joi, 9 iulie 2009

Visul nostru de aur: cel mai valoros om să conducă statul

Să trăieşti într-un stat care să fie condus de cel mai destoinic om... Un vis de aur al omenirii! Poate că unor popoare chiar le-a reuşit. Oare ar fi posibilă implementarea într-un stat democratic a unui mecanism care să conducă negreşit şi de fiecare dată la acest rezultat?

Presa adoră să publice poze cu şefi de stat în posturi inedite şi caraghioase. În cazul lui Luiz Inacio Lula da Silva, preşedintele Braziliei, poreclit „Lula”, fotoreporterii nu trebuie să depună mare efort. El are capacitatea de a oferi asemenea ocazii la tot pasul.


Lui Lula, un politician de “centru-stânga”, membru-fondator al Partidului Muncitorilor (PT), strungar-sindicalist ajuns în funcţia supremă în stat, îi place enorm să se îmbrăţişeze strâns şi chiar să se pupe pe gură cu prietenii şi prietenele sale din politica braziliană, dar şi cu şefii altor state. Normal că pe intelectualii brazilieni şi pe cetăţenii cu demnitate îi supără acest comportament. Ei cred că preşedintele le face ţara de ruşine prin multe dintre gesturile şi declaraţiile sale. Drama brazilienilor este şi mai mare din cauză că au avut preşedinţi onorabili, cultivaţi şi buni diplomaţi până la Lula – Itamar Franco şi Fernando Henrique Cardoso. Bunăoară, ex-preşedintele Fernando Henrique Cardoso este autorul proiectului care a salvat Brazilia de la superinflaţia provocată de guvernarea de până la el. A exercitat două mandate. La 1 ianuarie 1995, dl Nicolae Ţîu, ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii, a participat în calitate de reprezentant al preşedintelui Republicii Moldova (Mircea Snegur) la ceremonialul de învestire a lui Cardoso în funcţia de preşedinte al Braziliei, la primul mandat.
Brazilia, cu o populaţie de peste 190 de milioane de locuitori, este a 5-a ţară mare pe glob şi, graţie venitului brut naţional, ocupă a 10-a poziţie în topul economiilor pe plan mondial. Este cea mai mare economie din America Latină.
Actualul preşedinte brazilian, Lula, aflat la al doilea mandat, confundă sensul cuvintelor din limba portugheză, îşi neglijează aspectul fizic, mai exagerează cu băutura… Oponenţii săi spun că Lula este un dictator care are un singur obiectiv: banii.
Bloggerul brazilian Worf Neto (
vezi aici profilul) mi-a explicat aşa: “Lula a fost ales din cauză că, uneori, poporul nostru vrea să încerce o modă nouă”. Lula este susţinut de populaţia săracă, iar aceasta este numeroasă.
Iată mai multe poze relevante, inclusiv una în care Lula cade la pieptul lui George W. Bush, fostul preşedinte american. Bush pare complet depăşit de gestul de tandreţe…


În Europa de Vest şi în SUA, Lula are destui simpatizanţi. E de înţeles, la câte resurse naturale are Brazilia! Interesul poartă fesul! Toată lumea vrea relaţii bune cu conducerea acestei ţări. La începutul lunii aprilie curent, la Londra, în fotografia oficială cu liderii G-20, preşedintele Lula a obţinut “un loc de frunte”: alături de regina Elisabeta a II-a. A cucerit-o! Dar nu s-au pupat. Tot în acele zile, cotidianul britanic “Guardian” l-a elogiat pe Lula pentru decizia de a se deplasa cu trenul Eurostar, de la Paris la Londra. Ziarul l-a dat drept “exemplu de respect faţă de mediul înconjurător”.
Priviţi şi poza în care Lula, împreună cu soţia sa, participă la o procesiune religioasă prilejuită de sărbătoarea Rusaliilor (Pogorârea Sfântului Duh). Publicând această fotografie, Claus sublinia anterior, pe Blog do Clausewitz, că există un mare decalaj între contextul evenimentului şi mimica preşedintelui brazilian.

Aşadar, nu numai noi, cei din Republica Moldova, avem probleme la capitolul “reprezentativitatea preşedintelui”.
Poza de mai jos, făcută de Reuters, care-l suprinde pe Lula în timp ce e pe cale să cadă în faţa Palatului Elysée din Paris, este tirajată în aceste zile pe blogurile din Brazilia.

“Marele rege-imperator şi şef de stat al bananopolis-ului, “liderul mondial”, “scumpetea” a alunecat şi a căzut la ieşirea din Palatul Elysée din Paris. Să fie o uşoară manifestare a “Sindromului Honduras”? – scrie autorul blogului „Resistencia e liberdade”.

Notă: La 28 iunie, în Honduras, militarii, care acţionau la ordinele justiţiei, l-au reţinut şi apoi l-au expulzat în Costa Rica pe preşedintele Manuel Zelaya. Acesta a calificat drept “puci” acţiunea. La 4 iulie, la Washington, Organizaţia Statelor Americane (OEA), cu voturile a 33 dintre cele 34 de state membre, a exclus Hondurasul din rândurile sale, exprimându-şi astfel sprijinul pentru preşedintele demis Manuel Zelaya. Pe de altă parte, bloggerii din Honduras şi Brazilia scriu că oamenii protestează cu miile în stradă împotriva revenirii la putere a preşedintelui expulzat.

Pentru America Latină, planul comuniştilor este următorul: transformarea ei într-o a doua Uniune Sovietică - Uniunea Socialistă a Republicilor din America Latină (URSAL).
Prima întâlnire a celor ce susţin proiectul s-a desfăşurat la São Paulo, Brazilia, în iulie 1990, de aici şi denumirea Forului din Sao Paulo. Au participat 48 de partide şi organizaţii din America Latină. Ulterior, forul s-a întrunit, în 1991, în Mexico City (Mexico), Managua (1992), Havana (1993), Montevideo (1995), San Salvador (1996), Porto Alegre (1997), Mexico (1998), Managua (2000), Havana (2001), Antigua Guatemala (2002), Quito (2003), São Paulo (2005), San Salvador (2007) şi, iarăşi, la Montevideo (2009).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului