vineri, 5 iunie 2009

NASA ne pregăteşte moral. Pentru ce?

Ieri şi astăzi (4 şi 5 iunie 2009), mediile de informare din întreaga lume relatează despre o nouă descoperire: celebra frază rostită la primul pas pe suprafaţa Lunii de către Neil Armstrong nu era pregătită din timp de către NASA sau Casa Albă – a improvizat astronautul, dar a comis o eroare gramaticală.


Omul despre care se spune oficial că este primul care a păşit pe Lună, în 1969, a spus aşa: "Un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire".
Potrivit unei analize lingvistice, Neil Armstrong ar fi vrut să spună un pas mic pentru "un om", şi nu pentru "Om", dar a "pierdut" articolul nehotărât din cauza presiunii psihice a momentului.
Deşi fraza rezultată nu a fost tocmai corectă din punct de vedere gramatical, ea
s-a impus în istorie prin ritmul şi simetria care au reflectat atmosfera unui moment semnificativ în istoria omenirii, notează BBC.
Postul britanic de radio îl citează pe profesorul Chris Riley:

"Pentru mine, această frază are o mare importanţă. Reprezintă o parte importantă a vieţii mele, pentru că aceste vocabule adună în ele atitudinea optimistă a sfârşitului de secol XX".

Neil Armstrong, pilot de teste şi pilot naval până a deveni astronaut pe Apollo 11, a rostit pe Lună fraze mult mai interesante. Somităţile din lumea ştiinţei evită, însă, să-şi etaleze interesul pentru ele.
Din mai multe surse (cărţi, internet), am aflat următoarele: în perioada 12-14 ianuarie 1997, un post de televiziune din Tessin, Germania, a transmis un film documentar în patru părţi care conţinea cadre originale ale aselenizării echipajului Apollo 11.

Şi iată ce discuta Neil Armstrong cu Houstonul la coborârea din navă:

Armstrong: Ce e asta? Aveţi o explicaţie pentru asta?
NASA/Houston: Avem. Nu-ţi face griji. Urmaţi programul în continuare.
Armstrong: O, boy! Chiar că e ceva, e extraordinar! Nici nu vă puteţi imagina!
NASA/Houston: Roger. Ştim totul despre asta. Mergeţi acum pe celălalt drum. Mergeţi înapoi pe celălalt drum.
Armstrong: Ei, este un soi de … într-adevăr spectaculos. O, Doamne, ce e asta? Ce e asta?
NASA/Houston: Schimbaţi frecvenţa! Treceţi pe Tango! Tango!
Armstrong: Chiar acum e o anumită formă de viaţă acolo…
NASA/Houston: Roger… comunicare, Bravo-Tango! Vorbiţi Jezebel! Jezebel!
Armstrong: …dar asta e incredibil!”

Apoi, nu s-a mai auzit nimic. Frecvenţa a fost schimbată.
După punerea pe post a filmului, în studio a fost invitat un oarecare Dino Dini, venit din Italia, prezentat de moderator drept “un vechi colaborator al NASA”.
Ce a văzut Armstrong? Potrivit lui Dini, “astronautul a văzut nave spaţiale care urmăreau Apollo” şi “fiinţe”.

Am impresia că, în ultimii ani, NASA admite cu o frecvenţă mai sporită "scurgerea" către mass-media a unor informaţii. Iată trei titluri din presa anului 2009:
Ascunde NASA existenţa ruinelor de pe Lună?/ NASA caută apă pe Lună/ Imagini înregistrate de NASA în spaţiu cu posibile OZN-uri.

Ken Johnston, fost manager al departamentului Data and Photo Control, care a lucrat în laboratorul NASA în timpul programului lunar Apollo, a făcut recent o serie de declaraţii incendiare, care au şocat opinia publică americană.
Conform fostului astronaut, în timpul misiunii Apollo, pe Lună au fost identificate vechi ruine de origine artificială şi o tehnologie necunoscută anterior, care permite ca gravitaţia să fie ţinută sub control în momentul aselenizării.

La 1, 2 şi 3 iunie 2009, presa din întreaga lume anunţa şi prezenta imagini cu OZN-uri înregistrate de NASA.
(Click, pentru a vedea filmuleţul pe Realitatea.net)

Realitatea TV constată că “imaginile postate pe Youtube nu au făcut decât să alimenteze teoriile conspiraţiilor conform cărora guvernul american ar fi în contact cu extratereştrii. Explicaţia găsită de cei care susţin că am fi fost vizitaţi de extratereştri este simplă: deşi astronauţii văd foarte clar luminile stranii de pe orbită, nici măcar nu le menţionează în conversaţii”.
Potrivit mass-media, filmul a fost realizat în 1996, în cadrul misiunii STS-77, de către astronautul Mario Runco. Acesta a afirmat că "luminile care se văd pe fundal sunt ori lumini izolate de pe Pământ, ori stele".
Thomas Jones, un alt astronaut care a participat la programul spaţial NASA din 1996, este de altă părere. "Câteva cristale de gheaţă sau resturi de la rachetă au fost lovite de jetul care asigura stabilitatea navetei şi au fost împinse în spaţiu", a declarat astronautul.
Ambii au concluzionat că dacă s-ar analiza fiecare filmare din spaţiu (cu o medie de 10 ore pe zi), cu siguranţă s-ar putea observa lucruri interesante. Ei au spus că imaginile prezentate au fost scoase din context.
Termenul OZN nu se referă neapărat la nave extraterestre, ci la orice obiect care nu poate fi identificat. (Obiect Zburător Neidentificat)

Am scris
anterior că discurile zburătoare sunt văzute des, dar că nu cunoaştem cine sunt piloţii.
Potrivit sfinţilor părinţi, Dumnezeu a creat 99 de specii angelice (îngeri, dintre care o treime “au căzut”). Apoi, printr-o lucrare specială, Dumnezeu l-a creat pe Om, pe Adam.
“Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”, a zis Dumnezeu, Sfânta Treime.
Iisus Hristos povesteşte parabola cu “a suta” oaie pierdută, în căutarea căreia porneşte păstorul.
Dumnezeu S-a întrupat pe Pământ pentru a readuce la “turmă” “oaia pierdută”. Pe umeri.
Mulţi privesc spre cer şi aşteaptă minuni. Fiecare va avea ceea ce aşteaptă.


Vă recomand din arhiva blogului:

8 comentarii:

  1. Dacă mi-ai cere părerea, ţi-aş spune că cred în existenţa extratereştrilor. Îmi este imposibil să cred că în întregul univers (dacă există, căci nu am putut ieşi de pe Pământ să verific :P), ce conţine mii de galaxii, constelaţii, stele şi planete, numai pe planeta Terra să fi apărut viaţă. Cum a apărut viaţa la noi, aşa sau prin altfel de procese a apărut şi pe alte planete (mi-e greu să cred că am fi unicii).

    RăspundețiȘtergere
  2. Victor, eu respect toate părerile. În copilărie, primele mele încercări literare au fost povestiri SF. Le-am şi publicat în presa de la Chişinău, aveau şi extratereştri.:) Dar acum "mă ţin mai strâns" de ceea ce spun sfinţii părinţi. Eu cred că se manifestă fizic în contactele cu oamenii şi îngerii luminoşi, şi îngerii căzuţi.
    Mai cred că discurile zburătoare sunt aparate de zbor create de unele guverne. Un general american în rezervă scria următorul lucru: discurile sunt vopsite exact în culoarea avioanelor militare ale SUA şi Marii Britanii.
    De asemenea,parcă sunt tentată să cred că este reală ipoteza cu "Pământul gol în interior", care afirmă că există deschizături la polurile planetei noastre şi că acolo ar locui nişte oameni (tot de-ai noştri), care s-au retras de la suprafaţă la un moment dat. Istoria e lungă... Dă o căutare pe Google.
    Există multe mărturii ale unor oameni (serioşi, militari) care pretind că discurile zburătoare intră prin acele deschizături de la poluri.
    Vom afla noi adevărul, la momentul potrivit. Contează că acum nimeni nu-i ars pe rug pentru opinii mai trăsnite. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Temperatura în interiorul pământului variază între 5000 - 7000 grade celsus,iar oţelul se topeşte deja la 2800 grade. Asta ca şi cînd ai tari cu capul in cazanul cu fier topit. Va imaginaţi de câtă energe este necesară şi de ce frigidere gigantice este nevoie ca să menţii la temperatura camerei un oras ca New York, ce tehnologii înalte? O civilizaţie care ar trebui să triască acolo trebuie să fie mult mai dezvoltată din punct de vedere tehnologic. Nu e logic să traieşti acolo. Pamintul e gol? Sunt nişte basme pentru cei care nu au studiat fizica la şcoală, care nu cunosc cât de simplu poţi calcula desitatea terei după dimensiunile ei, viteza de rotaţie, acceleraţia căderii libere, pendulul matematic, etc. Se poate calcula şi distribuţia desităţii în interior în dependenţa de coordonată...mai ales fosoind calcualtorare modere şi teoria mecanicii corpului solid. Unde pamintul este gol?... Ce cauta oamenii acolo cu o astfel de tehnologie? E mult mai simplu să trăiesti la suprafaţa... sa vezi oceaunl, planetele animalele, soarele, sa trăieşti ca un om normal, nu ca nişte guzgani... sau ei sunt nişte mazochisti?...Nu cred ca e posibil sa cotrolezi o civilizatie sa se comporte astfel, ar fi trebuit şi la ei să existe procese sociale care ar fi dus la dorinta de acunoşte cine trăieste acolo sus pe tera, sau la ei e dictatură absolută? Nu cred ca o astfel de oridine socilala e posibila, imposibil sa o controlezi. Dar daca nu o poti controla nu vad de ce nu ar veni unii din ei cu aparatele lor si ar ateriza in centrul chisinau, spre exemplu, in PMAN si ar fi invitat pe Voronin si televiziunea de la noi la ei la o conferinta de presa...povesti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu este teoria mea. 
    Nimeni nu ştie cu adevărat cum arată nucleul Pământului, pentru că nu s-a forat până acolo şi nici nu ştim ce galerii subterane există.
    Un film documentar de 25 de minute (Pământul gol în interior): http://video.google.com/videoplay?docid=2187881590727047595&hl=ro

    De pe Descoperă.ro:
    Numele amiralului Byrd este relationat cu descoperirea Pamantui Gol. Un explorator pasionat, acesta a participat la misiuni de cercetare atat in Antarctica, cat si in Arctica, evenimente care au oferit un nou impuls teoriei Pamantului Gol. Initial s-a crezut ca expeditiile sale vor pune capat odata pentru totdeauna acestor fantezii dar, in final, lucrurile s-au asezat altfel. Documente legate de aceste expeditii, cat si jurnalele lui Byrd au fost depuse ulterior in analele universitatii din Ohio. Faptul ca unul dintre jurnale lipsea, a generat o intreaga plasa de intrigi. Asta, si faptul ca Byrd s-a referit la Antarctica drept “Pamantul Misterului Vesnic” si a notat: “As vrea sa vad pamantul dincolo de Polul Nord. Zona de dincolo de pol este centrul Marelui Necunoscut”. Aceste dovezi au fost mai mult decat suficiente pentru cei care au crezut in teorie.

    Operatiunea Highjump, demarata de guvernul american in 1946, il avea la bord si pe amiralul Byrd. Scopul declarat era acela de a explora zona Antarcticii din punct de vedere geografic, geologic, hidrografic, de a testa conditiile electromagnetice ale zonei, de a consolida suveranitatea Statelor Unite in zona si de a testa reactiile corpului uman in conditii extreme. Misiunea a fost intrerupta brusc in luna februarie a anului 1947, cu sase luni mai devreme decat data prevazuta initial, fara nicio explicatie acceptabila.

    Tocmai pastrarea misterului asupra adevaratei motivatii au deschis cutia Pandorei. Presupusul jurnal lipsa al amiralului cuprindea chiar evenimentele din luna februarie, insa cuvintele scrijelite pe hartie au fost prea dure pentru urechea sensibila a omenirii. O varianta neautentificata a acestui jurnal circula pe internet, iar aici Byrd povesteste in detaliu expeditia sa care l-a dus dincolo de gheturi, catre un taram verde, unde a fost intampinat de oameni blonzi prietenosi, care l-au condus catre Maestru. Urmeaza o lectie de filozofie si de viata pe care cel numit Maestru o va oferi umanului Byrd. Cu lectia invata, acesta se urca iar la bordul aparatului sau de zbor si revine pe taramurile inghetate in mijlocul omenirii care se indreapta catre pieire. Ceea ce nu se mentioneaza aici este ca luna februarie in zona Antarcticii este atat de dura din punct de vedere al conditiilor meteo, incat o misiune de cercetare aici inseamna timp si resurse pierdute, iar un zbor este de-a dreptul imposibil.

    RăspundețiȘtergere
  5. Persoanele cre nu cunosc stiinta nu vor intelege niciodata ca acestea sunt niste povesti.

    RăspundețiȘtergere
  6. stiinta o fac oamenii

    RăspundețiȘtergere
  7. Ati citit cartile lui Radu Cinamar pe Internet ?
    Face dezvaluiri interesante despre misterele muntilor Carpati si a stramosilor nostri ante-daci.

    RăspundețiȘtergere
  8. N-am citit cartea, am citit doar şi am auzit despre ce este.

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului