luni, 22 iunie 2009

Observarea unei contradicţii între cuvintele de simpatie şi sentimentele adevărate

O istorioară povestită de Konstantinos Yannitsiotis în cartea sa „Lângă Părintele Porfirie”:

Într-o după-amiază l-am vizitat împreună cu un cunoscut de-al meu. Ne-a primit în chilia sa pe amândoi deodată. În discuţia ce a urmat, cunoscutul meu i-a vorbit printre altele şi despre marea apreciere pe care o avea faţă de mine.
Părintele l-a privit, a plecat capul şi nu a spus nimic. După puţin timp, am plecat. Când l-am vizitat data următoare, eram singur. Părintele mi-a spus: „Mă gândesc la cunoscutul tău pe care l-ai adus cu tine şi care mi-a spus cu bucurie cât de mult te apreciază. Însă, în momentul în care spunea acestea, ştii ce-am văzut în adâncul sufletului său? Că te dezaprobă şi te respinge”.
Am rămas uluit de cele dezvăluite de el, căci erau lucruri pe care nu mi le-aş fi imaginat. Părintele a continuat: „Fii atent însă că ceea ce am văzut se află în subconştientul său. Ai înţeles? Ce este subconştientul?”. I-am spus ce ştiam. Iar el a adăugat: „El nu este conştient de acest lucru, tocmai fiindcă se află în subconştient. Să fii foarte atent la ce îţi spun acum.”
Când m-am întors acasă, eram foarte trist şi enervat de comportamentul făţarnic al acelui om. Dacă mă respingea în profunzime, cine îl obliga să vină la mine şi apoi să spună, de faţă cu Părintele, că mă apreciază? Nu era mai firesc să se îndepărteze de mine? Ca să fie cel puţin în armonie cu sentimentele sale profunde?
Am petrecut câteva ore în această stare şi doar la un moment dat am început să înţeleg sensul vorbelor Părintelui: „Fii atent, căci acestea se află în subconştientul său şi, de aceea, nu le cunoaşte”.
Într-adevăr, acel om, conştient, mă aprecia mult, îmi arăta acest lucru şi considera că e corect faţă de mine. Problema respingerii era ascunsă în subconştient şi de aceea o ignora.
Constatând acest lucru, ce îndreptăţea avertismentul Părintelui, m-am mai liniştit. L-am luat aşa cum era şi nu mi-am schimbat atitudinea binevoitoare faţă de el.
Mai apoi, când l-am revăzut pe Părinte, mi-a spus despre acest subiect: „Ceea ce am văzut eu în subconştientul său este ceva mai vechi, este o traumă, este ceva demonic”.
Iar când l-am întrebat dacă, printr-un efort de sfinţire, s-ar fi putut schimba, Părintele mi-a răspuns: „Prin sfinţenie omul se schimbă şi traumele psihice se tămăduiesc”. (...)
M-am gândit că nu trebuia să localizez problema doar la acel om, fiindcă noi toţi, cu excepţia sfinţilor, avem probleme de acest fel, fără să ni le cunoaştem. (...)

Iată ce povesteşte H.M.P., fiu duhovnicesc al Părintelui Porfirie timp de cincisprezece ani: “Părintele Porfirie era un om mic de statură, cu ochi albaştri, plin de voioşie şi cu un zâmbet plăcut. Era o persoană în prezenţa căreia te simţeai atât de bine, încât puteai să-i pui orice fel de întrebare. Recunoştea că avea darul străvederii. Într-o zi mi-a spus: „Darul acesta mi l-a dat Dumnezeu ca să mă fac mai bun“. Fiind foarte sporit duhovniceşte, îşi simţea păcătoşenia pe deplin, lucru care se întâmplă cu toţi sfinţii. Se duceau la el să-l vadă profesori universitari, care îşi dădeau seama imediat cu ce fel de om aveau de-a face. Stăteau şi-l ascultau aşa cum îl ascultă elevul pe profesor. Am fost şi eu martor la asemenea întâlniri, când am însoţit nişte academicieni şi profesori universitari până la Părintele Porfirie. Deşi nu făcuse decât patru clase, nu numai că atrăgea înspre el figuri ilustre de intelectuali, dar uneori chiar îi corecta când aceştia făceau vreo greşeală, iar ei îl priveau cu foarte mult respect”.


Părintele Porfirie din Grecia ( în lume - Evanghelos Bairaktaris) s-a născut în anul 1906, în satul Sf. Ioan din Karystia, din părinţi săraci. De la vârsta de 10 ani a fost nevoit să lucreze la o băcănie în Pireu. Pe când avea 12-14 ani, a citit cu mare atenţe viaţa Sf. Ioan Kalivitul şi, fiind atras de învăţăturile sale, a încercat să le urmeze în viaţă. Astfel s-a încredinţat iubirii lui Hristos şi, părăsindu-şi pe ascuns satul, s-a dus la Kafsokalivia, la Sfântul Munte, pentru a-şi pune în aplicare înaltele idealuri.
În anul 1927, deşi părintele avea pe atunci doar 21 de ani, Arhiepiscopul l-a hirotonit preot, punându-i numele de Porfirie.
A slujit ca părinte duhovnicesc, spovedind şi sfătuind la Sfânta Mănăstire a Sfântului Haralambie din Lefka.
Când a izbucnit al II-lea război mondial, în octombrie 1940, a fost numit paroh la Paraclisul Sfântului Gherasim de la Policlinica din Atena, lângă piaţa Omoniei.
Timp de 30 de ani cuviosul Bătran a înfăptuit acestă lucrare pastorală de tămăduire a oamenilor ce sufereau. Era un ascet care, în loc să se nevoiască "în pustia de la Sfântul Munte, se nevoia în “pustia Omoniei".
Duhovnicescul Părinte Porfirie a adormit întru Domnul în Chilia (Coliba) Sfântului Gheorghe de la Schitul Sfintei Treimi din Kafsokalivia de la Muntele Athos, la orele patru și treizeci dimineața, în ziua de 2 decembrie 1991, în al optzeci și șaselea an al vieții sale.
Ucenicii Părintelui şi cei care l-au cunoscut îndeaproape dau mărturie despre minunile de care a fost învrednicit acesta prin harul Duhului Sfânt, dobândit prin smerenia şi practicarea celorlalte virtuţi dumnezeieşti, făcându-l înca unul din sfinţii acestor vremuri, ce aşteaptă să fie proslăvit canonic şi de sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei.

În limba română, cartea lui Konstantinos Yannitsiotis „Lângă Părintele Porfirie” a apărut la Editura „Bunavestire”, Bacău, 1999.

Un comentariu:

  1. Não sou jornalista nem escrito. Sequer escrevo bem. Sou aposentado. Meu imposto de renda é retido na fonte pelo INSS. Já nosso querido apedeuta tem sua receita de INSS como anistiado político acima do teto do INSS livre de IR.
    Minha forma de lutar contra os desmandados implantados por este governo corrupto no Brasil é através de um blog http://brasillivreedemocrata.blogspot.com/
    Gostaria de contar com a presença e dos comentários das pessoas de bem que não se conformam com a desonestidade, a falta de ética e a corrupção em nosso governo.
    Um grande abraço

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului