luni, 13 iulie 2009

Părintele Arsenie Boca: "Noi nu suntem născuţi de timp, ci de veşnicie"

Sfântul Ardealului, evocat de preotul Viorel Trifa din Câmpeni

"Noi nu suntem născuţi de timp, ci de veşnicie. Deşi trăim o vreme îmbrăcaţi de lumea aceasta, ni se întâmplă ades ca fratele Vis şi sora Moarte să ne dea târcoale şi să ne despice făptura în două. Atunci scăpăm din chingile lumii văzute şi ne trezim într-un alt fel de a fi şi a cunoaşte".
Aceste cuvinte ale părintelui Arsenie Boca mă urmăresc cu stranietate şi sfinţenie tulburătoare, ori de câte ori mă apropii de viaţa şi faptele lui. Sunt acum în Apuseni, pe valea Arieşului, într-un început de vară somptuoasă şi verde. Aştept să mă întâlnesc la Albac cu un ucenic al părintelui Arsenie, preotul Viorel Trifa din Câmpeni, care vreme de 15 ani l-a frecventat pe "Sfântul Ardealului", cu aceeaşi tandră fervoare pe care a inspirat-o tuturor celor ce l-au cunoscut. Când începem să vorbim, înţeleg repede că la cei 59 de ani ai săi părintele Trifa e un om jovial, cu un râs de copil şi o bunătate pe măsură. O întreagă dimineaţă, debordând de bucuria de a putea evoca amintiri nepreţuite pentru el, părintele mi-a împărtăşit cu frenezie şi migală istorii şi taine despre acela care i-a marcat definitiv viaţa. Înconjuraţi chiar de munţii în care se născuse şi părintele Arsenie şi unde fusese elev, munţii cei verzi ai Apusenilor, cu casele lor răsfirate pe coame, ca nişte clopuri moţeşti, totul părea cu mult mai aproape de acel "alt fel de a fi şi-a cunoaşte", pentru care se nevoise atât călugărul de la Sâmbăta Făgăraşilor. Drumul meu prin lumea părintelui Arsenie Boca începuse iar...

"Dacă te rogi aprins, părintele Arsenie vine singur la tine"

- Vă rog să-mi faceţi un portret al părintelui. Când l-aţi cunoscut şi cum arăta pe atunci?
Părintele Viorel Trifa:
- L-am cunoscut pe părintele Arsenie în anul 1972. Aveam 22 de ani şi eram student la Teologie, la Sibiu. El era la biserica din satul Drăgănescu de lângă Bucureşti, unde lucra ca pictor, dar şi ca arhitect, căci ridicase şi o clopotniţă, într-un stil foarte interesant (mai târziu mi-am făcut şi eu una în parohie, după modelul lui). Parcă-l văd şi acum pe părintele Arsenie căţărat pe schela bisericii! Venisem la Drăgănescu după ce la îndemnul unei venerabile măicuţe, bibliotecara Facultăţii noastre din Sibiu, maica Gorgonia, citisem de 40 de ori Sfântul Paraclis al Maicii Domnului. Că mi-a spus maica: "Daca ai să citeşti Paraclisul de multe ori, părintele vine singur la tine". Şi când am terminat Paraclisul, am ajuns, într-adevăr, la părintele, dar tot nu-mi venea să cred! Slujitor în biserică era părintele paroh Bunescu, el tocmai îşi terminase slujba, iar eu mă uitam ţintă la părintele Arsenie, ştiind că cel care pictează pe schele e el. Abia după o oră, părintele s-a oprit din lucru. În tot acest timp, biserica rămăsese plină cu credincioşi, şi tineri, şi bătrâni, care îl aşteptau cuminţi. Nici nu mai ştiam ce să fac, să-l urmez şi să-l rog să-mi vorbească, ori să-l aştept să vină singur la mine, aşa cum mă învăţase măicuţa Gorgonia. Dar aşa s-a întâmplat! Ca odată numai că vad că-mi pune părintele Arsenie mâna pe umeri şi-mi zice: "Ai sosit?", de parca mă aştepta de când lumea.
- Cum arăta părintele?
- Era într-un halat alb şi cu o bonetă albă pe cap, aşa picta. Şi ca întotdeauna, era foarte smerit. Stătea cu mâinile la spate şi făcea ascultare. Am o poză cu Mântuitorul şi mă gandesc: Doamne, părintele chiar de la Mântuitorul a luat acest model, să stea ca la şcoală, cu mâinile la spate, şi să fie de folos oamenilor. Părintele Arsenie n-avea timp să discute cu toţi, dar tot îşi rupea puţin, când făcea pauzele acelea ale lui de pictat, aşa dădea tuturor sfaturi bune... Iar când zicea părintele un cuvânt, apăi era literă de Evanghelie: se împlinea. Simţeam puterea din cuvântul lui, ca a Proorocilor din cărţile sfinte. Avea ochi albaştri părintele, ca Mântuitorul. Aşa l-am văzut: ca pe Mântuitorul Iisus şi tot de statura Lui, mijlocie. Şi era de o bunătate părintească, nu găseai un cuvânt rău... Cum arăta? Păi barba şi părul le avea roşiatice, ca un moţ. Cum spuneam, era îmbrăcat în alb şi picta, iar eu stam în sfânta biserică printre credincioşi aşteptând să-l văd mai aproape. Şi aşteptându-l, am început să mă uit la pictura părintelui, care m-a zguduit profund! Atunci era pictată cupola şi deja cobora pe părţile laterale. M-a impresionat chipul Mântuitorului. Parcă era viu. Şi la fel, chipul Maicii Domnului, care domina altarul. Iar Icoana Învierii m-a încremenit: arăta de parcă atunci coborâse din Sfânta Liturghie! Că zice la slujbă: "Piatra fiind pecetluită de iudei şi ostaşii străjuind Preacurat Trupul Tău, înviata-I a treia zi, Mântuitorule". Şi Mântuitorul învie, fără să se strice sigiliul de la Mormânt, căci prin sigiliu a trecut Transparenţa însăşi şi Lumina - exact ca în pictura părintelui Arsenie... Nu L-am văzut nicăieri pictat aşa intens şi duios pe Mântuitorul Hristos.
După ani şi ani, eram tot la Drăgănescu şi stăteam la uşa bisericii, iar părintele Arsenie Boca picta "Judecata Sufletului", chiar în dreapta stranelor. Într-o clipă se uită spre uşă, şi după ce ne-a cunoscut cu duhul, zice: "Mă, moţule, hai mai aproape!". Niciodată nu mă întrebase părintele de unde sunt. Nu întreba nimic, pe nimeni, niciodată. Numai să te ajute, asta voia. Şi eu îmi tot ziceam: "Cine-i moţ aici?", că biserica era plină de oameni. Dar părintele: "Mă, moţule, vino mai aproape!". Şi atunci mi-am amintit că eu sunt moţul, că doar eram din Câmpeni. Altă dată, m-am gândit eu că dacă şi părintele e moţ, să-i cumpăr o doniţă de la Câmpeni, de acasă, şi înainte să mă duc la dânsul, am umplut-o cu afine. Iar părintelui i-au dat lacrimile: "Mi-ai adus aminte de casă. Trebuie să mă duc până acolo". Părintele ar fi dorit să vină acasă, la Vata de Sus, şi să slujească la mormintele surorii şi mamei lui. (...)

Vestitorii

"Cel mai bine îi simţi duhul şi forţa părintelui Arsenie Boca la mormântul lui, la care vin puzderie de credincioşi", spune părintele Trifa. "De pildă, anul trecut, în noiembrie, la praznicul morţii sale, au slujit 150 de preoti şi au venit 10.000 de oameni! Părintele a lăsat cuvintele acestea drept testament: "Eu acum nu vă pot ajuta, dar dacă am să plec de aici să ştiţi că v-ajut, numai să veniţi la mine! Pentru cel ce varsă o lacrimă la mormântul meu, eu mă voi ruga la Dumnezeu!". Şi aşa e, am simţit-o şi eu, şi mulţi alţi preoţi, la fel. Este, de pildă, un preot de la Valea Mică, care a mers şi el la mormântul părintelui cu credincioşii. Nu s-au dus la sărbătoarea cea mare, când toată lumea e acolo, ci peste o săptămână. Şi s-au rugat acolo, la mormântul părintelui, şi au dat acatiste.
Şi la urmă, chiar înainte de a pleca, cineva l-a zărit printre pomii cimitirului pe părintele Arsenie însuşi! Îi binecuvânta... Şi ceilalţi au văzut toţi umbra aceea clară, liniştită şi binefăcătoare. Iar dimineaţa devreme, în fiece zi, vin să vegheze la mormântul părintelui căprioarele", îşi încheie istoriile părintele Trifa. "Vin aici, credincioase, de 20 de ani; din chiar ziua când a fost înmormântat părintele. Vin pentru că le cheamă chiar părintele Arsenie. Căci el a iubit animalele şi le binecuvânta, se înţelegea şi cu lupii, şi cu urşii, iar într-o vară, pe când era la mănăstire la Haţeg, i-a ieşit în faţă o turmă de zimbri, şi numai cât a făcut părintele cruce deasupra lor şi s-au împrăştiat. Poate că de aceea vin mereu căprioarele la mormântul părintelui Arsenie Boca: să-i vestească şi să-i vegheze sfinţenia..."
Autor: Valentin Iacob
Articolul complet – în „Formula AS”
Din arhiva blogului: Părintele Boca - cuvinte de folos, date biografice

2 comentarii:

  1. Eleonora : A tradução deste texto não está clara mas entendi bastante.Quem era o Padre Arsene ? .E o que êle significa para você?
    Por favor me explique.
    Obrigado pelas dicas dos blogs .Abraços

    RăspundețiȘtergere
  2. Ele era um monge, padre-monge ortodox(1910-1989). Existem fascinantes histórias sobre suas habilidades. Ele previu muitos acontecimentos, incluindo a queda do regime dictatorial, em 1989. Padre Arsene graduado medicina, e a academia as artes. Ele escreveu muitas obras importantes para nós. Ele abordou questões de que muitos padres são mantidos a uma distância. Por exemplo, ele escreveu sobre sexualidade, sobre herança genética. Até ao final de vida tem sido perseguido pela segurança comunista romeno. Ele foi acusado de ajudar os lutadores anti-comunistas. Padre Arsene negado. Ele disse que não estava envolvido. Ele foi política prisional e, por muitos anos, sob prisão domiciliária. É um modelo para os nossos cristãos.
    (No ano 1054, a Igreja Católica tinha afastado da Igreja Ortodoxa. Algum dia vão ficar juntos novamente.)
    P.S.: Os nossos padres "no mundo" têm o direito de casar. Este deve proibir muitas tentações.

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului