sâmbătă, 10 octombrie 2009

Opinie despre evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu Rusia, România şi UE


Analistul Dan Dungaciu analizează problemele de ordin intern şi extern de pe agenda Republicii Moldova, într-un editorial intitulat “Dileme şi false dileme la Chişinău”. Candidatura lui Marian Lupu la funcţia de preşedinte al R. Moldova şi posibilitatea unor noi alegeri parlamentare anticipate sunt două dintre temele abordate de analist. Preiau pe blog fragmentul referitor la relaţiile R. Moldova cu Federaţia Rusă şi România:

Dan Dungaciu
(...) A treia este „dilema relaţiilor cu Rusia". Summitul CSI, a cărui valoare azi e mai degrabă subiectivă decât obiectivă - prilej de depăşire a disonanţelor cognitive deopotrivă ale Moscovei şi ale celorlalţi ex-membri ai URSS - aduce în prim-plan relaţiile cu Rusia. Ce vrea astăzi Moscova de la RM? În niciun caz mişcări bruşte, nici spre Est, nici spre Vest. Spre Est, adică Transnistria, în legătură cu care Moscova era îngrijorată de un eventual „scenariu georgian", adică ceea ce în interpretarea ei era intervenţia armată a Tbilisului împotriva celor două regiuni separatiste. Scenariu inacceptabil, deşi o asemenea evoluţie nu a fost reală nicio clipă. Spre Vest înseamnă, înainte de toate, România şi NATO. Moscova nu vrea intrarea NATO în RM, la fel cum nu vrea unificarea dintre România şi RM, care, în acest moment, ar crea probleme masive de stabilitate regională (ruptura de Transnistria etc.). De aici şi semnalele Moscovei, care nu a uitat să avertizeze că este gata să-şi protejeze „cetăţenii din Transnistria" sau că e dispusă să recunoască regiunea separatisă în anumite condiţii. Moscova vrea menţinerea status-quo-ului, cu ea la timonă. Asta în condiţiile în care nu exclude, pe termen lung, o apropiere consistentă a Bucureştiului de Chişinău, fiind din ce în ce mai conştientă de mentalităţile în schimbare din RM, după cum sugera în preajma summitului CSI ziarul rusesc „Izvestia".

În ceea ce priveşte sugestiile de înlocuire a trupelor ruseşti de menţinere a păcii cu unele sub egida UE, această propunere a mai fost făcută cu vreo patru-cinci ani în urmă, fără niciun rezultat concret. Aşa va fi şi acum, mai ales că europenilor nu le trece nici măcar prin gând să intre acolo înainte de o soluţionare politică, iar secretarul general al OSCE a anunţat deja că nu e cazul. Una peste alta, rămâne limpede că jocurile geopolitice se suspendă, iar miza cea mai importantă a guvernării AIE, respectiv eforturile de europenizare ale RM, nu are un potenţial exploziv în raport cu Moscova.

A patra dilemă este cea a „relaţiilor cu România". Cât e prea mult şi cât e prea puţin în relaţia Chişinău-Bucureşti? Şi care e viitorul acesteia? Nu este deocamdată clar din două motive: poziţiile din cadrul AIE nu coincid la acest punct, iar blocajele politice de la Bucureşti reduc semnificativ viteza contactelor dintre cele două capitale. Totuşi, acestea sunt detalii. Relaţia dintre cele două state nu trebuie gândită nici în grabă, nici pe termen scurt. Deocamdată, suntem la „punctul zero", pentru că (doar) asta a însemnat ridicarea vizelor pentru cetăţenii români. Şi de aici încolo există enorm de multe lucruri de făcut. Un singur exemplu: Acordul de Asociere a României la UE a fost semnat la 1 februarie 1993 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 1995 (la 22 iunie România a depus cererea oficială de aderare la UE).

Ce înseamnă asta? Înseamnă că RM, în eventualitatea semnării unui Acord în 2010, va mai trebui să aştepte cel puţin 12 ani pentru aderarea la UE. Şi asta în condiţiile „normale", când Europa era pregătiă şi dispusă la integrare europeană. Acum, nu mai este. Astfel că, dincolo de orice gripaje de moment (neplăcute, e adevărat), noile echipe de la Chişinău şi Bucureşti vor trebui să genereze o viziune nouă, care să scoată RM din seria insuficientă a „Parteneriatului Estic", dar nu negându-l, ci completându-l. Soluţia ce ar individualiza RM ar putea suna aşa: „Parteneriat Estic" plus „parteneriat special cu România". Doar aşa poate spera Chişinăul că va reuşi să compenseze „oboseala extinderii" care s-a instalat insidios la Bruxelles şi să încerce să nu mai ţină încă o generaţie în afara spaţiului european.
Bucureşti 10 octombrie 2009

Comentariul integral semnat de Dan Dungaciu îl găsiţi pe pagina electronică a postului de radio
“Vocea Basarabiei”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului