miercuri, 24 iunie 2009

Despre demnitate şi corupţie

Fundamentul Drepturilor Omului poate fi sintetizat în felul următor: Toate fiinţele umane se nasc egale în drepturi şi demnitate.
Şi Constituţia stabileşte că nimeni nu este mai presus de lege. Corupţia - putem spune, prin urmare, - loveşte chiar în esenţa Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale.
Oferind sau acceptând mită, remunerări ilicite sau utilizând traficul de influenţă, abuzurile în serviciu sau depăşindu-şi atribuţiile de serviciu, persoana respectivă îşi arogă sau oferă privilegii, se situează sau plasează pe cineva deasupra legii, într-o poziţie de superioritate faţă de ceilalţi cetăţeni.
Aşadar, corupţia afectează corectitudinea, armonia şi echilibrul relaţiilor sociale.
Definiţia clasică a corupţiei, dată în 1931, este următoarea: „Folosirea abuzivă a puterii în scopul îmbogăţirii personale”.
Conform Codului Penal, partea care promite, oferă sau dă mită se face vinovată de corupere activă. Partea care pretinde, acceptă sau primeşte se face vinovată de corupere pasivă.

Ambele părţi încalcă legea şi trebuie subliniat că, potrivit legislaţiei penale, în actele de corupţie nu există victime. Fiecare dintre cele două părţi se alege în urma târgului cu ceea ce-şi doreşte. Iar dacă părţile sunt mulţumite, nici una din ele nu va reclama actul de corupţie la organele de drept.
La urechile noastre ajung doar cazurile de luare şi dare de mită sau de remunerări ilicite în care banii sunt extorcaţi, provocandu-se astfel nemulţumire.
Sau auzim despre cazuri de mituire atunci când ele sunt organizate cu scopul de a compromite o persoană, de a o da pe mâna legii. În aceste cazuri se organizează, de regulă, flagrantul cu banii marcaţi şi poliţişti pregătiţi să opereze reţinerea.
Vă îndemn sa va amintiţi chiar şi în situaţiile mai critice sau mai presante că şi cel care oferă mită încalcă legea şi este pasibil de pedeapsă penală. Să vă reamintiţi în asemenea momente că aveţi demnitate, că toţi oamenii, de fapt, ar trebui să aibă demnitate şi integritate morală.
Nu oferiţi şi nu cereţi mită pentru ceea ce oamenilor li se cuvine conform legii.
Nu este vina şi nici problema voastră că unuia sau altui angajat la stat nu-i ajunge leafa.
Dreptul la un salariu şi un trai decent este garantat de stat, în articolul 47 din Constituţie.
Această garanţie nu trebuie percepută ca fiind doar o frază goală.

Vă recomand să citiţi un articol de pe blogul lui Sergiu Langa:
Cum o duc şomerii în Germania?
Din arhiva acestui blog:
Restanţe salariale în sectorul privat din RM: 127 milioane lei
Salariul mediu în Republica Moldova – 234 USD (168 Euro)
P.S.: Îi invit pe cei care locuiesc în alte ţări să ne povestească despre traiul de acolo. Cum evoluează lucrurile în ultima perioadă? Oferiţi-ne informaţii despre piaţa muncii, preţuri, salarii, indemnizaţii, alocaţii sociale. Cu ce dificultăţi vă confruntaţi şi ce satisfacţii aveţi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului