vineri, 12 iunie 2009

Nadina LISNIC: “Aş încovoia din nou pământul... în interior!”


 
Hartă
Cu cât mai mult stau
printre oameni,
cu atât mai mult mi se pare
că pământul nu mai e sferic,
ci plat.
Orizontul se depărtează de mine
şi nu mai e nevoie să merg
ca să aflu ce e mai departe -
văd totul stând comod în fotoliu:
arşiţa ucigătoare de la
ecuatorul altruismului;
ciclonul supărat de la
meridianul iertării;
îngheţul nemilos de la
polul iubirii.
Aţi devenit prea previzibili...
cu toţii.
M-aţi plictisit atât de mult,
încât aş încovoia
din nou pământul...
în interior!


Adio
Ciudat...
Mă ţii de mână,
Dar paşii altora
formează între noi distanţa.
Te pierd.
Ochii tăi trişti
cuprind doar două cuvinte.
Ai mei le reflectă
cuminte şi trist.
Nu îndrăznim să ne
umezim buzele cu ele,
Dar o face vântul,
supărat pe apropierea
care a murit:
"Eu plec!..."
"Tu pleci!..."
"Te rog, nu pleca!" -
îndrăznesc să strig.
Zâmbind, îmi răspunzi
că pământul e sferic
şi că s-ar putea
să ne întâlnim cândva
la unul dintre cei doi poli.



Link-uri spre alte versuri de Nadina Lisnic:

Un comentariu:

  1. Mi-a plăcut foarte mult ideea de a încovoia pământul în interior...

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului