duminică, 23 august 2009

23 august 1939, 23 august 1944

23 august 1939 – a fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov

23 august 1944 - România a întors armele împotriva Germaniei

Din 1948 şi până în 1990, 23 august a fost sărbătorită ca Ziua Naţională a României


23 august 1939 - Semnarea pactului Ribbentrop-Molotov

Gabriel Tudor
Unul dintre cele mai surprinzătoare - chiar şi pentru cei ce l-au semnat - şi în acelaşi timp mai perfide tratate încheiate vreodată s-a încheiat la 23 august 1939, la Moscova, între miniştrii de externe ai Germaniei naziste (Ribbentrop) şi Uniunii Sovietice (Molotov). Practic, acest pact de neagresiune între cele două mari puteri stipula, printre rânduri, că fiecare dintre ele era liberă să acţioneze conform propriilor interese politice şi teritoriale, cu condiţia să nu o facă în detrimentul celeilalte părţi.
Practic, prin acest pact germanilor li se dădea undă verde pentru declanşarea celui de-al doilea război mondial, prin invadarea Poloniei, ţară din care însă şi ruşii voiau să smulgă o halcă zdravănă. În schimbul indiferenţei lui Stalin faţă de soarta polonezilor, Hitler se obliga să nu acorde nici un sprijin ţărilor baltice, vizate de Moscova şi alipite ulterior la URSS.
De asemenea, el „închidea ochii” la un eventual conflict sovieto-finlandez, conflict ce se va declanşa nu după multă vreme şi care va însemna pentru Stalin o lovitură umilitoare. Un punct important al tratatului, care din păcate ne afectează şi astăzi, se referea la Basarabia, străvechiul pământ românesc pe care ruşii îl smulseseră în 1812 din trupul Moldovei şi de atunci il considerau, sfidând orice normă legală, teritoriul lor.
„În privinţa sud-estului Europei, din partea sovietică este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germană se declara total dezinteresată pentru această regiune”, se scria într-una din clauzele secrete ale tratatului.” Până la urmă, însă, ambele părţi semnatare, care doriseră să tragă maximum de foloase din tratat, s-au înşelat. Stalin nu s-a bucurat prea mult de faptul că ţările capitaliste - Germania nazistă şi Aliaţii occidentali - îşi macină forţele între ele, iar în cele din urmă Hitler a plătit cu viaţa tentativa nesăbuită de a-i ataca pe sovietici, la 21 iunie 1941.
Sursa: Revista “Magazin”

Semnificaţii istorice pentru 23 august 1944

La 23 august 1944, România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei.
Armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie, regele Mihai îşi dă acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului Ion Antonescu
(foto), dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite. În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit şi l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaţilor.
Din 1948 şi până în 1990, 23 august a fost sărbătorită ca Ziua Naţională a României.
La 23 august 1944, Regele Mihai I
(foto), într-o proclamaţie către ţară, anunţa ieşirea României din războiul contra Naţiunilor Unite, în timp ce mareşalul Ion Antonescu şi miniştrii săi erau arestaţi.
La putere era înscăunat un guvern format de noua coaliţie Blocul Naţional Democratic, din care făceau parte ţărăniştii, liberalii, social-democraţii şi comuniştii.
La 23 august 1944, România a intrat în sfera de influenţă a URSS, cu urmările ştiute. Dincolo de implicaţiile politice ale evenimentelor de la 23 august, armata română a jucat un rol determinant, spun unii istorici, în desfăşurarea celui de-al doilea Război Mondial. Alături de sovietici, militarii români au eliberat Transilvania şi au ajuns, luptând împotriva armatei germane, până la porţile Berlinului.



O catastrofă naţională: 23 august 1944

Bogdan I. Stanciu
"Actul de la 23 August a fost opera colectivă a tuturor membrilor oligarhiei tradiţionale, a monarhiei şi a aparatului de stat, toţi luptând să-şi salveze poziţiile avute timp de secole." (C. W. Forester)

23 AUGUST 1944 a însemnat pentru România o mare nenorocire: intrarea ţării în sfera de influenţă a URSS, cu urmările ştiute.
Ceea ce puţină lume ştie, este că la 23 august 1944 regele Mihai a minţit cu bună ştiinţă. În “Proclamaţia către ţară” difuzată în seara acelei zile – şi redactată se pare de Lucreţiu Pătrăşcanu – suveranul a pretins că întoarcerea armelor a fost rezultatul unor negocieri şi că România a beneficiat de condiţii acceptabile.
Acest lucru nu este adevărat.
Dimpotrivă, de la începutul anului 1944, Ion şi Mihai Antonescu începuseră tatonări diplomatice atât pe lângă aliaţii occidentali, cât şi cu inamicul numărul unu, URSS. Mihai Antonescu tratase pentru ieşirea României din război la Ankara, Berna, Madrid şi Lisabona. De asemenea, ambasadorul român în Suedia, Frederic Nanu, ca trimis al lui Ion Antonescu, purtase discuţii directe cu omologul sovietic Alexandra Kollontay, la Stockholm. Alţi doi diplomaţi, prinţul Barbu Ştirbei şi Constantin Vişoianu negociaseră la Cairo cu aliaţii vestici, trimişi fiind de Iuliu Maniu, cu ştirea şi acordul şefului statului.
Regele Mihai însă, deşi ştia toate acestea, a preferat să angajeze unilateral România într-un armistiţiu – care însemna de fapt o capitulare. El nu a tratat nimic. Mai mult, armistiţiul s-a semnat abia pe 12 septembrie 1944, iar regele a refuzat să pună în gardă armata română aflată în calea bolşevicilor asupra întârzierii ca şi asupra prevederilor reale ale actului, gest ce a dus la căderea în prizonieratul sovietic, între 23 august şi 12 septembrie, a circa 130.000 de soldaţi români, ulterior deportaţi în Siberia.
După încheierea războiului, Stalin i-a acordat regelui cea mai înaltă deocraţie sovietică, “Ordinul Pobeda”; însă nu cred că în semn de recunoştinţă, ci probabil ironic, în bătaie de joc. “Tătucul popoarelor”, cât era de criminal, îi detesta pe trădători. Tot drept “răsplată” l-a lăsat pe tron până în ultima clipă înainte de a-l sili să abdice, ca să admire în voie noul drum pe care ţara “se angajase” cu ajutorul său.
Se spune că la discuţiile privind “armistiţiul”, între delegaţia română, condusă de Lucreţiu Pătrăşcanu, şi cea sovietică, având în frunte pe odiosul Comisar al Poporului V. Molotov, Pătrăşcanu ar fi întrebat pe oficialul sovietic care este motivul pentru care condiţiile impuse sunt atât de dure, “când Antonescu avea condiţii mai bune” (cu referire la tatonările diplomatice menţionate anterior). Cu duritatea recunoscută, diplomatul pumnului în masă a dat un răspuns care nu mai lasă loc de nici un comentariu: “Antonescu reprezenta poporul; voi nu reprezentaţi pe nimeni”.
Sursa: Altermedia


 

23 august 1939 şi 23 august 1944




Două date întunecate din istoria României




Acad. Florin Constantiniu


„Lovitura de teatru a acordului germano-sovietic. Socotesc situaţia foarte gravă. S-au înţeles oare la o împărţire a Poloniei şi României?”, consemna Armand Călinescu în jurnalul său personal, la 22 august 1939.



Vizita ministrului de Externe al Reichului, Joachim von Ribbentrop, la Moscova şi semnarea Tratatului de neagresiune germano-sovietic (Pactul Molotov-Ribbentrop), datat 23 august 1939, a provocat stupoare în întreaga lume, chiar dacă Protocolul adiţional secret, care îl însoţea şi prin care cele două părţi îşi delimitau „sferele de interese” în Finlanda, ţările baltice, Polonia şi România rămânea necunoscut, dar existenţa sa era presupusă.



Articolul 3 al Protocolului adiţional secret avea o formulă voit ambiguă pentru a da satisfacţie ambilor semnatari, grăbiţi să ajungă la un acord, într-un moment când atenţia lor era îndreptată, cu precădere, asupra spaţiului central-european: „În privinţa sud-estului Europei, din partea sovietică este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germană declară totalul dezinteres politic pentru aceste regiuni”. Menţionarea Basarabiei dar folosirea pluralului („aceste regiuni”) făcea amintitul articol al Protocolului adiţional secret susceptibil de două interpretări. Cea dintâi se limita strict la Basarabia: Reichul este de acord cu anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică. Cea de-a doua interpretare viza un spaţiu mai larg: Reichul este dezinteresat politic de Europa de Sud-Est, dar are acolo interese economice, care trebuie avute în vedere de URSS, în cazul altor anexiuni.



La 23 iunie 1940, V. M. Molotov l-a informat pe ambasadorul german la Moscova, contele von der Schulenburg, că URSS va cere României cedarea Basarabiei şi Bucovinei (întregii Bucovine!) şi va utiliza forţa, în cazul în care revedicările ei teritoriale nu vor fi satisfăcute. Dacă Stalin părea să se plaseze pe poziţia celei de-a două interpretări a articolului 3 prin revendicarea Bucovinei, nenominalizată în text, dar putând fi inclusă în „aceste regiuni”, adică sud-estul Europei, Hitler, care dădea articolului amintit prima interpretare, a văzut în revendicarea Bucovinei o încălcare a Pactului Molotov-Ribbentrop, un indiciu că Stalin voia să depăşească „sfera de interese” ce-i fusese recunoscută.



Iritarea lui Hitler, vizibilă în răspunsul german dat Moscovei (Basarabia poate fi anexată, Bucovina este „ceva nou”, nediscutat anterior) l-a determinat pe Stalin să restrângă revendicarea la partea de nord a Bucovinei şi să ceară, prin nota ultimativă adresată României la 26 iunie 1940, Basarabia şi nordul Bucovinei (la 29 iunie 1940, trupele sovietice au ocupat şi ţinutul Herţa, care făcea parte din jud. Dorohoi, adică din Vechiul Regat).



Astăzi, când documentele germane şi sovietice din anii 1939-1940 sunt cunoscute, se constată că, în decizia lui Hitler de a ataca Uniunea Sovietică în primăvara anului 1941 (pregătirile de război trebuia încheiate până la 15 mai 1941), revendicarea Bucovinei - fie şi numai a părţii ei de nord - a cântărit foarte greu. Nu pentru că ea ar fi avut o însemnătate strategică sau economică pentru Germania (exista acolo o minoritate germană, strămutată în Reich, după anexarea Bucovinei de către URSS), ci pentru că Hitler a perceput revendicarea Bucovinei drept ieşirea Uniunii Sovietice din cadrul teritorial fixat în timpul celor două vizite ale lui Ribbentrop la Moscova, în august-septembrie 1939. Pentru a semnala lui Stalin interesul excepţional al Germaniei faţă de România - ca furnizoare de petrol şi cereale - Germania, secondată de Italia, a garantat, după Dictatul de la Viena (30 august 1940), frontierele României (se convenise deja cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, care avea să fie consacrată prin Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940). Garanţia germano-italiană, acordată fără consultarea prealabilă a Moscovei, a provocat, la rândul ei, iritarea lui Stalin, care a înţeles că ea era îndreptată împotriva URSS (Molotov i-a comunicat lui Schulenburg, imediat după acordarea garanţiei, că ţara sa renunţase numai temporar la sudul Bucovinei şi a cerut lui Hitler, în timpul vizitei sale la Berlin, în noiembrie 1940, să retragă garanţia acordată României, dar Führerul a refuzat).



În 1939-1941, România s-a aflat prinsă între Germania lui Hitler şi Rusia lui Stalin. Marea Britanie şi Franţa, care îi dăduseră şi ele o garanţie, la 13 aprilie 1939 (dar nu a frontierelor, ci doar a independenţei), nu-i puteau fi de nici un ajutor: Franţa, înfrântă la 22 iunie 1940, iar Anglia ameninţată de invazia germană. România a renunţat la garanţia anglo-franceză, în speranţa că va îmbuna Germania, interesată vital în livrările de petrol din România, fără de care tandemul tanc-avion al Wehrmachtului nu putea da randamentul maxim în războiul fulger. Petrolul, care-i preocupa până la obsesie pe germani, a fost scutul protector al României în faţa expansionismului sovietic în anii 1940-1941.



În faţa ameninţării sovietice, România a căutat protecţia în cooperarea politică, economică şi militară cu Germania. Ion Antonescu a crezut că, pe această cale, putea reface România Mare, dispărută în 1940. Preţul era participarea la războiul din Est. A fi rămas pe Nistru era o imposibilitate politică şi strategică: lupta continuă până când adversarul este înfrânt, cere pace sau este anihilat. Aşa cum armata română nu s-a oprit, în octombrie 1944, la frontiera de vest, ci a luptat în Ungaria, Cehoslovacia şi chiar în  Austria, aşa cum România a trimis trupe în Irak şi Afghanistan, tot astfel, în 1941, interesul de stat a cerut ca soldaţii români să ajungă, un an mai târziu, la Stalingrad şi în Caucaz.



După bătălia de la Kursk (5 iulie-23 august 1943), devenise evident că Germania nu mai putea câştiga războiul din Est. Separarea de Reich era acum imperios necesară pentru România. Cu excepţia extremei drepte (legionarii), întreg spectrul politic din ţară, inclusiv mareşalul Ion Antonescu, se pronunţa pentru desprinderea de Reich, dar modalităţile de realizare erau văzute diferit. Mareşalul nu concepea ruptura fără discuţii prealabile cu Hitler, ceea ce, evident, ar fi făcut ca Antonescu însuşi să fie înlăturat, aşa cum avea să se întâmple cu Horthy, la 15 octombrie 1944, când a anunţat intenţia sa de a încheia armistiţiu.



23 august 1944 a fost o necesitate tragică. Interesul naţional primează - oricât ar fi de dureros sau de… cinic! - asupra considerentelor de loialitate în alianţă (de precizat că România nu a avut un tratat bilateral de alianţă cu Germania, fapt declarat în două rânduri de Antonescu germanilor, dar „frăţia de arme româno-germană” a existat în 1941-1944!). Actul de la 23 august 1944 a evitat transformarea României într-un câmp de bătălie între Armata Roşie şi Wehrmacht şi a destrămat întregul sistem militar german din Europa de Sud-Est, precipitând astfel prăbuşirea celui de-al treilea Reich.



Nu actul de la 23 august 1944 a fost cauza instaurării regimului comunist în România; cu sau fără el, Armata Roşie ar fi sfârşit prin a ocupa ţara noastră, întrucât nici trupele germane, nici cele române nu mai erau capabile de o rezistenţă îndelungată (poate doar pe linia Carpaţilor, dacă, evident, ar fi continuat cooperarea şi ar fi menţinut-o, zăvorând trecătorile).



Ocupaţia sovietică şi acordul anglo-americanilor ca URSS să deţină, după război, o sferă de influenţă în Europa de Est (definirea ei era însă deosebită la Moscova, Londra şi Washington) au fost factorii decisivi ai comunizării/sovietizării României. De reţinut că, la 9 octombrie 1944, Churchill a fixat cu mâna lui în infamul acord de procentaj, încheiat cu Stalin, influenţa sovietică în România la 90%. Între 23 august 1944 şi 6 martie 1945 este un raport de succesiune, nu de cauzalitate.



Atât de diferite în conţinutul lor, 23 august 1939 şi 23 august 1944, rămân două date întunecate în istoria României.





17 comentarii:

  1. chiar daca nu ,, intorceam armele " tot sub sfera sovietica ajungeam pt ca aici tot armata rosie ar fi fost ( poate cu mai multe victime ) . se constata boala , efectele dar nu cauza. pai cauza a fost si este slabiciunea romaniei si a statelor din est ( democratie de forma nu de fond-rela , economie slab-dezvoltata cauzata de lipsa motivatiei de a produce a individului - daca produce ceva intelectual sau fizic rezultatul muncii lui este confiscat de mai marii zilei - ) si pe cale de consecinta o armata slab dotata tehnic , cu armament depasit moral dar si fizic + moralul si pregatirea armatei adica a soldatilor era slaba si tindea spre zer0. asta e regula de baza de mii de ani . un grup de indivizi bine inarmati, pregatiti si motivati fac legea acolo unde ajung

    RăspundețiȘtergere
  2. 1. Hitler a atacat URSS pe 22 iunie 1941 si nu pe 21 iunie!!!!!
    2. Daca nu ma insel, Romania, in a doua parte a razboiului a luptat de partea Aliatilor si nu a Natiunilor Unite (care de fapt se pare ca nici nu exista inca - se numeape atunci altfel - Liga Natiunilor ). Mai departe n-am citit, dar e posibil sa fie si alte greseli.
    Eu inteleg ca acest text este reprodus dar un redactor care nu doar tasteaza ci si analizeaza ce scrie putea face niste referiri la greselile originale.

    RăspundețiȘtergere
  3. Radu, pe ceasul lui Hitler era 21 iunie.
    Un pic de istorie pentru tine: Naţiunile Unite sunt cele 26 de naţiuni care au format coaliţia antifascistă prin declaraţia de la 1 ianuarie 1942. Anume această declaraţie, această coaliţie a stat la baza formării Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) după război, în 1945.
    Comentează tot felul de semidocţi pe Internet, care, dacă greşesc, nu mai revin să recunoască şi să-şi ceară scuze. Cu alte cuvinte, dacă tăceai, filosof rămâneai.

    RăspundețiȘtergere
  4. Lămurire pentru Radu: Liga Naţiunilor a fost o organizaţie internaţională înfiinţată în iunie 1919, în urma Tratatului de la Versailles. Fireşte, unii dintre membrii săi au făcut parte şi din coaliţia oficială antifascistă.

    RăspundețiȘtergere
  5. (Viorica)
    În noaptea de 21 iunie spre 22 iunie 1941, la ora 24.00, Armata Română, împreună cu cea germană, a trecut Prutul pentru eliberarea Basarabiei ocupată cu un an înainte. Da, conform orei Berlinului, era 21 iunie. Dar nu contează atât de mult. Rămâne noaptea de 21 spre 22 iunie.
    În acea noapte, cand Romania a pornit razboiul impotriva Uniunii Sovietice, maresalul Ion Antonescu, a adresat Armatei romane următoarele cuvinte:
    "Ostasi, Va ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre (...) Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru. OSTASI, Izbanda va fi a noastra. La lupta. Cu Dumnezeu inainte!".

    RăspundețiȘtergere
  6. 22 din 600 de ani !!!!!!!!!!!!!!!!
    1359-1818 teritoriul R.Moldova de astazi, este Tara Moldovei. 1818- acest pamint devine "oblasti" a Rusiei si in 1873 devine "gubernie" a Rusiei pina in 1918 cind se alipeste la Romania. 1944 devine republica a uniunii sovetice pina in 1991. fact. si factele sunt un lucru tare icapatinat. 1.) 459 ani -pamint TARA MOLDOVEI. ; 2) 100 ani -oblasti-gubernia a russiei; 3) 22 ani- cu Romania; 4) 47 ani- republica a USSR. PAMINTUL Basarabiei (R.MOLDOVA DE ASTAZI) a fost alipit Romaniei numai 22 de ani din toata istoria sa. Numai 22 de ani din cei peste 600 de ani ce acest pamint a intrat in coponenta unei statalitati. FACT. Incearca acum si convinge pe cineva ca acesta e pamintul (mai ales) al Romaniei de astazi. Tre sa fii stupid dea binelea ca sa strigi ca este " pamint romanesc" ! ...or , o faci pe "prostul in popusoi" , nu dai nici o atentie la factele istorice si continui sa strigi " pamint romanesc"! .... or, o faci inca mai pe prostul si aduci si argumente, intocmite din vorbe goale, ca acesta este "pamint romanesc". Principalul nu da atentie logicii istorice si striga asa ca sa acoperi pe toti "PAMI-I-I-I-I-I-I-I-IT Romane-e-e-e-e-e-esc" . hai, la treaba, striga tare .....!!!!!!!!!!! si vezi de fa singur calculul citind istoria pe wikipedia romina!

    www.hotnews.ro/stiri-diaspora-6051551-curtea-constitutionala-din-moldova-validat-alegerile-legislative-din-29-iulie.htm>

    RăspundețiȘtergere
  7. Pastor, văd acest comentariu şi la link-ul pe care-l recomanzi. Acolo are titlul "istorici romani scriu pe wikipedia ca".
    Nu înţeleg dacă tu eşti autorul sau l-ai preluat, dar trebuie spus că pe Wikipedia orice doritor poate posta texte. Încearcă şi vezi.

    Mulţumesc pentru precizări, D.T. şi Vorica. Învăţăm istoria şi aşa. Sper că şi lui Radu i-au plăcut amănuntele.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pastore

    Potrivit logicii tale, nici toate teritoriile Italiei de azi nu aparţin Italiei pentru că Statul Italian actual a apărut mult după primele forme de statalitate medievală ale italienilor.

    Tot potrivit logicii tale, nici toate teritoriile germane nu sunt germane pentru că Statul German actual a apărut mult după apariţia stătuleţelor germane medievale pe teritoriul actual german.

    Şi în sfârşit, tot potrivit logicii tale, România n-ar trebui nici să existe, pentru că s-a format abia în 1859 pe când statele medievale româneşti existau cu mult înainte.

    Foarte multă logică!

    Faptele pe care le descrii sunt reale dar interpretarea este greşită.

    Adevărul: românii, alături de nemţi şi italieni au suferit ceea ce se cheamă fenomenul pluristatalităţii, adică au fost divizaţi în mai multe state medievale, nu au avut un factor centralizant timpuriu (ca la francezi şi spanioli, de pildă) şi şi-au realizat unitatea naţională relativ târziu (sec. XIX la nemţi şi italieni, sec. XX la români).

    Secolele de statalitate moldovenească pe care le înşiri nu înseamnă ne-românism, prietene, pentru că naţiunile în sens modern s-au format abia în sec. XVIII-XIX - inclusiv naţiunea română. Iar această naţiune îi cuprinde pe toţi cei ce vorbeasc această limbă romanică în care eu şi cu tine ne înţelegem perfect: limba română.

    Dacă tu consideri că secolele de statalitate moldovenească au creat o naţiune separată, du-te şi vorbeşte cu oricare din cei 7 milioane de moldoveni care trăiesc între Carpaţi şi Prut şi spune-le că ei nu sunt români ci moldoveni. Încearcă asta şi vezi-le reacţia (eu n-o menţionez aici, din respect pentru gazda noastră şi pentru ceilalţi cititori).

    Şi să ştii că nu vorbesc din auzitelea. Eu sunt MOLDOVEAN cu rădăcini în zona Botoşanilor şi născut în Cetatea de Scaun a Sucevei. Cunosc bine şi bucovinenii şi moldovenii.

    Pentru moldoveanul din România nu există niciun fel de opoziţie între a fi moldovean şi a fi român, pentru că moldoveanul ESTE român (reciproca nu e adevărată, mai sunt şi alte feluri de români: ardeleni, bănăţeni, munteni, olteni, etc).

    Haide să-ţi arăt cât de "logică" este teza moldovenismului ilustrându-ţi o contradicţie inerentă a sa.

    Dacă moldovenii au rădăcini vechi, în statul medieval Moldova ce se întindea de la Carpaţi la Nistru, atunci trebuie să aparţină României pentru că majoritatea moldovenilor (cam 7-8 milioane din 10 milioane de moldoveni) aşa vor. Cum am spus, mergi la Suceava, Botoşani, Roman, Iaşi, Vaslui, Focşani, spune-le localnicilor că nu-s români şi vezi reacţia. OBS: cifrele sunt aproximative, dar prinzi ideea.

    Acuma, dacă părerea celor 2-3 milioane de moldoveni dintre Prut şi Nistru contează mai mult decât cea a celor 7-8 milioane dintre Carpaţi şi Prut, atunci înseamnă că "unitatea de peste secole" a moldovenilor este o vorbă goală, nu valorează două parale, iar realitatea actuală nu este rezultatul "dezvoltării organice" a "naţiunii moldoveneşti" (care n-a existat niciodată) ci este efectul raptului teritorial ruso-turc de la 1812.

    Eşti aşa mândru că eşti produsul unei neguţări mârşave între două mari puteri care se târguiau pe nişte pământuri ce nu erau ale lor? E ca şi cum un copil ar fi mândru că a fost făcut printr-un viol.

    Dacă însă eşti mândru de istoria seculară a Moldovei (ca şi mine dealtfel) atunci ascultă de fraţii tăi moldoveni de dincoace de Prut, de cei care au trăit pe pământul pe unde a călcat Ştefan cel Mare şi Dragoş Vodă, de cei care, de bine de rău, au avut norocul să trăiască în statul lor naţional modern şi caută să pricepi că locul moldoveanului este lângă fraţii săi de-un sânge, de-o limbă, de-o religie şi de-un obicei: ardeleanul, munteanul şi cu dobrogeanul.

    Întrebare de baraj: este rusul din Chişinău implantat de URSS mai apropiat de moldovean decât cel din Iaşi? Nu cred.

    Poate vei pricepe ce înseamnă când se spune că Basarabia este pământ românesc.

    Nu pentru că a fost stăpânit multă vreme de România, prietene, ci pentru că este locuit de români.

    De români moldoveni.

    RăspundețiȘtergere
  9. pt cei care din motive doar de ei stiute se cred detinatorii adevarului si ii considera pe altii semidocti!!!!
    doar cateva precizari:
    1. nu la 24.00, ca la Berlin sa fie inca 21 iunie, a avut loc atacul asupra URSS. Planul Barbarossa prevedea trecerea granitei cu URSS la ora 04.00 (deci in Berlin putea fi cel putin 02.00 ceea ce este 22 iunie!!!!), trecere precedata de atacuri aeriene si de artilerrie incepand cu 03.15.!!!! De, altfel, dca se incepea razboiul in total intuneric poate ca nu reuseau nemtii sa bombardeze atat de precis si poate ca rusii aveau mai multe sanse, insa, ce bizar, Hitler era interesat sa invinga propriile armate si nu sa le faca pe plac unor corigenti la istorie din sec 21 -D.
    2. notiunea de Natiunile Unite a fost atribuita de Roosevelt in 1942 FORTELOR ALIATE!!!, dar pt a nu se confunda cu notiunea actuala, care descrie ONU, corect este a se spune ca in WW2 partile beligerante au fost Tarile Axei si Aliatii (o prelungire a ceea ce multi cunosc sub numele Antanta).
    Inainte de ai face pe altii semidoctii n-ar fi rau ca "oamenii-specialisti" sa se mai documenteze.
    Special pt DT si pt dna Eleonora - mi-au placut detaliile in special cel cu 21iunie!!!! (atata prostie evidenta de mult timp nu mi-a fost dat sa vad). Sper ca v-au placut si voua ale mele. -D

    RăspundețiȘtergere
  10. draga Eleonora,
    Inteleg faptul ca argumente venite sa sustina cele scrise de dvs, chiar daca in opinia unora sustin niste erori, sunt binevenite, pt dvs, dar cred ca ar fi corect ca macar ulterior postarii sa VA documentati si sa VA corectati daca intr-adevar constatati ca ati gresit. Ar fi dovada ca sunteti un jurnalist adevarat. Insistand in propria greseala, chiar daca n-ati facut altceva decat sa reproduceti un text dintr-o revista, nu faceti decat sa indepartati de la propriul blog persoanele cu un niv intelectul mai ridicat inlocuindu-i cu altii care sunt mai putin pregatiti si care pe de-asupra mai au si sentimentul de superioritate (total eronat dpmdv -D). Dar daca va intereseaza anume acest segment al internautilor, va rog sa confirmati pt a ne comporta ca-atare, noi ceilalti.
    Sper ca nu am jignit pe nimeni.

    RăspundețiȘtergere
  11. Radu, eu nu pot şti care internaut are "un niv intelectual mai ridicat" şi care ba. Toată lumea învaţă la şcoală că URSS a fost atacată la 22 iunie, în zorii zilei, iar dacă Gabriel Tudor de la Revista "Magazin" a insistat să scrie 21 iunie, înseamnă că a dorit să sublinieze ceva. Nu-l putem suspecta pe acest autor că nu ştie ce spune manualul de istorie. :) Eu nu ţin să demonstrez cuiva că sunt "jurnalist adevărat", cum te exprimi tu.

    RăspundețiȘtergere
  12. Am vrut sa scriu ceva dar mi-a luat Marius Filip
    ideea din gura. Asa este Moldovenii din romania sunt de 4 ori mai numerosi decat cei din Basarabia. Cand vorbim de unitate in primul rand noi ne batem celelalte neamuri romanesti ne sustin.

    RăspundețiȘtergere
  13. Radu, nu înţeleg ce ai împotriva noţiunii "Naţiunile Unite". Este folosită şi de istorici, şi de presă. Este adevărat că şi în manualele (sovietice) din care învăţam eu cele 26 de naţiuni care au format coaliţia antifascistă erau numite doar "Aliaţii". Ce te supără aşa tare?

    RăspundețiȘtergere
  14. va rog sa recititi comentariul meu initial si sa-mi comunicati ce este gresit acolo? -D. mai mult - ce amanunte din prostiile debitate ce cei 2 carora le multumiti!!! ar trebui sa-mi placa? -D
    daca insistati sa utilizati notiuni gresite va priveste, cu permisiunea dvs, eu incerc sa fiu insa mai atent in exprimari.
    PS. ar fi straniu ca razboiul sa inceapa in 1939 si o parte beligeranta sa fie Natiunile Unite, notiune aparuta tocmai in 1943. -D
    consider enuntul meu suficient argumentat si fara necesitatea altor suplimentari si, desi am pregatire economica, consider ca ACURATETEA EXPRIMARII ar trebui sa fie primordiala pt un jurnalist, lucru cu care se pare ca nu sunteti deacord. se poate sa aveti dreptate, desi nu cred.

    RăspundețiȘtergere
  15. Radu, în comentariul iniţial tu scrii:
    "2. Daca nu ma insel, Romania, in a doua parte a razboiului a luptat de partea Aliatilor si nu a Natiunilor Unite"

    Tu comiţi o eroare, pentru că spui "de partea Aliaţilor, nu a Natiunilor Unite".
    De fapt, Aliaţii şi Naţiunile Unite sunt UNUL ŞI ACELAŞI LUCRU - coaliţia antifascistă constituită prin declaraţia comună a 26 de state, în ianuarie 1942.
    Prin urmare, este perfect adevărat când se
    spune că "La 23 august 1944, România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei".

    Am şters un comentariu de-al tău pentru că nu-ţi vedeai şi nu-ţi recunoşteai eroarea, nu te refereai deloc la subiect, dar insistai cu catalogările la adresa altor comentatori şi a mea. Era irelevant şi neinteresant, cu alte cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  16. frustrari, frustrari. -D. daca era adevarat motivul atunci trebuiau sterse toate comentariile mele deoarece ele sunt toate legate de aceeasi "eroare". cred ca acest blog este frecventat de suficiente persoane educate astfel incat un "semidoct" ca mine sa se simte incomod printre ele. nu am sa va mai deranjez cu prezenta mea. -D.
    aveam un principiu - de a nu intra in polemica pe net deoarece majoritatea celor care se manifesta aici sunt superincrezuti in ceea ce scriu desi de cele mai multe ori spun gogomanii impletite cu cuvinte destepte. acum revin la ideea ca am gresit cand am polemizat. sunteti liberi in continuare sa credeti e doriti, in special ca Hitler a atacat pe 21 iunie!!! - intr-un final nu este exclus ca el sa fi fost in acel moment pe vre-o insula din Atlantic unde intr-adevar era inca 21 iunie. -D. dar pacat ca nu voi fi prezent atunci cand vre-un profesor de istorie va va fi aratat obrazul cand intr-o discutie v-ati fi permis sa emiteti astfel de ineptii.

    RăspundețiȘtergere
  17. D.T. a absolvit Istoria şi predă :) şi vezi că ţi-a răspuns.

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului