luni, 8 iunie 2009

Despre sexualitate

Pe Pământ, omul are misiunea să-şi subordoneze corpul biologic sufletului, să-l alinieze la perfecţiunea acestuia, curaţindu-l de patimile şi de slăbiciunile dobândite pe parcursul vieţii sau moştenite de la predecesori. Dacă acest obiectiv este neglijat, omul nu mai ajunge să-şi perfecţioneze sufletul, pierde legătura cu Dumnezeu şi devine captiv al planului terestru, al materiei dense.
În loc să creeze armonie, sporeşte dizarmonia.
(Dintr-un articol pe care l-am scris anterior)

Ivan Goncearuc a insistat să comentez un articol îndrăzneţ de pe blogul lui. Am comentat astăzi şi am hotărât să postez textul şi aici:


Majoritatea covârşitoare a oamenilor înţelege greşit sexualitatea. Şi este, în primul rând, vina personală a individului – nu-şi dă interesul să afle adevărul. Dacă şi-ar pune întrebări, dacă şi-ar dori să evolueze, ar găsi sursele potrivite din care să se informeze.
Unii răsfoiesc „Kama Sutra” (o veche lucrare indiană) doar pentru a vedea imaginile şi ratează cu desăvârşire sensul spiritual, mesajul de bază al învăţăturii.
În general, misticii ne învaţă că relaţia sexuală potrivită este cea cu o persoană aflată pe aceeaşi treaptă de dezvoltare cu tine. Dragostea reciprocă este o condiţie sine qua non.

La fel cum unele boli trupeşti se transmit pe cale sexuală, aşa se transmit şi dezechilibrele energetice.
Mai mulţi parteneri de-a lungul timpului şi, mai ales, mai mulţi parteneri cu deficienţe grave ale caracterului, dezechilibraţi, vor conduce la înregistrarea acelor amprente energetice în câmpul energetico-emoţional propriu.
Bolile trupeşti se văd sau dor, pe când rănile şi cicatricile de acest fel rămân nevăzute. Intuitiv, însă, oamenii din jurul nostru le simt.
Prin urmare, nu vă aşteptaţi să atrageţi în viaţa voastră o persoană armonioasă, dacă nu aţi avut voi înşivă o viaţă armonioasă şi trăită conştient. Nu veţi atrage acea persoană, pentru că nu aveţi nimic în comun. Dacă doriţi o persoană deosebită în viaţa voastră, schimbaţi-vă. Dacă nu aveţi persoana potrivită în preajmă, mai bine optaţi pentru abstinenţă. Dacă puteţi, desigur.

„Prea puţini sunt bărbaţii care-şi stăpânesc instinctul iraţional, prin puterile raţionale ale sufletului, reglementându-l potrivit cu rostul său originar. Şi iarăşi, şi mai puţini sunt cei ce convertesc energia prin înfrânare, săltând sensul firii la rosturi mai presus de fire”, spunea sfântul părinte Arsenie Boca.
Şi explica: „Bărbaţii cu un sistem nervos rezistent sunt capabili de înfrânare. Pe când slabii, nervoşii, dezechilibraţii devin şi mai anormali în urma înfrânării poftelor lor genezice. Persoanele tari se fac mai tari prin această formă de asceză.”.

Amănuntele din intimitatea dintre soţi rămân pe conştiinţa lor. Biserica nu te învaţă ce să faci şi ce nu. Preoţii buni şi cumsecade nu te întreabă amănunte la spovedanie.
Varianta ideală este ca pe parcursul vieţii să ai un singur iubit (ă), cu care să fii cununat. Pentru că este dezastruos să “devii una” la întâmplare, cu oricine îţi iese în cale. Mai simplu: te îmbolnăveşti, te distrugi. Acest lucru ar trebui explicat copiilor mai înainte de a le spune cum se foloseşte prezervativul.

Regele şi proorocul David a scris Psalmul 50, după ce a greşit: „Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.”.

În continuare, vreau să-l citez pe sfântul părinte Arsenie Boca, un mare duhovnic şi un călugăr care a studiat şi medicina. Referitor la sexualitatea în familie, el recomanda aşa: “Nici abuzul, nici refuzul.” Iar sfatul său pentru tineri era următorul: “Oxigen, glucogen, somn, să-ţi păstrezi hormonii şi să ai o concepţie de viaţă creştină”.


Postez un fragment dintr-o lucrare a părintelui Arsenie Boca:

COPIII NĂSCUŢI ÎN LANŢURI
160. Presupunem că un copilandru, la primele anunţări ale instinctului, cade în viciul onaniei. Nu-l află părinţii, face excese, e din ce în ce mai retras, mai tăcut, mai obosit, nu mai învaţă la şcoală; memoria – scoarţa cerebrală a minţii – e atinsă; nu mai e agerită de hormonii ce izvorau din sectorul respectiv, încleştat de viciu. Cu alte cuvinte, mintea se tâmpeşte şi încă repede. Creşterea corpului încetinită, cearcănele vinete pe lîngă ochi îl dau de gol – pentru cine ştie să vadă. Imaginaţia nu mai e vioaie, nu-i mai place joaca, parcă e bătrân, serios, şi, mîinile – cu care a greşit – îi tremură. Iarăşi dovadă că nervii sunt într-o primejdie.
Dacă n-are norocul să dea de un sfat, sau măcar de o carte, sporind cu vârsta, sporesc şi urmările viciului, după cum urmează.
Pomeneam că glandele genezice au o dublă funcţiune: una endocrină, vărsând hormonii în sânge, şi alta externă, formând celule genezice. De îndată ce viciul sau desfrânarea de orice fel, şi la orice vârstă – cazul e acelaşi – încleştează pe om, atunci ţesuturile glandelor masculine sau feminine, sunt peste măsură de mult solicitate şi silite să furnizeze material extern şi, prin urmare, nu mai pot secreta şi mediul endocrin. Acest dezechilibru se răsfrânge asupra sistemului nervos, în felul că celulele nervoase, nemaiavând agenţi simulatori cuveniţi, degenerează, mai întâi funcţional, şi insul respectiv începe să fie un fleşcăit; iar dacă desfrânarea continuă, celula nervoasă moare. Desfrânarea omoară milioane de celule nervoase.
Mai trebuie ştiut şi aceasta că toate ţesuturile se refac, afară de celula nervoasă. Omorâtă o dată, nu mai învie niciodată.
Presupunem că tânărul-bătrîn vrea să fie şi el în rând cu lumea, vrea să se însoare. Nu izbuteşte. Nici pe el nu-l prea atrage femeia şi nici fetele nu se simt atrase spre el. Ce e la mjloc? Viciile instinctului i-au stins vioiciunea, i-au şters farmecul, l-au fleşcăit cu totul, nu mai aprinde dragoste, ci milă. De milă, ca de silă, nu faci casă.
Doctorii sfătuiesc: femeile sau căsătoria. Fireşte, un viciu nu va ieşi cu alt viciu, – chestiunea rămâne mereu într-un cerc vicios. Dar căsătoria, chiar dacă se face, poartă ponoasele trecutului şi mustrările viitorului.
(…)
Dar, să presupunem că, totuşi-totuşi, i se va nimeri ca să aibă şi urmaşi. Aceştia vor purta următoarele poveri părinteşti: o sănătate şubredă, un chip îmbătrînit, diferite neputinţe fără leac, iar de scapă cu zile vor fi nişte chinuiţi ai soartei şi slabi de minte. Cum şi de ce? Iată cum şi de ce: ştim de adineaori că toate faptele insului se înseamnă în două locuri: undeva într-o contabilitate nevăzută, şi al doilea, ceva mai văzut, în grăuncioarele de cromatină, în genezele cromozomilor, adică în factorul biologic al eredităţii. Şi-a distrus părintele cu viciile lui milioane de celule nervoase? Acestea, nemairefăcându-se niciodată, ci totalul celor distruse şi sănătatea la care se găsea în momentul când îşi chema un urmaş pe lume, reprezentând situaţia lui, se şi însemnase în stocul de cromozomi, cu atâtea geneze recesive mai mult, ceea ce n-ar fi păţit dacă ar fi avut o purtare mai bună.
Mai sunt şi urmări ale desfrânării şi destul de grele încă din tinereţe. Poate s-a bănuit din cele de până aici, că organismul întreg se piperniceşte, glandele în totalul lor rămân atrofiate, scoase din lucru şi cu toate urmările acestui dezechilibru amoral. Aşa se ajunge pe rând la atrofierea diferitelor organe în iconomia generală a corpului şi aşa apar sterilitatea, nevrozele şi o stare generală de boală, sau o predispoziţie spre tot felul de boli.
Nu mai vorbesc de stările sufleteşti: frica, slăbirea minţii, obsesii, ideile fixe, răstălmăcirea înţelesurilor şi o continuă muncire de conştiinţă. E reacţiunea sufletului la starea mizerabilă în care i-a ajuns casa prin patimi.”

(Din “O sinteză a gândirii Părintelui Arsenie în 800 de capete”. Lucrarea poate fi citită şi pe Internet -
http://www.ortodoxnet.ro)


NOTĂ:
Părintele Arsenie Boca, numit „mare îndrumător de suflete din sec. XX”, s-a născut la 29 septembrie 1910, în judeţul Hunedoara.
Este numit „Sfântul neîncoronat al Ardealului”.
A plecat la cele veşnice la 28 noiembrie 1989, chiar în preajma Revoluţiei din România. El este unul dintre sfinţii părinţi care a fost prigonit de securitate până la sfârşitul vieţii şi a stat în închisorile comuniste. A fost stareţ şi duhovnic al unor mănăstiri din România.
Imediat după instaurarea regimului comunist, Părintele Arsenie a intrat în vizorul Securităţii, fiind arestat pentru prima oară în 1948, pentru a-i fi ajutat creştineşte pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Atât pentru aceste bănuieli, cât şi datorită notorietăţii sale în creştere printre credincioşii creştini, este anchetat de Siguranţă, invocându-se pretinse legături cu Mişcarea Legionară.
Arsenie Boca a respins însă acuzaţiile, demonstrând inexistenţa oricărei legături cu lumea politică. Strămutat forţat de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop (1948), devine acolo stareţ, iar după ce sălaşul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, până în 1959, când comuniştii au risipit obştea şi părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu forţat la Bucureşti.
Între timp mai fusese încă o dată arestat şi dus la Canal, unde a stat aproape un an întreg. A urmat pribegia la Bucureşti, unde a fost ţinut în marginalitate, ca simplu pictor bisericesc, mereu supravegheat de Securitate (iar ultima acţiune de urmărire, consemnată în dosarul său, datează din perioada 5 februarie 1975 - 29 septembrie 1989).
Un sătean din Sâmbăta a povestit că, în vara anului 1989, Părintele Arsenie Boca l-a rugat pe un tâmplar să-i facă o cruce de lemn, pe care să scrie anul naşterii, dar mai ales pe cel al morţii, adică 1989. Părintele părea încă sănătos şi-n putere. Tâmplarul s-a mirat şi l-a întrebat: „Cum, Părinte, nu vreţi să staţi şi-n ´90 cu noi?”. Părintele i-a răspuns: „Nici un ceas din ´90”. A murit în noiembrie 1989.
„Eu mă duc, dar de acolo, de unde oi fi, am să vă ajut mai mult ca până acum”, a spus.
Detalii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca
Din arhiva blogului:

4 comentarii:

  1. Foarte interesant articol. Felicitări

    RăspundețiȘtergere
  2. buna abordare. pacat ca copiii sunt invatati mai intai sa foloseasca prezervativul, apoi li se aminteste sa aiba UN singur partener.

    RăspundețiȘtergere
  3. dar cine explica copiilor cum sa foloseasca prezervativul? voi ati aflat de la parinti? in majoritatea covarsitoare a cazurilor, parintii tac despre intreg domeniul sexualitate, iar odraslele prind de unde gasesc. De acord, adesea nu din cele mai bune surse, dar e de vina si ignoranta parintilor. Ar trebui sa le vorbeasca, si despre campul lor energetic sa vorbeasca.

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului