miercuri, 17 iunie 2009

“Fericirea nu se dă pe reţetă. Fiecare om are leacul lui.”

Fericirea - un simplu vis?

(Fragmente dintr-un interviu acordat revistei “Formula AS” de MARIA ARSENE GAL, psiholog şi profesor de filosofie)

- Uneori e suficientă o mireasmă sau un zâmbet pe chipul unui om necunoscut de pe stradă şi te simţi, pur şi simplu, fericit. Din nimic!

- Un "nimic", da, dar pe care trebuie să îl vezi şi să fii pregătit pentru a-l înţelege. Important este să receptăm asemenea momente, să fim deschişi pentru ele, să le acceptăm. Dar cei care le văd şi care ştiu să le înţeleagă emoţia sunt extrem de puţini. Mereu încordaţi, mereu chinuiţi de probleme şi gânduri interioare, trecem prin lume ca nişte străini. Majoritatea oamenilor îşi reprimă emoţia. Îşi zidesc de vii sentimentele. Fericirea e aproape. Totul este să ai aceeaşi lungime de undă cu ea. Să o "sesizezi".

- Exista şi o fericire "muncită", care se poate planifica?

- Fireşte că există. Orice proiect împlinit, pentru care am luptat multă vreme - carieră, familie, dragoste - ar trebui, în principiu, să ne bucure. Drumul este câteodată aşa de greu şi de lung, încât când te afli faţă în faţă cu fericirea nu o mai recunoşti. Ai obosit aşteptând-o. Cu toate astea, există oameni care ştiu să-şi transforme fiecare clipă a vieţii în fericire. Au darul înnăscut de a se bucura din nimic.

- Se poate învăţa starea aceasta de bucurie?

- Eu cred că da. Pentru asta este nevoie doar de participare, de empatie, de interes real pentru ceea ce ne înconjoară, indiferent că e lucru sau om. Aş spune, chiar, de transpunere. Exact ca atunci când te rogi cu adevărat. O rugăciune citită automat dintr-o carte nu are prea mare efect. Pe când o rugăciune rostită din suflet, prin care crezi cu adevărat că porţi un dialog cu divinitatea, că cineva, acolo sus, te ascultă şi te-nţelege, o asemenea rugăciune - în care te muţi cu totul, cu gânduri şi sentimente, cu speranţa de împlinire, îţi dă o stare de transă, aproape, sentimentul de zbor, un fel de a fi cu adevărat fericit. Iar lucrul acesta este valabil pentru toate celelalte domenii ale vieţii: muncă, dragoste, familie, copii. Important este să crezi în ele. Să participi la ele, şi nu doar să le bifezi ca pe o sarcină de serviciu.

- Unde ar trebui să căutăm fericirea?

- Cercetătorii problemei au căzut de acord că, de-a lungul istoriei, au existat câteva repere sigure ale fericirii: bogăţia, onoarea şi celebritatea. Visul de a te desprinde din mulţime, din masa de anonimi, e la fel de vechi precum omenirea. Şi este legitim. Şi excitant! În principiu, dorinţele noastre sunt fără hotare. Fericirea e o artă a depăşirii normalului.

- De ce nu suntem fericiţi cu ce dobândim? De ce au nevoie oamenii de acest "tot mai mult"?

- Sentimentul acesta, firesc câtă vreme alimentează dorinţa de dezvoltare, le este exagerat enorm în ultima vreme prin reclame şi prin faptul că milionarii au fost transformaţi în modele publice. Vrem mai mult, şi mai mult, până ce ne pierdem pe sine. Alienarea face ravagii printre milionari.

- Se poate scăpa de morbul acesta al acumulării fără sfârşit, transformată în surogat pentru fericire?

- Da, cu condiţia să contăm doar pe noi înşine. Iar primul pas către eliberare este să nu ne mai comparăm cu ceilalţi. Dacă nu eşti tipul femeii manager, de pildă, să nu te chinui să fii, ci să recunoşti că nu eşti. Fă ceva ce ţi se potriveşte şi te fericeşte cu adevărat.

- Iubirea poate să fie o sursă de fericire?

- Da. Pentru marea majoritate a oamenilor chiar este. Dragostea e un dar. Vine fără să trudeşti pentru el. La început e bucurie curată, mângâiere, afecţiune, vise împărtăşite. Transcendere, contopire, o experimentare comună a stării de extaz. Suntem oameni şi deci sociali. Vrem să ne împărtăşim bucuriile, să gustăm pe din două din ele.
Dar asta nu se potriveşte cu toţi. Excentricul îşi ajunge sieşi, eremitul se simte înălţat prin singurătatea lui în natură, credinciosul îşi găseşte fericirea în legătura cu Dumnezeu. Fericirea nu se dă pe reţetă. Fiecare om are leacul lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului