare. Mari minuni se întamplă în fiecare zi. Viaţa este o experienţă exclusiv umană - doar omul este făcut şi din spirit, şi din materie. Un dar şi o misiune grea, deopotrivă. Dar cine învinge, va primi "cununa". Să ajungem să ne vedem pe cealaltă lume, cât mai frumoşi şi cât mai biruitori! :) Până atunci, să ne bucurăm de experienţele prin care trecem, bune şi rele, să "trecem testul"! Asta contează. Dumnezeu e în fiecare dintre noi şi în toate. De asta se spune că "toţi suntem una". Da, suntem una chiar şi cu duşmanii noştri, şi cu ateii. :)! Dacă-i urâm, energia urii ne afectează şi pe noi. Dacă nu-i putem iubi, cel puţin ar trebui să nu ne gândim cu ură la ei. Eu chiar am observat acest lucru: te superi pe cineva, apoi, după o vreme, parcă se întoarce energia "atacului" asupra ta. Asta e! Suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu! Avem forţă şi în cuvânt, şi în simţire. Poate e cazul să trecem pe Messenger? După ce termin de făcut pagina pentru ziar :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Apropo.Atzi aninat o tema minunata prin latzimea ei.Si inca-i decand lumea.In garafa asta precis nu incape.Poate intr-un butoias...Da iata ,oameni buni, ce perla a scapat Eugene Ionesco:"Doamne ,daca eshti,fa-ma sa cred in tine".Degeaba, tot ateu a plecat la Domnul.

    RăspundețiȘtergere
  23. Daca e sa ne referim la scriitori care nu duceau lipsa de intelepciune si totusi credeau in existenta si prezenta lui Dumnezeu, as vrea sa il amintesc pe Nicolae Steinhardt.
    Dumnezeu, culmea, nu ne obliga sa credem ca exista, dar, desi nu il cunosti, atunci cand ramai profund singur, iti dai seama ca este singura prezenta care iti poate umple orice gol. S-au intamplat multe minuni care sfideaza logica pentru ca tot si toate sunt energie si nimic nu e posibil daca esti conectat la energia creatoare. "Credeti si veti face si voi asemenea mie".
    Repet, nimeni nu te poate convinge de inexistenta lui Dumnezeu decat daca ajungi tu insuti la o concluzie contrara, asa cum nimeni, atunci cand crezi cu adevarat, nu te poate convinge ca Dumnezeu nu exista si ca nu a creat tot ce ne inconjoara. Cred ca aceasta e calea pe care sa ne ducem crucea- un drum al adevarului in care ne avem insotitori pe noi insine.
    Si, cine stie, poate ca extraterestrii exista, dar ce a vazut Parintele Cleopa in acea noapte chiar nu era unul, ci altceva. Poate ca era un mic test pentru el si poate ca a iesit invingator in acela.

    RăspundețiȘtergere
  24. @Nadina: Eu nici n-am zis ca scriitorii si inteleptii nu credeau in Dzeu. Ar fi si fals si as uita multi autori importanti, printre care Dostoievski si Cehov. Ceea ce am spus eu este ca:
    1. In acest moment, Biserica este intr-o criza de comunicare si nu poate convinge oamenii despre existenta lui Dzeu. Sau o face din ce in ce mai greu. Din acest motiv, chiar multa lume care crede in Dzeu, nu poate crede biblic (asta nu e neaparat rau, in opinia mea, dar spune foarte multe). Aceasta criza a fost consemnata de Nietzsche in lumea protestanta si de Cioran in lumea ortodoxa. In loc sa caute solutii, Biserica tot cauta superstitii si filosofeaza despre cat de mult i-a lipsit Dzeu lui Cioran, neobservand ca problema e de fapt, chiar in curtea lor.
    2. Chiar daca ar fi adevarat ca Dzeu e unica prezenta care ar putea umple golul singuratatii, acesta adesea nu mai e Dzeul biblic, ci unul partial plasmuit de om.

    Apoi, minunile sunt consemnate de obicei tot de credinciosi. Atunci cand sunt studiate de oameni competenti, majoritatea lor "dispar". Cele care raman, ar putea servi drept dovada, desigur, dar pt mine este mult mai logic ca ele sa fie studiate. Probabil ca la mijloc sunt lucruri pe care inca nu le stim despre lumea ce ne inconjoara sau puterea mintii umane.

    Eu nu incerc sa conving pe cineva de existenta sau inexistenta lui Dzeu. Reprosurile mele erau la felul in care intelege Biserica sa-si transmita mesajele si faptul ca in esenta, promoveaza un soi de ignoranta, in loc sa "lumineze poporul". Era vorba, ca exemple, de superstitiile lui Cleopa, demonizarea unui fenomen despre care nimeni nu stie nimic sigur si promovarea creationismului stiintific. In plus, Biblia insasi are multe contradictii in ea, care nu pot fi rezolvate rezonabil de teologie. In acest caz, Biserica nu-mi lasa decat optiunea unei altfel de credinte decat cea biblica. Si nu sunt un caz singular. Asta ar fi in regula, dar pe de alta parte insa, tot Biserica si credinciosii iti sar in cap daca nu crezi asa cum zice Biblia si incerci sa pui intrebari (iar eventual, te mai si numesc comunist sau antihrist, desi dupa modul de gandire esti mai liberal decat cei mai liberali oameni pe care i-au cunoscut ei si, poate, mai bun decat ei; in acest caz, mie mai comunisti imi par credinciosii care acuza si nu pot decat sa intreb de ce Biserica promoveaza stereotipuri exact asa cum faceau comunistii de pe vremuri), iar pe de alta parte, nu poti decat sa te jenezi cand oameni apropiati tie spun prostii inspirati de preotul de la nu-stiu-ce biserica, care ar fi trebuit, dimpotriva, sa-i invete sa nu spuna prostii. Ca sa nu mai spun ca suficienta lume din jurul meu spune ca "stiinta e relativa pentru ca nu poate demonstra nimic 100%" (ceea ce e adevarat pt toate stiintele in afara matematicii; stiinta nici nu sustine ca ar detine adevarul absolut, ci doar o metoda prin care poate studia lumea cat mai bine), dar in acelasi timp sunt dispusi sa creada ceea ce spune Biblia, adevarul sau lipsa de adevar a careia nu poate fi demonstrata nicicum, dar ale carei "propuneri stiintifice" pot fi lejer infirmate. In plus, chiar si lumea ultrareligioasa pare sa foloseasca cu placere tot ceea ce produce stiinta, inclusiv obiectele pentru producerea carora au fost folosite teorii care, sugereaza Biserica, contravin invataturilor biblice (sa zicem, telefoane mobile, computere etc). Biserica promoveaza un conflict cu stiinta si cu lumea actuala care nu poate decat sa duca la o lipsa si mai mare de credibilitate in viitor.
    -
    Chiar si daca Cleopa a vazut altceva, relatarea lui ramane la fel de ridicola. Chiar.. poti sa pui acolo in loc de farfurie zburatoare si omul care iese din ea, sa zicem "un soarece rosu gigant", sau "un stalp de foc violet", sau "un drac", sau "o masina manata de demoni", sau "o femeie cu parul portocaliu care canta foarte frumos si care te cheama la pacat", "un smochin", "un mare morcov zburator" sau "un soldat cu pusca in maini". Orice ai pune in loc, oricat de serios ori neserios, relatarea lui Cleopa ramane la fel de infantila.

    @Eleonora - In aceast moment, deja ne-am departat mult de subiectul initial, si imi pare ca discursurile noastre sunt foarte diferite. Nu stiu pe unde o sa ajungem, dar am putea sa continuam pe messenger.

    RăspundețiȘtergere
  25. @Vtor, tind sa cred din ce in ce mai mult ca esti o forma de viata rationala :)))
    Si cu simtul umorului. ;)
    Numai ca pentru discutie nu ajunge nici un butoias, ci se necesita cel putin o planeta. :)
    Numai ca nu prevad finalitatea discutiei, pentru ca nimeni nu pare a fi apt de renunta la ideile sale.
    Asa ca spor la conferinta de pe mess :D

    RăspundețiȘtergere
  26. /pt N ...se mai hlizesc cate-o data si semenii:"...nu shtiu-n ceru cum va fi/pe Pamant ash tot trai/lumea asta-i cum o vezi/lumea ceia-i cum o crezi..." - i-am auzit la radiu.Scurt,clar si convingator.Da daca serios...Trebuie sa fii foarte atent cand itzi inventezi religiile,si nu cate 2 deodata (pentru religie 500-700 de ani este tot cam deodata),cum si-au facut-o unii (o religie pentru sine,una pentru altzii (sclavi). Si nici astazi nu se mai pot dumeri care din Dumnezeii lor,poate chiar si amandoi, i-au fugarit pe iventatori prin pustiile Piramidelor vre-o 40 de ani,peurma de fapt i-au imprashtiat pe tot pamantul,nu cred ca degeaba,fiindca Dumnezeu nu intotdeauna ,bate cu batzul si mai ales degeaba,ca ingerii lui Papuc. Da, printre altele,astazi Papucu sa dus(demisia guvernului) dar ingerashii lui ,cu bastoane si tzuruiece,stau de veghe.Ii vad pe fereastra. Dar sa ne intoarcem la Dumnezeii lor.Tot nu shtiu care dintranshii a trimis pe capul,deamu la ceilaltzi oameni, cruciadele si inchizitzia ,adica daca voi nu ma vretzi,apoi eu va vreau... Si s-a inceput ceea ce si astazi nu se mai opreshte... Si dece oare japonezilor,ca sa se lege cu Divinitatea le este destul sashi vare nsaul intr-o floare, shi ca in ciuda noua,chear si fara intermediari? Se leaga! Nu ca la mine in sat. Credincioshii CRED ca acel popa care l-a tras de barba pe alt popa pentru ca nui mai moldvean, se va lega cu divinitatea si dupa lista .... Treaba voastra fratzilor. Numai nu le datzi drumul in scoala. Fiindca cu mari jertve Omenirea a scapat (oare?) de cateva "ism"-e .

    RăspundețiȘtergere
  27. Eu nu voi pune niciodată la îndoială necesitatea Bisericii din cauza comportamentului unor preoţi şi al unor oameni care le deformează pe toate.
    Dacă nu-mi place un preot, îl evit.
    Şi neştiinţa oamenilor, tradiţia pe care şi-au format-o are un rol negativ important, ei atrăgând atenţia mai mult la formă, decât la conţinut. Am impresia că unii nici nu au timp să se roage în biserică, pentru că au grijă să se uite prin părţi, să vadă cine este prezent, ce haine poartă, când stă în genunchi şi când se ridică. Te mai şi trag de mânecă, în momente importante ale Liturghiei, că să-ţi spună că nu stai bine ori să-ţi dea bineţe, să te întrebe ce mai faci.:) Dar nu Creştinismul şi Biserica sunt de vină, ci unii oameni.
    Mi-a plăcut un film despre cruciadă: "Regatul Cerului" /Kingdom of Heaven (2005). Arată clar ce capacitate de deformare a adevărului şi a învăţăturii au oamenii şi cât de repede îşi găsesc adepţi. Creştinismul nu-ţi spune să te simţi "un nimeni", dependent de cineva. Dimpotrivă, spune că un singur suflet valorează mai mult decât ne putem imagina sau presupune. Relaţia cu Dumnezeu oricum este individuală, depinde de fiecare om în parte să-şi dea seama de acest lucru. Sintagma "rob al lui Dumnezeu" nu trebuie înţeleasă la propriu. Trebuie înţeleasă drept "copil al lui Dumnezeu". Mai mult nu aş vrea să postez pe tema asta, pentru că prea mă dau cu părerea şi nu m-a împuternicit nimeni. :) Despre "piloţii ozn-urilor" voi scrie, trebuie să comentez sondajul.

    RăspundețiȘtergere
  28. Pentru Lucian: Personal, nu sunt deloc preocupată de aspectul credinţei altor oameni şi nici de cât de repede sau de greu pot fi ei convinşi. Nu-i problema mea. Am grijă de mine. Biserica Ortodoxă nu-l obligă pe nimeni să-i fie enoriaş, să-i plătească impozite de 10% etc. Omul decide – nu-i bate nimeni la uşă. Şi ne învaţă următorul lucru: „Mântuieşte-te (creşte, îmbunătăţeşte-te) pe tine însuţi şi se vor mântui sute în jurul tău”. Nu ne învaţă să încălcăm intimitatea altora şi să-i batem la cap cu sfaturi, să le măsurăm credinţa sau capacitatea de a o avea, mai ales dacă nu suntem preoţi. Dacă cineva ne întreabă în mod special ceva şi avem certitudinea că-l putem ajuta să găsească răspunsul corect, îi răspundem. Ar trebui să fim atenţi ce influenţă exercităm asupra altora. Nu-i de glumă.
    Zici de „Dumnezeul biblic” şi „Dumnezeul pe care îl percep oamenii”. Dumnezeu e acelaşi, neschimbător. Oamenii se schimbă. Iar Dumnezeu le vorbeşte pe înţelesul lor, în funcţie de contextul istoric şi etapa de dezvoltare spirituală la care se află. Din acest motiv, în Vechiul Testament, Dumnezeu se arată mai mult pedepsitor, iar în Evanghelie (Noul Testament) aduce Legea Iubirii, este Dumnezeu-Iubire. Venise momentul în care oamenii puteau deja înţelege şi ce înseamnă mila, iertarea, iubirea.

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului