joi, 18 iunie 2009

Mareşalul Ion Antonescu - un erou sacrificat


Foto: Medalia „Cruciada Împotriva Comunismului”. Amănunte despre această medalie înfiinţată de către mareşalul Ion Antonescu, prin Raportul nr. 20465, din 1 aprilie 1942, şi legiferată prin Decretul regal – aici.

Ion Antonescu a murit pentru Ţară


La 2 iunie 1946 ar fi împlinit 64 de ani. Mareşalul Ion Antonescu a fost executat în ziua de 1 iunie 1946, alături de alţi colaboratori, de către autorităţile comuniste şi ocupantul sovietic.
 

Execuţia s-a produs la ora 18.00, în Valea Piersicilor, circa 500 de metri în interiorul închisorii Jilava.
 

A murit cu “Trăiască România !” pe buze ca şi colegii săi, Mihai Antonescu, generalul Vasiliu şi profesorul Alexianu.

Evenimentul din după-amiaza zilei de 1 iunie 1946 este descris eroic chiar în Cartea Albă a Securităţii publicată în 1997: “După prima salvă de foc, toţi cei patru s-au prăbuşit la pământ. 

Mareşalul s-a ridicat din nou în picioare, strigând grupului de execuţie: Mai trageţi, călăilor, căci nu sunteţi în stare să mă omorâţi aşa de uşor! 

Se comandă o nouă salvă de foc, după care se prăbuşesc din nou. (…) Se hotărăşte ca comandantul detaşamentului să-i împuşte pe fiecare cu revolverul său. 
Acesta trage în mareşal şi, apoi, în ceilalţi toate cele 14 gloanţe. 

Medicul se apropie din nou şi constată că tot mai trăiesc.

Generalul Vasiliu, zâmbind, s-a lăsat legat la ochi, spunând că îi este indiferent, dar după câteva clipe şi-a dat legătura la o parte. 

Când au început salvele de foc, adevăraţii ostaşi români care păzeau închisoarea şi-au scos căştile, au făcut cruce şi toţi plângeau. 

Toţi condamnaţii au murit ca nişte eroi. În ziua de 2 iunie, mareşalul împlinea 64 de ani. 

După executare, cadavrele au fost arse la crematoriu, iar urnele cu cenuşă au fost duse la Ministerul de Interne…”
 

Ion Antonescu declarase deja înainte de acest eveniment: “Cer să fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei!”.
 

Graţie mărturiei colonelului Magherescu, gorjean şi apropiat al lui Antonescu, aflăm filmul evenimentelor povestit de Ovidiu Gologan, operatorul care a imortalizat pe peliculă execuţia din 1 iunie 1946: “Tremuram tot. Îmi tremurau genunchii, îmi tremurau mâinile… Deşi era foarte cald, clănţăneam de frig. Îmi era frig şi frică…Dacă mi se bloca aparatul. Mă gândeam şi la aceste lucruri cuprins de o cumplită panică. Dacă ratam fimarea, s-ar fi socotit că săvârşeam un sabotaj. 
Am încercat să mă controlez. Clipele de aşteptare se scurgeau cu greu. Deodată, a apărut grupul celor patru condamnaţi, cu Mareşalul în frunte. Inima parcă a încetat să mai bată. Eram numai ochi, ochii dilataţi, întreaga fiinţă se concentrase în ei. Grupul se apropie solemn. Când Mareşalul a ajuns la câţiva paşi de mine, am pus aparatul în funcţie. Toate gesturile mele erau maşinale. 
Obiectivul aparatului interpus între mine şi realitate îmi dădea impresia că visez. Am filmat mereu. Aparatul ţârâia cu hărnicie. Acolo, în obiectiv, nu mai era Mareşalul, ci o fiinţă eterică, desprinsă din această lume. L-am prins bine în obiectiv, dar ochiul meu îl vedea doar pe El. 
În mersul acesta ceremonios, a juns la locul indicat. Grupul s-a aliniat cu faţa la pistolari. Nu mi-am dat seama dacă erau paznici sau civili care îmbrăcaseră vestoane militare, oricum, militari nu erau. 

Când s-a apropiat momentul, am auzit vocea Mareşalului limpede şi pătrunzătoare: Domnilor, suntem gata! Ochiţi cum trebuie! Trăiască România! Foc! 
A comandat impasibil, ca şi cum n-ar fi fost vorba de persoana sa. Ceilalţi trei se închinau, făceau semnul crucii. Patru rafale scurte de pistol automat, în liniştea de cimitir a acestui colţ de închisoare. 
Mihai Antonescu, generalul Piki Vasiliu, Gh. Alexianu au căzut retezaţi şi trupurile lor au rămas în nemişcare. 
Aparatul ţârâia necontenit, urmăream împietrit scena de coşmar. Se petrecea ceva incredibil. 

Mareşalul se ridicase într-un genunchi şi, înălţându-şi fruntea, a strigat: N-aţi nimerit domnilor! Ochiţi mai bine, terminaţi odată! Pistolarul din dreapta sa s-a desrins de rând, a înaintat câţiva paşi şi a tras în tâmplă, dându-i lovitura de graţie. Aparatul zumzăia, sfârâia într-una, iar eu, la capătul puterilor, nu-mi dădeam seama că totul se încheiase…” (video)







Mareşal Ion Antonescu: Istoria se scrie cu spada…
Din stenograma ședinței Consiliului de Miniştri, din septembrie 1941 (despre motivele depăşirii liniei Nistrului):

Mareșal I. Antonescu:
Istoria se scrie cu spada. Anul trecut ne-au luat rușii Bucovina. Noi luptăm acum să rămână Bucovina în stăpânirea Neamului Românesc.
 
Dacă n-avem aliați puternici, care să aibă unitate de interes, şi așa o pierdem. Nu putem rezista față de aceștia, de la Est. De aceea a trebuit ca, în tot timpul vieții noastre istorice, să facem o necontenită echilibristică. Am pierdut ceea ce am pierdut prin politica Regelui Carol. Dacă știam să ne adaptăm la timp situației politice din Europa, nu pierdeam nimic. Dar nu ne-am adaptat la timp.
Noi am făcut sentimentalism în politică, chiar când a fost vorba de apărarea vieții Neamului Românesc.

Am făcut mereu sentimentalism pentru că suntem filofrancezi – și am pierdut granițele Neamului Românesc pentru că am fost filoenglezi – și am pierdut hotarele țării noastre!

Noi, filofrancezi! Dar nici nu știe țăranul ce este aceea. Nici nu i-a văzut în pictură măcar, nici pe francezi, nici pe englezi.

Noi trebuie să fim filoromâni și să știm cum să ne putem apăra granițele. În circumstanțele internaționale de azi, pe ce ne puteam sprijini situația noastră? Pe germani. Nu ne sprijinim pe Germania, suntem sfârtecați.

Dacă o făceam la timp, scăpam Statul Românesc. Și în lupta pe care o purtăm, puteam eu, când se băteau germanii cu rușii, după ce am luat Basarabia, puteam să mă opresc? Sau să fi făcut cum spun unii: să fi așteptat, că ne-ar fi dat-o, la pace, englezii? Puteam să stau cu brațele încrucișate, când germanii se băteau cu rușii și să aștept ca să ni se dea Basarabia de către englezi?

Și dacă am pornit la luptă, fără Germania nu ne puteam lua Basarabia.

Bravura soldatului român? Priceperea generalului Antonescu? Sunt mofturi. Putea să fie generalul Antonescu de un miliard de ori mai priceput și soldatul român de un miliard de ori mai brav: Basarabia și Bucovina nu le luam de la ruși. Și după ce le-am luat cu ajutorul Armatei Germane, puteam să mă opresc la Nistru? Puteam eu să spun: Eu mi-am luat partea mea, mă opresc aici?
Ca și doi țărani, care pun ce au împreună ca să-și are locul și după ce unul și-a arat, să spună celuilalt: Eu nu te mai ajut, fiindcă mi-am făcut treaba mea. Dar aceasta n-o fac nici doi țărani.

Și atunci cum mi se poate pretinde să fac eu aceasta, pe plan militar? Ar însemna să dezonorez şi Armata, şi poporul român pe veci. Ar fi o dezonoare pentru noi, să mă fi dus până la Nistru şi să le fi spus nemților apoi: la revedere.

Vedeți în ce stare de decadență se găsește conducerea acestui Stat, dacă se găsesc între conducători oameni cu o astfel de mentalitate, care ne cer să lăsăm pe nemți să se bată și noi să așteptăm de la englezi Basarabia și Bucovina.

Se înşală cine crede că ne-ar fi dat cineva Basarabia şi Bucovina, dacă nu ne-am fi bătut pentru ele cu rușii. Ba poate că atunci ne-ar fi intors foaia și ne-ar fi spus că am făcut o rea politică, pentru că nu ne-am bătut.
 
Din lucrarea "Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri, Guvernarea Ion Antonescu, Vol IV, (iulie – septembrie 1941)", publicat de Arhivele Naționale ale României, București, 2000

Preluat de pe blogul “Mareşalul Ion Antonescu”



Carieră de excepţie
Ion Antonescu s-a născut la Piteşti la 15 iunie 1882, calendar nou.

A fost şeful secţiei Operaţii de la Marele Cartier General în anii războiului pentru reîntregire, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major, ministru de război. Din 4 septembrie 1940 până pe 23 august 1944 a fost prim-ministru al României şi apoi şef al statului (conducător).

După cum ştim, Antonescu a luat decizia de intrare a României în cel de-al doilea război mondial, de partea şi sub comandamentul Germaniei.

Antonescu a avut reputaţia unui comandant militar foarte priceput şi pragmatic. Duritatea sa i-a adus porecla de “Câinele roşu”.

Între anii 1922 şi 1926, Antonescu a fost ataşat militar al României în Franţa şi Marea Britanie. După reîntoarcerea în România a fost promovat Comandant al “Şcolii Superioare de Război” între 1927 şi 1930, Şef al Marelui Stat Major al Armatei între 1933 şi 1934 şi Ministru de Război între 1937 şi 1938.

Generalul Antonescu a fost numit prim-ministru de către regele Carol al II-lea în septembrie 1940, după ce România fusese silită să cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei Uniunii Sovietice (28 iunie 1940) şi nordul Transilvaniei Ungariei (30 august 1940). La numai două zile de la numirea sa în post, l-a silit pe regele Carol al II-lea să abdice. Fiul lui Carol II, Mihai a devenit noul rege.
În faţa perspectivei unui război pe trei fronturi, (Germania în vest, Uniunea Sovietică în est şi Bulgaria în sud), Antonescu a căutat să facă o alianţă cu Germania Nazistă, în speranţa că va putea recupera măcar teritoriile ocupate de sovietici. Acest parteneriat era dorit de germani datorită rezervelor de petrol foarte importante ale României.

În vara anului 1944, în vreme ce sovieticii avansau împingând înapoi frontul către graniţele României, Antonescu a refuzat să-şi modifice poziţia şi să ceară un armistiţiu (datorită simţului onoarei). De aceea, pe 23 august 1944, Regele Mihai (foto), sprijinit de principalele partide politice, l-a destituit pe Antonescu şi l-a arestat în urma unei scene care a fost redată anterior în săptămânalul nostru.După arestare, Antonescu a fost predat sovieticilor. Ostatic al sovieticilor, ţinut în arest timp de doi ani în URSS, a fost readus în ţară doar pentru a fi judecat “exemplar”. Condamnat la moarte de instanţa “Tribunalului Poporului” la data de 17 mai 1946, a fost executat la Jilava alături de foşti colaboratori apropiaţi, la 1 iunie.

Sursa: http://www.verticalonline.ro/ion-antonescu-a-murit-pentru-tara

“Ion Antonescu” - o carte semnată de Petre Ţurlea

http://eleonora-lisnic.blogspot.com/search/label/Maresal%20Ion%20Antonescu 


8 comentarii:

  1. Excelent postul asta despre Maresalul Antonescu.Iar discursul lui din Consiliul de Ministri este superb!

    RăspundețiȘtergere
  2. DUPA MAI BINE DE O JUMATATE DE VEAC, MARESALUL ION ANTONESCU, RAMANE UN SIMBOL AL UNITATII POPORULUI ROMAN...PERIOADA ANILOR 1940-AUGUST'44, PENTRU NATIUNEA NOASTRA A FOST O PERIOADA TRISTA ...O PERIOADA IN CARE ARMATA ROMANA PIERDE SUTE DE MII DE OSTASI PE CAMPUL DE LUPTA...O PERIOADA IN CARE MOR SUTE DE MII DE OAMENI PASNICI ( EVREI, TIGANI, ROMANI...) ...O PERIOADA IN CARE UNICA PERSOANA CARE A STAT IN FRUNTEA TUTUROR RAUTATIOR A FOST MARESALUL ION ANTONESCU!!!ACTUALA GUVERNARE COMUNISTA DIN REP.MOLDOVA ESTE CONTINUAREA AGRESIVITATII IMPERIALISTE RUSESTI!

    RăspundețiȘtergere
  3. http://reforma.qforum.biz/reforma-morala-f11/maresal-ion-antonescu-istoria-se-scrie-cu-spada-t343.htm#1365

    RăspundețiȘtergere
  4. In istoria celor mai multi romani Maresalul Antonescu este probabil un erou. In istorisirea de moment a unei societi umanitaro-economico-politico-religioasa Scaietii Afectati de Incalzirea Globala SRL, Maresalul a fost probabil un criminal. Depinde de unde privesti.
    Din pacate acum prea putin se face istorie, se face mai mult o istorisire de lobby, deci astfel de societati comerciale apar ca ciupercile dupa ploaie, si in general cine urla mai tare si mai consecvent remunerat pe o tema...sau alta, are dreptate, chiar daca in esenta denatureaza, omite sau ascunde bune parti din realitatile trecutului. Asta era si practica comunistilor este si practica de acum. Acum este mai rau de fapt. Pe timpul comunistilor mai se scria cit de cit o istorie cu respect pentru trecutul mai indepartat. Acum s-a trecut la extrema demolarii trecutului cu totul. Am intrat in lumea democratiei de struto-camila, in care omenii viseaza la familii globale. Toti sunt in unul si unul e in toti. La noi lumea asta a venit la noi in ritmuri de lambada, impuscaturi nebuloase si zvonistica, toate televizate in direct. Prima minciuna care ti se spune, ca individ sau natiune, in contact cu aceasta lume struto-camilizata , a falsei libertati, este despre cit de denaturati iti sunt parintii, familia trecutul. Caci, nu este asa, nu poti fi adoptat intr-o familie mega daca nu iti arunci peste bord propria familie, relatiile cu trecutul tau. Amu cine-i mai slab de inger accepta si se identifica cu tratamentul. Din fericire pe cei mai multi dintre Romani viata din societatea comunista i-a facut sa iubeasca si mai mult adevarul si sa aprecieze libertatea de a respinge balastul vremurilor. De aceea vox populis este diferita de istorisirea de lobby care se practica si acum, de fapt mai mult ca oricind, si care functioneaza peste tot in lume. Oamenii obisnuiti din fericire, cam peste tot in lumea asta, sunt mai bine informati, mai curajosi si mai onesti decit reprezentantii lor politici care s-au desprins tot mai mult de adevar si-i pretuiesc tot mai putin pe cei pe care-i reprezinta. Fara acest mecanism vital de trezire a constiintelor, care vine sa compenseze anestzia cauzata de fuga dupa bani si hipnoza colectiva, indusa prin povestile despre viata ale mass-mediei, spectacolul de paine si circ al democratiei poate naste monstri. Prin acceptarea unor false conceptii despre lume si viata, libertate, istorie, trecut, prin conditionarea omului la cele mai bazale mecanisme ale existentei, reflectata in consumerism, societatea asta are mai mare potential de zombificare a constiintei umane decit mecanismele coercitive directe ale comunismului, pentru ca ea creeaza un consens al minciunii prin comoditate. Constringerea directa trezeste rapid un reflex de respingere, persuasiunea te adoarme, te anesteziaza. Azi o vand pe mama, maine pe bunica, poimaine mai vand un nepotel. Raspoimane ma hotarasc sa-i dau si gratis pe restul, daca-mi pica si mie ceva la afacerea asta. Din fericire insa lucrurile nu intra in inertia asta, pentru ca omul a fost facut de Dumnezeu cu coloana vertebrala si creier. Daca mai are si ceva sufletel la bord, cu toate aceste daruri , nu poate sa se miste teleghidat.

    RăspundețiȘtergere
  5. luni, 1 februarie 2010
    Petre Ţurlea - Comemorarea morţii lui Ion Antonescu, la 1 iunie 1946


    Discurs rostit de domnul Petre Turlea ( 21 mai 1996 ), in plenul Camerei Deputatilor, in vederea comemorarii mortii maresalului Ion Antonescu din 1 iunie 1946.


    Domnule preşedinte,

    Doamnelor şi domnilor colegi,

    Vin în faţa domniilor voastre în legătură cu o comemorare.
    La 1 iunie 1946, în urma unui proces cu verdict comandat de la Moscova, mareşalul Ion Antonescu a fost împuşcat. Motivele principale invocate de tribunalul poporului, prin actul de acuzare au fost:
    1) instaurarea unui regim de dictatură anticomunist;
    2) subordonarea ţării către Germania hitleristă;
    3) războiul contra U.R.S.S.
    Să luăm pe rând toate aceste motive invocate:
    1) Într-adevăr, Ion Antonescu a condus un regim de dictatură personală, dar care a fost impus de evoluţia generală din Europa şi a fost impus ca singură metodă de salvare a ţării. A fost un regim anticomunist, pentru că majoritatea comuniştilor români au trădat România şi au sprijinit cotropirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către U.R.S.S. Dictatura a fost împotriva trădătorilor de ţară, nu împotriva poporului român.
    2) Într-adevăr, Ion Antonescu a fost constrâns de aceeaşi situaţie internaţională, de izolare deplină a României să accepte alianţa cu Germania. Cu toată această alianţă, a reuşit să menţină statul român independent, viabil şi o economie viabilă.
    3) Cea mai mare acuză a fost războiul contra U.R.S.S. Ion Antonescu şi-a asumat întreaga răspundere pentru acest război. Iată ce spunea la proces, în 1947: "Am făcut războiul contra U.R.S.S.-ului, fiindcă mi-au impus-o onoarea poporului românesc şi imperativele sacre ale ţarii noastre".
    Războiul contra U.R.S.S. s-a dus pentru recâştigarea teritoriilor româneşti ale Basarabiei şi Bucovinei de Nord.
    Aşadar, mareşalul a fost condamnat la moarte pentru că a luptat împotriva comuniştilor trădători de ţară şi pentru că a luptat pentru reîntregirea României. De aceea, condamnate de istorie sunt tocmai acele forţe care au impus judecarea nedreaptă din 1946. Reprezentanţii acelor forţe, metamorfozaţi astăzi din comuniştii de ieri în democraţi, sunt cei care împiedică anularea sentinţei samavolnice. Am cerut chiar de la această tribună de 4 ori Procuraturii Generale recurs în anulare în cazul procesului lui Ion Antonescu şi mereu mi s-a răspuns că se cercetează cazul; ultima dată în martie 1994. Indiferent însă de ce face şi de cine ascultă Procuratura Generală, Ion Antonescu este şi va rămâne mereu în inima poporului român care îi poartă recunoştinţa datorată unui adevărat erou naţional.
    În 1994, Parlamentul României a făcut un act de dreptate: i-a decorat pe toţi veteranii armatei române din al doilea război mondial, chiar domniile voastre aţi aprobat această lege. Deci s-a recunoscut că au fost nişte eroi şi au luptat pentru o cauză dreaptă. În acelaşi timp, asupra comandantului suprem al acestor veterani se menţine eticheta de trădători de ţară. Este nu doar ilogic, ci este mai ales de neadmis. Viitorul va face însă, cu siguranţă, dreptate mareşalului.

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari pentru blog si initiativa!

    TESTAMENTUL POLITIC AL MARESALULUI ION ANTONESCU
    http://www.scribd.com/doc/17316523/MARESAL-ION-ANTONESCU-CORNELIU-ZELEA-CODREANU

    Aceasta carte este publicata cu CopyLIBER (are copierea, traducerea, difuzarea neingradite si gratuite).

    Daca aveti html-ul dezactivat: cu PASTE asezati link-ul in browser si, apoi, apasati ENTER.

    RăspundețiȘtergere
  7. Vă mulţumesc mult pentru comentariile Dvs, vorbele bune şi pentru linkuri.
    Mulţumesc frumos, Dalia, pentru sugestie. Într-o postare ulterioară, le voi spune vizitatorilor blogului despre acest link.
    Numai bine tuturor, credinţă, forţă, seninătate şi izbândă!

    RăspundețiȘtergere
  8. CARTE SEMNAT DE MARESALUL ANTONESCU IN INCHISOAREA LUBIANKA ????
    ASTEPT PAREREA PE
    http://maresalionantonescu.blogspot.com/

    O ENIGMA PE CARE PUTETI SA NE AJUTATI SA O DEZLEGAM.
    VA MULTUMESC

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului