sâmbătă, 24 octombrie 2009

Americanii, despre R. Moldova, la Bucureşti


Dan Dungaciu

„Avem aceeaşi dorinţă ca ţările vecine României, inclusiv Moldova, să continue procesul de democratizare şi reformarea pieţei libere şi ne angajăm să sprijinim aceste eforturi” (Joseph Biden, vicepreşedintele SUA, 22.10.09).

Faptul că vicepreşedintele american vorbeşte la Bucureşti despre RM fără ca întrebarea să-i fi fost pusă explicit în interviul oferit cu ocazia prezenţei sale în România spune mai multe decât pare la prima vedere. Înseamnă că administraţia americană a vrut să transmită acest mesaj şi că pe agenda lui Biden conexiunea România-RM devine tot mai evidentă. Iar autorităţile de la Chişinău au primit un semnal la care, cel mai probabil, se aşteptau.

Uite scutul, nu e scutul

Despre scutul antirachetă localizat, de către Administraţia Bush, în Polonia şi Cehia şi care ar fi putut „mătura” mişcările de trupe din regiune pe o suprafaţă ce devenise inacceptabilă pentru Moscova, s-a scris mult. Mai multă cerneală a curs însă după decizia lui Obama de a reevalua prezenţa respectivului scut în cele două state. Au apărut o serie de speculaţii despre politica americană în regiune şi modul în care Washingtonul va „reseta” relaţia cu Moscova. Multe dintre ele sunt excesive, fie într-o parte, fie în alta.

Se schimbă politica americană în regiune?
Da şi nu. Da, pentru că este evident că, cel puţin faţă de republicanii neoconservatori ai lui Bush, prestaţia democraţilor faţă de Rusia intră în alt registru. Acest mesaj s-a transmis pentru prima dată explicit cu ocazia vizitei lui Barack Obama la Moscova, unde preşedintele democrat s-a dus direct, fără „staţii” gen Polonia sau Ţările Baltice. Mesajul diplomatic, prin utilizarea acestor „staţii”, era că relaţia cu Rusia nu este mai presus decât relaţia Washingtonului cu state din „vechea Europă”. Rusia era „la pachet”. Obama nu a mai păstrat nici măcar aparenţele, mergând direct la Moscova şi trimiţându-l pe Biden, după vizită, într-un „turneu de consolare” în Georgia şi Ucraina. Totodată, nu putem vorbi despre o schimbare radicală a politicii americane. Şi asta pentru că nu putem pleca de la ideea că politica lui Bush în regiune este punctul zero al relaţiei cu Rusia şi tot ceea ce e dedesubt este cedare din partea americanilor. Această interpretare ar fi, evident, abuzivă, de aceea, cuvinte ca „trădare”, „adandon”, „conspiraţie” sunt excesive.

Rusia nu este egala Americii!
Nu trebuie luată în serios nici exulţia ruşilor după decizia Administraţiei Obama de a retrage scutul antirachetă. Ea vine şi dintr-un soi de complex amestecat cu orgoliu. Moscova are impresia că dacă pentru ea SUA este prioritatea maximă de politică externă - motiv din care tot ce face ea vizează poziţia Americii - la fel stau lucrurile şi la Washington. Ceea ce e fals! Rusia nu reprezintă pentru America ceea ce America reprezintă pentru Rusia. Mizele principale ale americanilor astăzi sunt Afganistanul şi Iranul, iar UNA dintre mize este şi „Marea Neagră”, inclusiv Federaţia Rusă.

Ruşii pot să puncteze doar la nivel subiectiv
Care pot fi consecinţele pe termen scurt şi mediu ale „abandonării” scutului? În ştiinţele sociale există ceea ce se cheamă „teoria lui Thomas” şi care spune aşa: o situaţie falsă, percepută ca reală, devine reală prin consecinţe. Se aplică şi în acest caz. Respectiv, ruşii vor avea în zonă pârghiile pe care le vor admite răsăritenii! Dacă liderii estici vor pleca de la convingerea că ruşii sunt puternici sau li s-a dat mână liberă în regiune, indiferent că asta e adevărat sau fals, ei vor acţiona în consecinţă. Adică, vor face concesii, vor schimba accentele, vor deveni „pragmatici”. Concluzia: ruşii vor dobândi pârghiile pe care, iniţial, nu le aveau! Aici poate fi cuantificat avantajul de etapă al Rusiei: în „geopolitica subiectivă”, nu „obiectivă”, pentru că anunţul Washingtonului referitor la revizuirea scutului antirachetă din Polonia şi Cehia, oricât de nuanţat a fost, riscă să confere avantaj Moscovei la acest nivel. Curios este că nici americanii nu s-au străduit, iniţial, foarte mult să înlăture această senzaţie, inclusiv în România, unde, pe lângă datele concrete şi corecte oferite de ambasadă, nu s-a insistat foarte mult pe clarificarea acestor aspecte. Dar turneul lui Joe Binden şi al altor oficiali americani în regiune arată că Washingtonul vrea să transmită un mesaj explicit şi corect.

Relaţia Rusia-SUA se joacă
Dincolo de speculaţii sau prezumţii, zona e încă în joc şi nimeni n-a părăsit-o definitiv. Polonia va rămâne un pivot crucial al strategiei SUA, oficialii de la Varşovia vorbind deja despre livrarea unei baterii de rachete antiaeriene „Patriot”, dar devine limpede că o vor aborda altfel. Mai ales că ruşii au şi anunţat că răspunsul lor la abandonarea temporară a scutului e renunţarea la rachetele din Kaliningrad, în niciun caz Iranul. Asistăm acum şi vom asista pe viitor la o serie de măsuri şi contramăsuri, reacţii şi contrareacţii, vizite şi contravizite. Nu e întâmplător că, drept răspuns la mesajul lui Biden adresat Poloniei - „nimic si cu Rusia despre voi fără voi!” -, oficialii ruşi au lansat ideea că, deşi contractul cu Teheranul pentru sistemul antirachetă S-300 nu a fost finalizat, marfa se află în depozitul Ministerului Apărării, gata de livrare. Ceea ce este inacceptabil pentru SUA, dar şi pentru Israel.
Pe lângă turneul lui Joe Biden în Polonia, România şi Cehia, este obligatoriu să amintim aici prezenţa tot mai intensă a adjunctului secretarului apărării, Alexander Vershbow, în Georgia şi Ucraina, unde se va ocupa, cel mai probabil, de relaţia militară dintre SUA şi cele două state „respinse” la Summitul NATO de la Bucureşti. Dar nu trebuie ignorată şi vizita-fulger a preşedintelui rus Dmitri Medvedev în Serbia, în ziua în care Serbia sărbătorea 65 de ani de la eliberarea Belgradului de sub ocupaţia fascistă. Dincolo de achiziţiile „Gazprom” în regiune sau de împrumuturi asumate de către ruşi, este semnificativ altceva: crearea unui Centru umanitar mixt, în baza unui acord încheiat între guvernul de la Belgrad şi cel de la Moscova, care va fi o bază logistică pentru operaţiuni de protecţie şi salvare în Serbia şi în regiune. O asemenea iniţiativă poate deschide calea Moscovei pentru a-şi construi primul centru logistic pentru scopuri militare în afara spaţiului fostului URSS. Un element care trebuie urmărit de aici înainte.

„Vecina României”
R. Moldova pare că nu e, de cele mai multe ori, decât un simplu observator al acestor evoluţii. Ideea însă nu e tocmai justă. Evoluţiile din ultima vreme au schimbat semnificativ datele problemei, Chişinăul transmiţând, după 7 aprilie, un mesaj ferm Washingtonului. Adică, acel tip de mesaj care nu mai poate fi ignorat de către America, chiar dacă aceasta părea, uneori, că îl trece cu vederea. Invocarea explicită la Bucureşti a Republicii Moldova de către vicepreşedintele american Joseph Biden confirmă această idee. Oficialul american nu vorbeşte despre Ucraina, ci despre R. Moldova, nu despre parteneriatul Chişinău-Kiev, ci despre R. Moldova, „vecina României”.
Dan Dungaciu
Publicat în „Gardianul” la 24 octombrie 2009
Foto: Preşedintele Traian Băsescu cu Joseph Biden. 22 octombrie 2009, vizita oficială în România a vicepreşedintelui Statelor Unite ale Americii, Joseph Biden.
Sursa: presidency.ro (mai multe poze)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului