miercuri, 5 august 2009

Au trecut 90 de ani de când România i-a scăpat pe unguri de bolşevici

Alina Matiş

S-au împlinit 90 de ani de când sergentul Iordan şi căprarul Bivolaru s-au urcat pe Palatul Parlamentului din Budapesta şi au pus deasupra steagului maghiar o opincă românească, asta “ca să fie şi talpa României răzbunată”.

În 4 august 1919, conduşi de generalul Gheorghe Mărdărescu, soldaţii români au sfidat istoria şi au cucerit capitala ungară. Aşa a reuşit România să înlăture regimul comunist, instalat de 133 de zile în Ungaria. Pentru a nu lăsa să treacă amintirea acestui moment glorios din istoria noastră, academicianul Florin Constantiniu (foto) a vorbit, la o conferinţă de la Muzeul Municipiului Bucureşti, despre campania românilor în Ungaria de atunci, despre contextul istoric în care a avut loc ea, dar şi despre România de astăzi, comparată cu cea din perioada interbelică.

Capul plecat sabia europeană nu-l taie

Mult prea des de-a lungul timpului, istoria nu-i consemnează pe adevăraţii învingători ai războaielor, crede Constantiniu. Astfel se face că, deseori, victoriile sunt obţinute de oameni care rămân nişte anonimi, “pentru că, din păcate, în armată contează ierarhia”. Aici, el a ţinut să-i menţioneze pe generalii Mărdărescu, Moşoiu, Rusescu şi Holban, ale căror nume “trebuie bine păstrate în conştiinţa poporului român”. Totuşi, când vorbeşte despre această campanie românească în ţara vecină, academicianul Florin Constantiniu invocă şi norocul. “Există momente când istoria îi este favorabilă unui conducător. Noi, în 1919, am fost nişte răsfăţaţi ai istoriei”. Într-adevăr, istoria ni l-a dat, alături de alte câteva circumstanţe favorabile, pe Ion I.C. Brătianu, care prefera orice, numai să nu piardă independenţa teritorială, pentru că, în viziunea lui, acesta era bunul cel mai de preţ al statului şi poporului nostru. Vorbind despre Brătianu, academicianul a spus că se teme că actuala clasă politică nu mai conduce ţara după aceste principii, nu mai pune lupta pentru independenţă şi suveranitate în fruntea listei cu priorităţi. “Ea (clasa politică - n.red.) stă cu fruntea plecată în pământ şi aşteaptă în fiecare moment ca Uniunea Europeana şi NATO să dicteze politica statului român”, a continuat istoricul.

„Românii au furat tot, până şi piatra de pavaj”

Imediat după ce românii au intrat în Budapesta, oficialii maghiari au început o campanie foarte îndârjită de discreditare a soldaţilor noştri. Astfel, armata română a ajuns să fie prezentată drept una de sălbatici, care, din clipa în care au intrat în Budapesta, au furat tot ce au putut. Totul, până la piatra de pavaj, aşa ni se dusese vestea. Florin Constantiniu dezminte: “În afară de faptul că i-am scăpat atunci pe unguri de un regim bolşevic, le-am asigurat şi supravieţuirea, în condiţiile unei crize economice foarte dure”. El a mai spus că nu vede în această campanie o revanşă a românilor împotriva ungurilor şi a accentuat că aceste “animozităţi” nu trebuie să mai existe între noi şi Ungaria, în contextul în care ambele ţări sunt membre ale unei uniuni – Uniunea Europeană.

Şi Ţara noastră a fost, cândva, cineva!

Profesorul a spus că, în ciuda aparenţelor, au fost momente în decursul istoriei noastre naţionale în care românii chiar contau şi au avut un rol important în contextul vremii. Exemplu stă această campanie românească în Ungaria de acum nouă decenii. “Noi am făcut un mare serviciu Europei. Am făcut imposibilă instalarea acestui avanpost al imperialismului sovietic în Europa Centrală. Noi am contribuit la stăvilirea acestei expansiuni comuniste”. Mândria istoricului Florin Constantiniu a dispărut la întoarcerea în România anului 2009 şi a spus că, alăturat acestui moment din istoria naţională, prezentul îl face “nemulţumit şi foarte sceptic”. Mai mult, “ne-am pierdut complet orice individualitate politică şi nu facem altceva decât să acceptăm orice directive care ne vin din afară”. Întrebat de “Gardianul” dacă, totuşi, nu ar fi posibil ca România să aiba iar o funcţie europeană, mai departe de orgoliile politice care trebuie mângâiate constant de cei care contează cu adevărat, Florin Constantiniu conchide: “Eu cred că este posibil acest lucru, dar cu două condiţii: întâi, să existe un puternic curent de opinie publică în această direcţie. Apoi, clasa politică trebuie să se gândească în primul rând la interesul naţional şi mai apoi la cel personal”.
„Gardianul”
05-08-2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului