sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Politologul Stanislav Belkovski vorbeşte din nou despre reunificarea celor două state româneşti


Câţiva analişti de la Moscova, despre care se spune că orbitează mai mult sau mai puţin ocult în jurul Kremlinului, au lansat în anii trecuţi următorul scenariu: Chişinăul trebuie să accepte independenţa Transnistriei, iar Federatia Rusă, la schimb, nu se va împotrivi Unirii R. Moldova cu România.
Intermitent, ideea a fost readusă în atenţia publicului. Chiar în martie 2009, politologul Mihail Remizov, declara pentru presă, după o întâlnire „Medvedev – Voronin – Smirnov”, că, mai mult, decidenţii europeni de la Bruxelles ar fi împotriva acestei reunificări, iar „Moscova doar formal nu este de acord”. Dacă UE ar accepta acest fapt, Rusia nu s-ar opune, susţinea Remizov.
Încă în iunie 2004, imediat după aderarea României la NATO şi după eşecul tentativei ruseşti („planul Kozak”) de federalizare a Republicii Moldova, politologul Stanislav Belkovski
(foto) a lansat un plan de alipire a R. Moldova la România, urmând ca Transnistria (în care mai staţionează trupe ruseşti) să fie recunoscută ca stat, iar ulterior să devină parte a Ucrainei.
Planul lui Belkovski, preşedinte al Institutului de Strategie Naţională a Rusiei, a fost mult comentat şi în presa de la Bucureşti, şi în cea de la Chişinău. În mare, analiştii politici apreciau că propunerea lui Belkovski este o provocare şi o cursă întinsă României în pragul aderării la UE. În loc să-şi retragă armata din stânga Nistrului, Federaţia Rusă părea că testează posibilitatea de a-şi permanentiza pe faţă prezenţa în enclava transnistreană din coasta NATO. Un lucru care, în mod evident, nu ar fi nici pe placul Alianţei Nord-Atlantice, nici al UE. Aceste două organizaţii dau impresia că, în situaţia în care eforturile de soluţionare a diferendului transnistrean nu dau roade, ar prefera ca lucrurile să râmână cel puţin aşa cum sunt.

Între timp, România a aderat la UE, iar la Chişinău a căzut guvernarea comunistă. Stanislav Belkovski a hotărât să ne împrospăteze în memorie vechiul său plan.
Ieri, 27 noiembrie, Radio Europa Liberă (studioul de la Chişinău) a pus pe post fragmente dintr-un interviu acordat de politolog jurnalistei Natalia Morari. Interviul tradus din rusă în română a fost postat în variantă text şi pe site-ul postului de radio. Chiar în titlul materialului, Stanislav Belkovski este citat cu următoarele aprecieri: „Aprilie 2009 - începutul procesului de revenire a Moldovei în componenţa României” şi „Moldova poate deveni membră UE doar prin filiera României şi după unirea cu România”.
Belkovski exprimă părerea că, din 2004 şi până acum, s-a diminuat influenţa Rusiei în regiune şi că Tiraspolul ar încerca să iasă de sub tutela Moscovei, dar că, în rest, planul a rămas „perfect valabil”. Belkovski apreciază că planul său „exclude ciocnirea frontală a jucatorilor geopolitici şi face posibilă edificarea unei construcţii interesante şi favorabile pentru toţi”.

Probabil, la fel ca în 2004, ideile politologului din Federaţia Rusă vor fi comentate pe larg în zilele următoare. Un lucru a fost şi rămâne valabil: dacă nu ne vom stabili noi înşine un plan real şi favorabil pentru viitorul Republicii Moldova, se vor găsi în exterior forţe care să umple acest gol. Şi nu se ştie pe cât de favorabile se vor dovedi a fi schemele ce ne vor fi impuse.

Iată fragmente din interviul acordat de Stanislav Belkovski:

„Mai întâi vă sunt dator cu o precizare: eu nu am spus că în curând Moldova va intra în componenţa României. Eu am spus că evenimentele din aprilie au făcut ireversibil acest proces. Eu cred că Moldova nu are cum să intre în Uniunea Europeană de sine stătător. În primul rând pentru că nici acum şi nici într-un viitor previzibil Uniunea Europeană nu vrea să se extindă. Ea are o mulţime de probleme acumulate din rundele precedente de extindere. Există multe controverse între noua şi vechea Europă. Ele sunt atenuate, dar nu şi depăşite. Şi nu cred că UE este gata să îşi asume noi probleme pe care le-ar aduce noi membri din statele postsovietice. Prin urmare, Moldova poate deveni membru al Uniunii Europene doar prin filiera României şi după unirea cu România”.

„Actualmente, există două state româneşti – România şi Moldova. Şi eu pornesc de la premisa că unirea lor era şi rămâne logică. La fel cum logică a fost unirea celor două state germane, în urmă cu două decenii, chiar dacă s-a produs în alte condiţii istorice. Dar sunt convins că o extindere formală a UE în următorul deceniu nu se va produce. Prin urmare, dacă Moldova îşi propune sarcina integrării în UE, atunci unirea cu România este un preludiu inevitabil al acestei integrări. Uniunea Europeană ar putea fi convinsă că unirea celor două state româneşti este o necesitate obiectivă pentru toată lumea şi este mai lesne de realizat decât integrarea Moldovei în UE”.

„În cazul punerii în aplicare a scenariului despre care vorbim, adică a unirii Moldovei cu România, cu acordarea independenţei pentru Transnistria, Rusia va îndeplini condiţiile, întrucât nu va avea de ales. Ea nu va fi în stare să se opună tuturor celorlalţi jucători geopolitici. Cât priveşte un scenariu care derivă din păstrarea stării de lucruri actuale, e lesne de înţeles că Rusia se va agăţa de prezenţa militară. Chiar dacă trupele staţionate în Transnistria nu îi sunt de mare folos, ea nu poate renunţa la ele pe gratis, ea vrea să obţină în schimb o compensare de la Moldova şi UE. Dar, deocamdată, nu este clar ce anume ar fi în măsură să compenseze o eventuală evacuare a trupelor”.
(Interviul integral îl găsiţi aici.)
Un alt interviu difuzat de Radio Europa Liberă în aceeaşi zi, 27 noiembrie 2009:

Dan Alexe, corespondent al Europei Libere la Bruxelles: R. Moldova n-are şanse să obţină statut de candidat pentru aderarea la UE în următorii 10 ani

Fragment dintr-un interviu difuzat de Radio Europa Liberă la 27 noiembrie 2009:

Radu Benea: … Ce şanse are Republica Moldova (…) să fie pusă alături de ţările din Balcanii de Vest, care stau deja de câţiva ani în aşteptarea următorului val de extindere a UE?

Dan Alexe: În nici un caz în următorul deceniu. Asta este foarte clar pentru toată lumea. În acest moment, s-a pus un fel de stavilă, o limită a extinderii UE. Singurele ţări care vor intra în următorul deceniu, - nu e un lucru care se spune deschis pe culoarele europene, însă, în culise, negocierile tind spre asta, - singurele ţări care vor intra vor fi Croaţia şi Islanda. Să nu uităm că aici există o ierarhie foarte solidă. O ţară trebuie să obţină mai întâi statutul de candidat. Deja acela este foarte greu de obţinut.

Statutul de candidat nu înseamnă însă că vor începe negocierile. Turcia a avut statutul de candidat, - nici nu-mi amintesc câţi ani, - foarte mulţi ani, poate peste un deceniu. Macedonia are statutul de candidat, dar nu poate începe negocierile, pentru că Grecia opune un veto negocierilor cu Macedonia, pentru că vrea ca Macedonia să-şi schimbă numele, denumirea. Deci, această ierarhie este atât de complexă, încât în viitorul apropiat, care înseamnă, să zicem, un deceniu, Moldova nu are o şansă de a intra în această categorie de ţări candidate la intrarea în UE.

(…)

Radu Benea: Moldova, se poate spune, în utimii ani a pierdut această şansă, despre care spuneau unii că ar fi existat?

Dan Alexe: Nu a existat această şansă.

Radu Benea: Nici în ultimul deceniu...

Dan Alexe: Nu, absolut deloc. Pentru că negocierile sunt foarte concrete. Negocierile au loc într-un fel aproape matematic. Vin o serie de experţi în ţara candidată şi analizează punct cu punct şi procent cu procent felul în care se aplică legislaţia europeană. Deci, nu e un fel de, să spunem, premiu de participare sau premiu de încurajare. Nu se face aşa ceva. Or, în cazul Moldovei nu a existat nici măcar începutul de efort de aplicare a legislaţiei europene în foarte multe domenii. Şi, în aceste condiţii, nimeni nu vede aici de unde a putut veni ideea că Moldova ar putea adera la UE, când ţări care se zbat şi care aplică sistematic legislaţia europeană, cum e de exemplu Croaţia, - candidată, care va intra în UE, - aşteaptă, răbdător, să vină experţii, să încheie capitolele.

Totul merge după un algoritm foarte strict şi linear. Nu se pot sări etapele. Nu există premiu de încurajare. Deci, nu ştiu de unde a venit această idee că Moldova, în ultimul deceniu, putea să facă nu ştiu ce. O ţară nu poate fi candidată oficial la aderarea la UE, câtă vreme are probleme de frontieră cu vecinii. Cazurile recente au fost foarte instructive. Croaţia, de exemplu, care are statutul de ţară candidată, şi-a văzut negocierile blocate vreme de multe luni de zile, pentru că Slovenia, care este membru al UE, are o problemă de frontieră maritimă cu Croaţia, deci nu o frontieră terestră, ci o problemă de ieşire la mare, de spaţiu maritim. Tot aşa, candidatura Macedoniei nu este acceptabilă pentru că Grecia, membru al UE, a opus un veto. Macedonia corespunde criteriilor europene în foarte multe privinţe: legislaţia economică, socială, ş.a.m.d. Însă Grecia are acest drept de veto şi îi cere Macedoniei să-şi schimbe numele. Deci, Macedonia are o problemă de frontieră, de identitate, de relaţie reciprocă cu un membru al UE. Moldova nici măcar nu intră în această categorie.

Deci, Moldova nu are o problemă cu un membru al UE, cum au avut Croaţia sau Macedonia, ci are o problemă cu o ţară din afară, cu vecini din afară – cu Ucraina, cu Rusia, - cu România, multă vreme, sub Voronin.
Deci, problema aderării Moldovei la UE sau a căpătării statutului de candidat nici nu s-ar fi putut pune, câtă vreme Moldova nu şi-a rezolvat toate aceste probleme cu vecinii. Faptul că UE se preocupă de securitatea Moldovei la frontiera cu Transnistria sau la frontiera cu Ucraina, nu înseamnă că acest lucru ar fi o încurajare pentru Moldova sau un gest în direcţia atragerii Moldovei spre Europa. UE face acelaşi lucru cu Marocul, cu Libia şi cu alte ţări instabile de la frontieră, de unde nu vrea să vină trafic de persoane, de droguri, de armament şi de orice alt fel de trafic. Este un fel de autoprotejare. Nu este o încurajare în vederea aderării la UE.

Sursa:
europalibera.org

Din arhiva blogului: Face parte Republica Moldova din ”planul secret” al UE? Aceasta-i întrebarea...

vineri, 27 noiembrie 2009

UE promite R. Moldova asistenţă financiară de 100 milioane de euro şi un acord de cooperare mai avansat

Foto Info-Prim Neo: În dimineaţa zilei de 27 noiembrie, Benita Ferrero Waldner le-a dus daruri celor peste 300 de copii orfani de la centrul „Concordia, Orăşelul Copiilor” din satul Pârâta, raionul Dubăsari.
„Orice ajutor este binevenit pentru aceşti minunaţi copii. Trebuie să spun că, în primu rând, am fost surprinsă să găsesc aceste case frumoase, copii îngrijiţi, m-a surpins curăţenia şi cât de mult învaţă copii aici. Europa nu vă uită, copii!”, le-a spus Benita Ferrero Waldner educatorilor şi copiilor.




Uniunea Europeană este dispusă să acorde Republicii Moldova asistenţă financiară în valoare de peste 100 mln euro pentru asigurarea creşterii economice, precum şi suportul tehnic necesar. Negocierile pe marginea unui nou acord de cooperare, mai avansat, între R. Moldova şi Uniunea Europeană vor începe în ianuarie.
Afirmaţiile au fost făcută de Benita Ferrero-Waldner, Comisarul European pentru Relaţii Externe şi Politică Europeană de Vecinătate, în discursul rostit în plenul Parlamentului de la Chişinău. Despre viitorul acord, Comisarul european a spus că va înlocui şi va depăşi cadrul celui existent şi că ar trebui să includă şi obiectivul creării unei zone de liber schimb între R. Moldova şi UE.
O misiune a UE va sosi la Chişinău în luna ianuarie şi va evalua necesităţile statului, precum şi capacităţile sale funcţionale.

Cu prilejul vizitei Comisarului European la Chişinău, preşedintele Parlamentului, preşedintele interimar al RM, Mihai Ghimpu, şi premierul Vlad Filat au cerut din nou iniţierea negocierilor privind liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii moldoveni şi libera circulaţie a mărfurilor moldoveneşti în UE.
Astăzi, într-o conferinţă de presă, Comisarul European şi premierul Vlad Filat au anunţat că subiectul iniţierii negocierilor despre liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii moldoveni ar putea fi abordat la 21 decembrie, în cadrul lucrărilor Consiliului de cooperare R. Moldova-UE.
„Dacă se va ajunge la această discuţie, preconizăm că negocierile vor dura mult, însă peste câţiva ani cetăţenii moldoveni vor avea acest beneficiu”, a spus Benita Ferrero Waldner.

În discursul rostit în plenul Parlamentului, Benita Ferrero Waldner a spus că forţele politice din R. Moldova trebuie să manifeste respect reciproc şi să acţioneze în interesul cetăţenilor. Potrivit ei, UE este pregătită să iniţieze discuţii consistente despre cooperarea viitoare.

Din discurs: “Dacă Moldova va demonstra disponibilitate şi abilitate de a se conforma angajamentelor ce vor apărea în cadrul acestor negocieri, noi vom propune să denumim acest fundament juridic nou pentru relaţiile noastre drept “Acord de asociere”, aşa cum este prevăzut în Parteneriatul Estic”.
“Alegerile parlamentare repetate din 29 iulie au transmis un semnal foarte puternic şi pozitiv referitor la starea democraţiei în Moldova. Angajamentele pe care doream să le vedem privind drepturile omului, democraţia şi statul de drept au fost într-adevăr confirmate”, a mai declarat Ferrero Waldner, care a efectuat o vizită de lucru la Chişinău, în zilele de 26 şi 27 noiembrie.

La 7 decembrie – a doua tentativă de a-l alege pe Marian Lupu preşedinte al Republicii Moldova


Alegerile repetate pentru alegerea preşedintelui Republicii Moldova au fost fixate pentru 7 decembrie, cu majoritatea voturilor exprimate astăzi de parlamentarii din „Alianţa pentru Integrarea Europeană” (AIE). „Împotrivă” nu a fost nimeni.
Dacă şeful statului nu va fi ales nici de această dată, Parlamentul va fi dizolvat, iar în august 2010 ar urma să fie desfăşurate alegeri parlamentare anticipate.
Candidatul coaliţiei de guvernare la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova este Marian Lupu, preşedintele PDM, care a abandonat Partidul Comuniştilor la 10 iunie.
Şeful statului poate fi ales cu minim 61 de voturi, iar deputaţii majoritari speră să atragă din Partidul Comuniştilor cele 8 voturi care nu le ajung.
La 10 noiembrie, în cadrul primei tentative de a-l alege pe şeful statului, Lupu a fost singurul candidat, dar nu a putut fi ales, pentru el votând doar cei 53 de parlamentari din AIE.
Iniţial, alegerile preşedintelui au fost fixate pentru 23 octombrie, dar nu au avut loc, din cauză că era înregistrat un singur candidat (Marian Lupu), iar Curtea Constituţională, într-un aviz mai vechi, recomanda participarea a cel puţin doi candidaţi. Pe de altă parte, Constituţia şi Legea specială cu privire la alegerea preşedintelui nu conţineau referiri la numărul de candidaţi.
Deputaţii din AIE au amendat legea menţionată mai sus şi, astfel, şi-au deschis calea pentru organizarea alegerilor prezidenţiale chiar şi în situaţia în care pe buletin va figura un singur candidat.

Dezvăluiri şi semne de reconfigurare a „stângii”


Ne sunt servite periodic „dezvăluiri din culisele politicii”. Săptămâna aceasta, sursa a fost una „profesionistă” - Valeriu Pasat, fost director al Serviciului de Informaţii şi Securitate (1999-2002) şi fost ministru al Apărării (1997-1999).
Într-o conferinţă de presă, la 23 noiembrie, el i-a adus o serie de acuzaţii grave ex-preşedintelui Voronin, care s-ar rezuma la faptul că aceasta ar fi încercat să-şi consolideze puterea politică şi financiară cu ajutorul serviciilor secrete. Pasat susţine că el şi subordonaţii săi din SIS ar fi refuzat să îndeplinească ordinele lui Voronin şi că, din acest motiv, ex-preşedintele s-a răzbunat pe el – i-a fabricat dosare şi l-a băgat în puşcărie (martie 2005 - iulie 2007). Apoi, afirmă Pasat, tot Voronin i-a decis eliberarea din arest, cerându-i să plece imediat la Moscova, unde-şi are domiciliul din 2003, să renunţe la cetăţenia R. Moldova şi să nu mai revină niciodată aici, să nu se implice în politică. În iulie 2007, Pasat a fost amnistiat în episodul în care era acuzat de vânzarea sistemelor reactive „Uragan” şi eliberat. Recent, procurorii au decis clasarea a două dosare în care continua să fie - “contrabandă cu armament” şi „tentativă de lovitură de stat şi tentativă de asasinare a lui Iurie Roşca, la indicaţia Kremlinului”.
Pasat, care a sosit în Republica Moldova la 2 noiembrie, pentru a-şi vizita părinţii, după ce autorităţile moldovene au acceptat să-i perfecteze paşaport, susţine că nu se va implica în politică, dar că va face “tot posibilul ca PCRM să nu revină la guvernare”.

Conexiuni cu Rusia

Intenţionat sau ba, Pasat oricum a spus nişte lucruri care pot influenţa viaţa politică. De exemplu, a declarat că ex-ministrul de Externe din guvernul comuniştilor, Andrei Stratan, a fost recent la Moscova, având intenţia să creeze la Chişinău un partid prorus. Prin urmare, Stratan ar urma să contribuie şi el la diminuarea popularităţii partidului condus de Voronin.
Să notăm că şi liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, ex-comunist şi candidatul actual al AIE pentru funcţia de şef al statului, a fost zilele trecute la Sankt Petersburg, la congresul partidului de guvernare „Rusia Unită” („Edinaia Rossia”), cu care doreşte să semneze un acord de cooperare. În context: premierul Vlad Filat este de părere că AIE ar trebui să le promită comuniştilor care vor vota pentru Lupu că vor fi în drept să-şi creeze un grup parlamentar distinct. Şi Partidul Democrat a anunţat că are o serie de propuneri referitoare la scrutinul prezidenţial, dar că acestea vor fi prezentate conducerii partidului.
Totodată, Lupu continuă seria declaraţiilor pe placul comuniştilor: într-o conferinţă de presă, a reconfirmat că se consideră „moldovean” şi că 1 Decembrie este o zi lipsită de semnificaţie pentru el, deoarece este „sărbătoarea unui stat străin”.
O nouă tentativă de a-l alege pe preşedintele R. Moldova ne aşteaptă în perioada 7-10 decembrie. Să vedem câţi comunişti vor răsplăti prin vot declaraţiile cu iz românofob ale fostului lor coleg de partid.
Iată şi conexiunile cu Rusia din biografia lui Pasat: a absolvit Academia de diplomaţie de la Moscova, în 1994-1997 a fost ambasador al R. Moldova în Rusia, din 2003 este consilier pentru relaţii externe al şefului administraţiei RAO „EES Rossii” Anatoli Ciubais, a fost decorat cu distincţia Federaţiei Ruse "Ordinul prieteniei".


Voronin n-avea încredere în ai lui?

Alte afirmaţii ale lui Pasat ţintesc direct în temelia Partidului Comuniştilor. El susţine că Voronin i-ar fi cerut să adune informaţii compomiţătoare până şi la adresa unor activişti comunişti: Vladimir Ţurcan, Vadim Mişin, Dmitri Todoroglo, Ala Popescu.
„Pasat spune adevărul, dar nu până la urmă!”, a reacţionat unul dintre cei vizaţi, Vladimir Ţurcan. „A afirmat că ar fi refuzat să adune aceste materiale. Eu însă ştiu că astfel de materiale au fost adunate, desigur că erau false, dar au fost. Eu însumi am luat cunoştinţă de acest dosar”, a declarat Ţurcan pentru „Ştirea Zilei”.
Deputatul comunist povesteşte că, imediat ce a aflat „de la unii angajaţi SIS” despre existenţa unor asemenea materiale, a mers direct la Voronin şi i-a cerut explicaţii: „Am avut o convorbire. I-am explicat şi i-am demonstrat că toate acele materiale sunt false. L-am întrebat de ce acest dosar umblă dintr-o direcţie în alta şi a rămas, până la urma, blocat pe masa dumnealui. Domnul Voronin nu mi-a răspuns. A spus doar că oricum nu credea că acele materiale corespund adevărului”. Ţurcan a spus că nu poate afirma sau infirma că a existat un ordin de la Voronin.

Despre operaţiuni secrete

Sunt deosebit de grele şi alte acuzaţii aduse de fostul şef SIS. El afirmă că s-a opus unor indicaţii ale lui Voronin de a vinde armament ce ar fi ajuns la “gherilele din Cecenia”, s-a împotrivit privatizării Centralei de la Cuciurgan de către familia Voronin şi un oarecare “Eduard Goldenberg, de la Odesa, investitor belgian”, că a dejucat un plan de asasinare a lui Ilie Ilaşcu, fost deţinut politic al regimului de la Tiraspol.
„Ilaşcu trebuia să fie înarmat cu armament de producţie românească, urma să fie trecut pe malul stâng al Nistrului şi, chipurile, trebuia să fie ajutat să-şi elibereze camarazii (Tudor Petrov-Popa, Alexandru Leşco şi Andrei Ivanţoc). Scopul era, însă, altul: Ilaşcu trebuia să fie omorât pe teritoriul Transnistriei”, a declarat Valeriu Pasat. Anterior, Ilie Ilaşcu a confirmat că, în 2001, pregătea o asemenea operaţiune, spunând că “din păcate sau din fericire, Valeriu Pasat mi–a dejucat acest plan, deşi operaţiunea de salvare ar fi avut sorţi de izbândă în proporţie de 95 la sută”.
Care o fi adevărul şi ce fapte nu au fost aduse la cunoştinţa publicului de către Pasat, nu avem de unde şti. Declaraţiile lui ne demonstrează, însă, că serviciile secrete pot fi transformate într-o maşinărie diabolică de manipulare, de şantaj, de reducere la tăcere, de marginalizare, de anihilare a oponenţilor politici şi a oamenilor incomozi, inclusiv a celor din sfera afacerilor.
Cum a funcţionat oare tandemul Voronin – SIS atunci când la conducerea Serviciului s-a aflat Artur Reşetnikov, despre care se spune că ar fi nepotul soţiei ex-preşedintelui comunist? Teoretic, dacă e să-l credem pe Pasat, nimic nu le-ar fi împiedicat „buna înţelegere şi cooperare”.
Dar, oare, să nu fi cooperat deloc Valeriu Pasat cu Vladimir Voronin? În acest caz, cum de a fost păstrat la conducerea SIS şi în 2001, şi în 2002?

Eleonora Lisnic

(Publicat în "Capitala" din 27 noiembrie 2009)

Din arhiva blogului: Dezvăluirile lui Valeriu Pasat

joi, 26 noiembrie 2009

Eforturile lui Marian Lupu şi încurajările Comisarului European. Copiii lui Lupu învaţă la "Prometeu" şi vorbesc româneşte

Vineri, 27 noiembrie, Parlamentul se va întruni în şedinţă plenară cu începere de la ora 14.00, urmând să stabilească pentru 7 decembrie data ultimei încercări de a-l alege pe noul preşedinte al Republicii Moldova.
La 15.30, în faţa deputaţilor va rosti un discurs Benita Ferrero Waldner, Comisar European pentru Relaţii Europene şi Politica Europeană de Vecinătate. Comisarul
efectuează o vizită de două zile la Chişinău, la 26 şi 27 noiembrie.
“Sunt încântată că noua guvernare a R. Moldova a creat relaţii mai apropiate cu UE, ţinând cont de programul său. Eu sper că toate partidele din Moldova vor lucra acum pentru a pune capăt instabilităţii politice, astfel ca ţara să se concentreze asupra abordării provocărilor sale importante”, a declarat Benita Ferrero-Waldner înainte de a sosi la Chişinău, potrivit unui comunicat al Delegaţiei Comisiei Europene în R. Moldova.
Din acelaşi comunicat, aflăm că Benita Ferrero-Waldner “va vorbi despre intenţia UE de a accelera dezvoltarea relaţiilor cu Republica Moldova, folosindu-se din plin de oportunităţile oferite de Parteneriatul Estic, inclusiv lansarea în ianuarie a negocierilor privind noul acord contractual cu Moldova, care va înlocui Acordul curent de Parteneriat şi Cooperare, şi promisiunea de a continua asistenţa financiară pentru a ajuta Moldova să facă faţă crizei financiare şi economice”.


Se discută aprins despre cele 12 propuneri făcute comuniştilor de preşedintele Partidului Democrat, Marian Lupu (foto), candidatul la şefia statului al AIE, într-o încercare de a atrage din PCRM cele 8 voturi care nu-i ajung coaliţiei de guvernare pentru alegerea preşedintelui R. Moldova.
Setul de propuneri îl găsiţi
aici sau aici.
Mai multe puncte, inclusiv “dreptul opoziţiei parlamentare de a desemna conducerea Curţii de Conturi şi Comisiei Electorale Centrale” (nr. 2), descriu lucruri pe care ar fi vrut să le obţină democraţii în perioada în care se aflau în Opoziţie.
Ar fi nevoie de o explicaţie desfăşurată pentru alte puncte, inclusiv 11 – “…combaterea manifestărilor de intoleranţă agresivă ideologică” şi 12 - “Promovarea politicilor îndreptate spre consolidarea statalităţii R. Moldova, combaterea fenomenelor iredentiste ce pot submina suveranitatea ţării”.

Marian Lupu vorbeşte “moldoveneşte” pentru electoratul neinstruit şi filorus de stânga, în timp ce copiilor săi le recomandă “româna”

Chiar de va deveni preşedinte, nu Lupu de unul singur va conduce statul – fapt pe care îl cunosc şi comuniştii.
Marian Lupu, care până în vară a fost membru al Partidului Comuniştilor, este singura persoană din conducerea Partidului Democrat care declară că vorbeşte “limba moldovenească”. Dumitru Diacov, Oleg Serebrian, Igor Klipii şi alţi membri influenţi ai partidului spun că vorbesc româneşte.
Lupu nu este singura persoană care decide în PDM. Şi să nu uităm că din această formaţiune au ajuns să facă parte şi politicieni din fostul PSL, persoane care exprimă viziuni de centru-dreapta.
Greu de spus dacă deputaţii din PCRM vor vota pentru Marian Lupu la 7 decembrie, însă, cu certitudine, ar fi în defavoarea PDM-ului să rupă rândurile democraţilor şi să accepte o coaliţie compromiţătoare cu comuniştii.
Pentru a avea un viitor, PDM se vede nevoit să ţină cont de opiniile oficialilor europeni, inclusiv de cea pe care am citat-o în debutul acestui material.
Dacă Partidul Democrat (care se autoidentifică de “centru-stânga”) ar deveni cel mai puternic partid de stânga din Republica Moldova, societatea ar avea de câştigat.

Ambii copii ai lui Marian Lupu învaţă la Liceul “Prometeu”, cel despre care se spune că educă “patrioţi români” şi în care preoţi din cadrul Mitropoliei Basarabiei (subordonată canonic Patriarhiei de la Bucureşti) predau religia.
Corul acestui liceu a devenit cunoscut în R. Moldova mai ales datorită faptului că interpretează cântecul cu următoarele versuri: “E greu să ai o ţară dezbinată, e greu să fii în casa ta străin (…) Nu, nu mai suportăm jugul ce ni-l pun cei lipsiţi de neam. Hai să ne ridicăm şi să-nfăptuim Unirea”.
Acest cântec este solicitat des de ascultătorii postului de radio "Vocea Basarabiei".
“Ambii mei copii învaţă la acest liceu, iar acest fapt mă bucură foarte mult”, îi spunea Marian Lupu lui Aurelian Silvestru, directorul liceului, la 9 octombrie 2009, cu prilejul zilei de naştere a acestuia.

“Ei obţin nişte cunoştinţe deosebite, care-i ajută să se lanseze în viaţă”, a explicat Marian Lupu. (citeşte aici o ştire)

(Preluat de "Unimedia")

Mesajul preşedintelui României, Traian Băsescu, adresat cetăţenilor români din Republica Moldova

Dragi români!
Vă spuneam acum câteva zile că în această campanie grea, niciun efort nu va fi făcut în plus şi că în astfel de momente e important să simt prietenii aproape.

Vă mai spuneam că în 22 noiembrie 2009 aţi avut şansa unică de a reforma clasa politică prin votul la Referendum.
Şi iată că niciun efort nu a fost făcut în plus şi Referendumul a fost validat cu o prezenţă la vot de 50,16%! Şi votul dumneavoastră a făcut ca Referendumul să fie validat. Aţi fost aliaţii democraţiei!
Prezenţa record la vot în Basarabia şi votul covârşitor pe care mi l-aţi dat m-au făcut să mă simt încă odată Preşedintele tuturor românilor! Va mărturisesc că a fost cel mai plăcut moment al acestei campanii, care mi-a adus o imensă satisfacţie – să văd că aţi participat în număr atât de mare la scrutinul electoral din România, că trăiţi şi simţiţi pentru România, pentru ţară şi pentru viitorul naţiunii române! Aţi demonstrat lumii întregi, încă odată, că democraţia a învins cu adevărat în Republica Moldova.
Acum, vă cer să îmi fiţi aceiaşi aliaţi de nădejde pentru ca împreună să putem continua reformele, să întărim legătura de sânge care leagă România şi Republica Moldova! Vom avea multe de făcut împreună şi multe proiecte de continuat pentru românii din Basarabia. Vom definitiva proiectul integrării europene a Republicii Moldova, astfel încât toţi românii să se regăsească în graniţele unei Europe unite.
Simt că votul dumneavoastră este încărcat de speranţe, aşteptări, de toate acele aspiraţii pe care le cunosc şi care mă determină să acţionez cu şi mai mare responsabilitate pentru a vi le îndeplini. Voi fi acelaşi Traian Băsescu care luptă pentru voi!
Va aştept, din nou, pe 6 decembrie 2009, la cel de-al doilea scrutin al alegerilor prezidenţiale, pentru a da un viitor românilor de pretutindeni.
Pentru tot ce a fost şi ce va urma, vă mulţumesc!

Traian Băsescu
26.11.2009


București, 12 noiembrie – Preşedintele Traian Băsescu şi primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă (vicepreşedinte al Partidului Liberal, formaţiune care-l sprijină pe Băsescu)


București, 13 noiembrie - Preşedintele Traian Băsescu şi premierul R. Moldova, Vlad Filat

Sursa pozelor: Basescu.ro

90,7% dintre românii din Republica Moldova l-au preferat pe Băsescu

miercuri, 25 noiembrie 2009

Dorin Chirtoacă: “De ce există zidul de la Prut?”


Primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, a declarat, miercuri, 25 noiembrie, la Facultatea de Drept din Bucureşti (la care a studiat), că nu înţelege de ce există în continuare zidul de la Prut, vize pentru România şi Republica Moldova.

El s-a întrebat dacă există forţa necesară pentru a rezolva această problemă pe care o are naţiunea română, potrivit Unimedia, care citează NewsIn.
Dorin Chirtoacă a rostit un discurs cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la înfiinţarea Facultăţii de Drept din Bucureşti.
Chirtoacă a precizat că, în urmă cu o săptămână, a participat la o întrunire în Catalonia, Spania, alături de oficiali ai Uniunii Europene, europarlamentari, în care s-a vorbit deschis despre democraţie şi eliberare naţională.
"M-am întrebat: dacă aşa ceva se poate face în sânul Europei Unite şi nimeni nu are nicio obiecţie, noi de ce avem în continuare zidul de la Prut, vize pentru România şi vize pentru Republica Moldova? Oare nu avem forţa necesară pentru a putea şi rezolva această problemă, pe care o are în prezent naţiunea română?", a declarat Chirtoacă, susţinând că apreciază sprijinul primit până acum din partea şefului statului român în această problemă.
(Ştirea – aici.)

UE are preşedinte şi un şef al diplomaţiei


Premierul belgian Herman Van Rompuy a fost desemnat în seara zilei de 19 noiembrie primul preşedinte al Uniunii Europene, iar Catherine Ashton, din Marea Britanie, a fost aleasă drept Înalt Reprezentat al UE pentru Afaceri Externe.
Alegerea făcută de liderii europeni, reuniţi la Bruxelles, în cadrul summit-ului extraordinar al şefilor de stat şi de guvern din cadrul UE, a fost alta decât cea prognozată de analişti. Aceştia apreciau că britanicul Tony Blair şi luxemburghezul Jean-Claude Juncker ar fi candidaţii cu cele mai sigure şanse.
Înfiinţarea unui post de preşedinte, a unui post de înalt reprezentant pentru politica externă, consolidarea competenţelor Parlamentului European şi eficientizarea procesului decizional sunt principalele schimbări prevăzute de Tratatul de la Lisabona, care va intra în vigoare la 1 decembrie 2009. Tratatul înlocuieşte proiectul Constituţiei europene, abandonat în 2005, iar ratificarea sa a fost finalizată de către toate cele 27 de state membre ale UE la 13 noiembrie, prin depunerea instrumentului de ratificare de către Republica Cehă.
Până la adoptarea Tratatului de la Lisabona, preşedinţia Consiliului Uniunii Europene se schimba de două ori pe an, fiind asigurată, prin rotaţie, de câte un stat membru.

Cine conduce Europa?

Primul preşedinte al UE, Herman Van Rompuy, are 62 de ani, este un creştin-democrat flamand, în vârstă de 62 de ani, care a fost parlamentar încă din 1988. A devenit premierul Belgiei în decembrie 2008, “după ce a fost rugat insistent”, după cum relatează presa europeană. Mai aflăm că “este un om cunoscut pentru abilitatea sa de a nu supăra pe nimeni, mascând o puternică determinare”, dar şi pentru “capacitatea sa de a realiza compromisuri între diferitele comunităţi lingvistice, cea francofonă şi cea flamandă”. Van Rompuy este pasionat de literatură (îndeosebi de cea franceză şi germană), are un blog pe care publică haiku-uri în limba olandeză. Salariul lunar al preşedintelui UE va fi de 24.000 de euro net.
Unele medii de informare au scris că preşedinte Uniunii Europene este un „iluminat”, membru al Clubului Bilderberg, în timp ce altele s-au rezumat la a spune că acesta a participat la o reuniune a Clubului ultrasecret, cu 5 zile înainte de a fi ales în înalta funcţie. La acea reuniune a participat Etienne Davignon, mare industriaş Belgian, şeful clubului Bilderberg, Henry Kissinger, fost secretar al Departamentului de Stat american, şi “iluminaţi” din lumea politică şi de afaceri, din bănci şi din presa subordonată.
Dar nu faptul că Bilderberg este „elita noii ordini mondiale” i-a scandalizat pe preşedinţii şi premierii din UE, ci faptul că Van Rompuy este favorabil unor taxe ecologice şi pe tranzacţii financiare, poziţie pe care şi-ar fi expus-o şi la şedinţa Clubului.


Interese şi “planuri secrete”

“Franţa şi Germania au insistat asupra desemnării lui Herman Van Rompuy în funcţia de preşedinte al UE, întrucât acesta nu are un interes naţional de apărat şi nici nu este foarte cunoscut pe plan internaţional, putând astfel să îşi impună eficient agenda prin intermediul lui. Uniunea Europeană, ca un proiect supranaţional ce beneficiază de o reprezentare la nivel mondial, poate exista numai ca o entitate dominată de un consens franco-german, care este dificil de obţinut şi subtil atunci când există”, comentează apreciata agenţie “Stratfor”, preluată de “Mediafax”.
Presa mai scrie că Van Rompuy doreşte un imn „naţional” al Uniunii Europene, dar şi renunţarea la unele simboluri naţionale, precum stemele de pe euro, cele de pe plăcuţele de înmatriculare şi din cărţile de identitate sau paşapoarte.
Uniunea Europeană a schiţat, în secret, planul pentru a deveni o putere de vârf la nivel global, scria cu puţin timp în urmă “The Telegraph”, cu referire la “documente cu circulaţie restrânsă”. Odată pus în aplicare acest plan, UE va putea să semneze tratate şi acorduri internaţionale de politică externă, apărare sau de altă natură, în numele celor 27 de ţări membre. Altfel spus, UE ar urma să aibă personalitate juridică deplină.
Să ne amintim că preşedintele ceh, euroscepticul Vaclav Klaus, ultimul lider european care a ratificat Tratatul de la Lisabona, la 3 noiembrie, după mai multe săptămâni de blocaj, era îngrijorat că “Republica Cehă încetează să mai fie un stat suveran” din momentul intrării în vigoare a documentului.

Câştigători şi păgubiţi

La doar câteva zile după alegerea lui Van Rompuy în funcţia de preşedinte al UE, premierul britanic, Gordon Brown, este acuzat că s-a lăsat păcălit de Germania şi Franţa la negocierile pentru numirea preşedintelui Uniunii Europene şi, astfel, a prejudiciat interesele economice ale Marii Britanii. Criticii spun că Brown a ratat un post economic foarte important în Comisia Europeană, pentru a o putea instala pe baroneasa Ashton în funcţia de „ministru de externe” al UE, a scris „The Telegraph”.
Catherine Ashton, aleasă Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, are 53 de ani, este membră a Partidului Laburist din Marea Britanie, nu este foarte cunoscută nici în ţara ei, dar presa susţine că este foarte apreciată la Bruxelles, unde şi-a făcut un renume în funcţia de comisar european la Comerţ. Ea va prelua rolul de şef al diplomaţiei europene de la Javier Solana, însă va avea competenţe sporite, fiind, concomitent, vicepreşedinte al Comisiei Europene.
Anterior, surse de la Bruxelles şi Bucureşti afirmau că Adrian Severin, un europarlamentar român de centru-stânga, se pregăteşte să candideze pentru acest post.
“Sigur că noi l-am preferat pe Adrian Severin Înalt Reprezentant şi a fost o muncă, dar în momentul în care prim-miniştrii socialişti au ajuns la un consens privind numele pe care îl propun Consiliului, lucrurile nu mai puteau fi întoarse. Dar de încercat, am încercat", a declarat preşedintele României, Traian Băsescu, citat de Mediafax.

Eleonora Lisnic

(Publicat în "Capitala" din 25 noiembrie 2009)

Încă o schimbare adusă de noua guvernare – zi liberă de Crăciunul pe stil nou




Europa este creştină şi are ca simbol cununa cu 12 stele a Maicii Domnului

În sfârşit, anul acesta vom avea zi liberă pe 25 decembrie, când o mare parte a creştinilor din Republica Moldova sărbătoreşte Crăciunul pe stil nou. Până acum, doar zilele de 7 şi 8 ianuarie erau de odihnă - prima şi a doua zi de Crăciun conform calendarului bisericesc de stil vechi (iulian), de care se conduce Biserica Rusă.

Premierul Vlad Filat a declarat la Pro TV că pentru noua zi liberă se va lucra într-o sâmbătă. Guvernul intenţionează să-i propună Parlamentului ca ziua de 25 decembrie să fie declarată nelucrătoare prin lege. În acest scop, este necesară o completare a Art. 111 din Codul Muncii.

În 2007, trei deputaţi social-liberali (PSL) - Oleg Serebrian, Igor Klipii şi Valentina Stratan – au depus în Parlament un proiect de lege al cărui scop era “punerea în legalitate” a Crăciunului pe stil nou, din contul zilei de odihnă din 8 ianuarie. Cu alte cuvinte, ei au propus ca zilele libere să fie împărţite frăţeşte de către creştini. Toate partidele democrate şi parlamentarii neafiliaţi au susţinut iniţiativa, dar majoritatea comunistă a respins-o. În zadar parlamentarii Valentina Cuşnir, Leonid Bujor, Vlad Filat, Dumitru Diacov, Anatol Ţăranu, Vlad Cubreacov şi alţii (merită menţionaţi) au încercat să-i convingă pe comunişti.

De rând cu creştinii ortodocşi care sărbătoresc Naşterea Domnului la 25 decembrie (din cadrul Mitropoliei Basarabiei, subordonată canonic Patriarhiei Române, dar şi din cadrul Mitropoliei Moldovei, subordonată canonic Patriarhiei de la Moscova), în această zi sărbătoresc Crăciunul creştinii catolici şi creştinii neoprotestanţi din R.Moldova.

Legislaţia actuală îi discriminează în mod evident. Obligaţi de lege să fie prezenţi la locurile lor de muncă, creştinii nu pot merge la biserică în noaptea din Ajunul Crăciunului şi nici pe parcursul acestei zile. Şi aceasta, chiar în ziua în care este sărbătorită Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, Cel de la care provine şi denumirea religiei creştine.

Cu ani în urmă, creştinii din cadrul Mitropoliei Basarabiei au colectat sute de semnături în sprijinul declarării drept zi de odinhă a zilei de 25 decembrie. Demersul lor şi listele cu semnături au fost remise autorităţilor centrale ale statului, dar fără nici un rezultat.

Se spune că R. Moldova este statul european cu cele mai multe zile de odinhă în calendar. Cu atât mai revoltător că, printre acestea, nu i s-a găsit loc zilei de Crăciun pe stil nou. Acesta era unul dintre paradoxurile R. Moldova – creştini obligaţi să meargă la muncă în chiar ziua în care ar trebui să se consacre bucuriei prilejuite de Naşterea lui Iisus Hristos.

La acest început de mileniu trei, Europa îşi spune “creştină” şi preferă să aibă ca simbol cununa cu 12 stele a Maicii Domnului. Creştinii se vor bucura din plin de Sărbătoarea Naşterii Domnului în acest an: ziua de 25 decembrie va fi o zi de vineri, după care urmează sâmbăta şi duminica, pentru a doua şi a treia zi de Crăciun.
O coincidenţă rară dintre calendarul laic şi cel bisericesc!

marți, 24 noiembrie 2009

Grei de cap şi rău intenţionaţi

“Jurnaliştii britanici de la “Top Gear” (foto) au fost primiţi şi trataţi ca nişte veritabile staruri în România, înainte de a ne jigni în documentarul lor. (...)
Aceştia au considerat haios să condimenteze documentarul auto cu remarci jignitoare. În opinia celor de la “Top Gear”, România este “ţara ţiganilor”, tărâmul lui “Borat”, iar din izvoarele ei ţâşneşte “apă comunistă proaspată”, numai bună să te răcoreşti cu ea după o tură pe “cel mai bun drum de munte din lume”, cum au numit Transfăgărăşanul. (...)

Ambasadorul României la Londra, Ion Jinga, s-a declarat surprins şi dezamăgit de remarcile realizatorilor “Top Gear”. El a cerut producătorilor emisiunii reeditarea episodului filmat în România, aducându-le la cunoştinţă ponderea statistică a cetăţenilor din România, respectiv: români 89,5%, de etnie maghiară 6,5%, de etnie romă 2,5% şi 1,5% din alte grupuri etnice.”
Sursa: “Gardianul”


Poftim: o mostră de rasism, intoleranţă, defăimare şi dezinformare chiar de pe “culmile marii democraţii”!
Nu suntem toţi ţigani, dar avem o mulţime de ţigani cu care ne mândrim - personalităţi care şi-au făcut un renume în muzică, dans, teatru, arte plastice, sport, presă.

Şi de ce ţiganii ar fi mai răi decât alţii? Au pus la cale atentate, au aruncat clădiri în aer, au deturnat avioane ori au creat arme biologice?
Romii (ţiganii) din Europa trebuie ajutaţi să se integreze, nu discriminaţi, marginalizaţi, insultaţi şi, prin aceasta, împinşi să fie în conflict cu restul societăţii.
Ţigani sunt peste tot în lume. Temperamentul şi comportamentul lor îşi au explicaţia în istorie. S-ar cuveni ca Europa să facă mai multe pentru ei.

Un vizitator din străinătate mi-a scris recent pe blog că a primit prin e-mail mai multe poze adunate grămadă “de către oameni care urăsc România şi Republica Moldova” şi în care pot fi văzute persoane “foarte sărace şi foarte urât îmbrăcate”…
Nu mai văzuseră indivizii aşa ceva în viaţa lor, nu alta! Şi-au făcut o colecţie pe care o tirajează – le-a fost lene să se plimbe prin propria ţară, cu ochii larg deschişi.

Şi cam de ce inşii din poză s-ar crede superiori ţiganilor, românilor sau altor etnii???

Patriarhia Română critică dur hotărârea CEDO privind eliminarea crucifixelor din şcolile italiene

Patriarhia Română consideră nedreaptă recenta hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) prin care statul italian este obligat să elimine crucifixele din şcolile publice, deoarece ar constitui “un atentat la adresa identităţii religios-spirituale a poporului italian şi implicit a majorităţii cetăţenilor europeni”, se arată într-un comunicat al Patriarhiei.

Hotărârea CEDO a produs în Italia o adâncă emoţie şi a suscitat un protest popular. Un sondaj promovat de “Corriere della Sera” a arătat că 84 la suta dintre cei chestionaţi se declară în favoarea prezenţei crucifixului în sălile publice. O primă reacţie de sprijinire a Bisericii Catolice şi implicit a italienilor creştini în acest conflict a venit din partea Bisericii Ortodoxe Greceşti, care a cerut o mobilizare a întregii Europe împotriva abuzivei hotărâri a CEDO.

Se încearcă minimalizarea creştinismului

În comunicatul Patriahiei Române se arată: “Sub pretextul drepturilor şi libertăţilor unei minorităţi agresive şi intolerante faţă de valorile împărtăşite public de către o majoritate creatoare de cultură şi civilizaţie pe continentul european, asistăm din nou la o încercare de minimalizare a rolului şi contribuţiei creştinismului la cultura şi civilizaţia Europei. Această intenţie a fost evidentă cu prilejul redactării «Proiectului Constituţiei Europei Unite» (2003), atunci când au existat ample dezbateri pentru introducerea unei menţiuni speciale referitoare la rădăcinile creştine ale Europei. Această menţiune nu a mai fost inclusă în textul final al Constituţiei din cauza faptului că un curent antireligios şi autosuficient, sub pretextul principiului neutralităţii, a dorit cu orice preţ să impună o viziune specifică despre ceea ce înseamnă laicitatea puterii de stat.”

Este cunoscut faptul că discuţiile de la acea vreme ignorau principiile “Tratatului de la Amsterdam” din 1997, care stabileau în mod expres că “Uniunea Europeană respectă şi nu aduce atingere statutului de care beneficiază în baza dreptului naţional Bisericile, asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre”.

România s-a confruntat cu o situaţie asemănătoare atunci când, în numele aceluiaşi principiu al neutralităţii, s-a cerut instanţelor să pronunţe o hotărâre prin care icoanele şi celelalte însemne religioase să fie scoase din şcoli.

Hotărârea CEDO referitoare la Italia reprezintă de fapt “o tendinţă de uniformizare sub pretextul protejării pluralismului şi de exilare a religiei în spaţiul privat, aşa cum se întâmpla în timpul regimului comunist din Europa răsăriteană, când o minoritate ideologică persecuta credinţa şi cultura majoriăţii”, se mai arată în comunicatul Patriarhiei.
În continuare, documentul mai spune că “societatea nu poate exista fără simboluri, iar dacă simbolurile creştine religioase devenite simboluri naţionale culturale laice vor fi excluse din spaţiul public, alte simboluri (comercial-consumiste, pragmatiste, nihiliste şi globalizante) le vor lua locul, aducând cu sine confuzie în loc de convergenţă şi revoltă în loc de respect reciproc”.


Sursa: Dumitru Manolache, „Gardianul”, 2009-11-24

luni, 23 noiembrie 2009

Dezvăluirile lui Valeriu Pasat


Valeriu Pasat, fost director al Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) şi fost ministru al Apărării, susţine că ex-preşedintele Voronin ar fi încercat (sau chiar a reuşit?) să-şi consolideze puterea politică şi financiară cu ajutorul serviciilor secrete.
Valeriu Pasat a declarat astăzi, într-o conferinţă de presă, că el şi subordonaţii săi din SIS ar fi refuzat să îndeplinească ordinele lui Voronin. Care o fi adevărul şi ce fapte nu au fost aduse la cunoştinţa publicului de către Pasat, nu avem de unde şti. Declaraţiile lui ne demonstrează, însă, că serviile secrete pot fi transformate într-o maşinărie diabolică de manipulare, de şantaj, de reducere la tăcere, de marginalizare, de anihilare a oponenţilor politici şi a oamenilor incomozi, inclusiv a celor din sfera afacerilor.
Cum a funcţionat oare tandemul Voronin – SIS atunci când la conducerea Serviciului s-a aflat Artur Reşetnicov, despre care se spune că ar fi nepotul soţiei ex-preşedintelui comunist? Teoretic, dacă e să-l credem pe Pasat, nimic nu le-ar fi împiedicat „buna înţelegere şi cooperare”.

Pasat, care a stat mai mult de doi ani în închisoare (martie 2005 - iulie 2007), spune că a fost reţinut pe Aeroportul Chişinău (la 11 martie 2005), judecat şi condamnat pentru “vânzarea ilegală a 21 de avioane MIG-29 şi armament” tocmai din cauză că a refuzat să execute comandamentele lui Voronin. În 2007, când a fost eliberat din arest, Pasat a plecat imediat la Moscova, unde îşi avea reşedinţa permanentă. Spune că a fost eliberat tot la ordinul lui Voronin, care i-ar fi cerut să renunţe la cetăţenia R. Moldova şi să nu mai revină niciodată aici.

Fostul şef al statului, secretarul general al comuniştilor, i-ar fi cerut să adune informaţii compomiţătoare până şi la adresa unor activişti ai partidului său: Vladimir Ţurcan, Vadim Mişin, Dmitri Todoroglo, Ala Popescu. De asemenea, Pasat afirmă că s-a opus ordinului lui Voronin de a vinde armament ce ar fi ajuns la “gherilele din Cecenia”.
Pasat mai susţine că s-a opus privatizării Centralei de la Cuciurgan de către familia Voronin şi un oarecare “Goldenberg, de la Odesa, investitor belgian”.
Potrivit lui Pasat, Voronin dorea moartea lui Ilie Ilaşcu, iar el ar fi dejucat acest plan. Ilaşcu urma să fie asasinat în Transnistria, în 2001, în timpul unei operaţiuni de eliberare în forţă a celor trei colegi ai săi încarceraţi în Transnistria. Ilie Ilaşcu a confirmat anterior că pregătea o asemenea operaţiune, spunând că “din păcate sau din fericire, Valeriu Pasat mi–a dejucat acest plan, deşi operaţiunea de salvare ar fi avut sorţi de izbândă în proporţie de 95 la sută”.
(Vezi declaraţiile lui Pasat pentru Pro TV)

Valeriu Pasat mai spune că ex-ministrul de Externe din guvernul comunist, Andrei Stratan, a fost recent la Moscova, având intenţia să creeze la Chişinău un partid prorus.
Pasat a sosit în Republica Moldova la 2 noiembrie, pentru a-şi vizita părinţii, după ce autorităţile RM au acceptat să-i perfecteze paşaport. Susţine că nu se va implica în politică, dar că va face “tot posibilul ca PCRM să nu revină la guvernare”.

Săptămâna trecută, procurorii au decis clasarea a două dosare în care era cercetat Pasat - “contrabandă cu armament” şi „tentativă de lovitură de stat şi tentativă de asasinare a lui Iurie Roşca, la indicaţia Kremlinului”. Pasat declară că şi aceste dosarele i-au fost fabricate, la fel ca cel din 2005.
Pasat a fost reţinut în martie 2005, fiind acuzat de vânzarea la preţuri mici a 21 de avioane MIG-29 şi a unor sisteme reactive „Uragan”. În ianuarie 2006 a fost condamnat la 10 ani de detenţie. Curtea de Apel (CA) l-a achitat pe Pasat în episodul MIG-urilor şi i-a redus pedeapsa la 5 ani de detenţie, iar în mai, CSJ a casat hotărârea CA şi a lăsat în vigoare decizia prin care Pasat a fost condamnat la 10 ani de închisoare. CA a fost obligată să reexamineze cazul. În iulie 2007, a fost amnistiat în episodul în care este acuzat de vânzarea sistemelor reactive „Uragan”.
Alte amănunte - aici.

Valeriu Pasat s-a născut în 1958, în satul Scumpia, raionul Făleşti. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova (Istoria) şi Academia de diplomaţie de la Moscova. În 1994-1997, a fost ambasador al R. Moldova în Rusia, în 1997-1999 - ministru al Apărării, în 1999-2002 - director al SIS. Din 2003, este consilier pentru relaţii externe al şefului administraţiei RAO "EES Rossii" Anatoli Ciubais.
Pasat a fost decorat cu distincţia Federaţiei Ruse "Ordinul prieteniei". Este căsătorit, are un copil, locuieşte la Moscova.
Din arhiva blogului: Valeriu Pasat a fost achitat
Completat la 24.11.2009:
Deputatul comunist Vladimir Ţurcan pentru “Ştirea Zilei”: “Pasat spune adevărul, dar nu până la urmă!

“Fostul director SIS, Valeriu Pasat, când spune că în 2001 a fost o astfel de “acţiune”, spune adevărul, dar nu până la capăt. Dumnealui a afirmat că ar fi refuzat să adune aceste materiale. Eu însă ştiu că astfel de materiale au fost adunate, desigur că erau false, dar au fost. Eu însumi am luat cunoştinţă de acest dosar”, a declarat Vladimir Ţurcan.
Deputatul spune că imediat ce a aflat, de la unii angajaţi SIS, despre existenţa unor astfel de materiale, a mers la liderul PCRM, Vladimir Voronin.
“Am avut o convorbire. I-am explicat şi i-am demonstrat că toate acele materiale sunt false. L-am întrebat de ce acest dosar umblă dintr-o direcţie în alta şi a rămas, până la urma, blocat pe masa dumnealui. Domnul Voronin nu mi-a răspuns. A spus doar că oricum nu credea că acele materiale corespund adevărului”, a povestit Ţurcan.

Parlamentarul afirmă că nu ştie însă dacă este sau nu adevarată afirmaţia lui Pasat precum că “materialele compromiţătoare au fost adunate la indicaţia lui Voronin”.
“Eu sunt jurist şi nu vreau să ma lansez în presupuneri. Eu nu ştiu dacă a fost sau nu vreo indicaţie. La această întrebare, Pasat trebuie să raspunda”, a spus Vladimir Ţurcan.

(Aici – ştirea din care am citat)

90,7% dintre românii din Republica Moldova l-au preferat pe Băsescu

Traian Băsescu: “Votul electoratului a fost unul profund de dreapta. Cea mai mare bucurie este că referendumul a fost validat.”


Traian Băsescu, actualul preşedinte al României, a fost votat de 90,7% (7.963 voturi) dintre românii care au participat la vot în Republica Moldova.
În Republica Moldova, pe locul doi s-a clasat Crin Antonescu, cu 3,7% (323 voturi), iar pe locul trei Mircea Geoană, cu 3,5% (308 voturi).
În cursa pentru Preşedinţie s-au aflat 12 candidaţi.

La cele 13 sectii de votare din Republicii Moldova au votat 8.777 de cetateni – un număr record, comparativ cu scrutinele din anii trecuţi. Unii au renunţat să participe la vot, vâzând că vor fi nevoiţi să stea la rând ore în şir.
Potrivit Unimedia şi Ştirea Zilei, cei mai mulţi alegători, 4.779 de persoane, au votat la cele 4 secţii din Chişinău, iar cei mai puţini s-au prezentat la Giurgiuleşti – 139 de alegători. La Bălţi au votat 835 de persoane.
Nu uitaţi că foarte mulţi cetăţeni români originari din RM se află la muncă peste hotare!

Traian Băsescu şi Mircea Geoană se vor confrunta în turul doi.
Conform rezultatelor parţiale anunţate de Biroul Electoral Central (BEC) după centralizarea a 96,55% din procesele verbale, Traian Băsescu a acumulat 32,52% din voturile valabil exprimate, iar Mircea Geoană - 30,77%.

Rezultatele parţiale la referendum: 77,74% pentru unicameral şi 88,85% pentru mai puţini parlamentari.
Foto: Mediafax

duminică, 22 noiembrie 2009

O lecţie de viaţă povestită de Aurelian Silvestru: Medalistul


Aurelian Silvestru

Am avut deja câteva editoriale la acest post de radio. Auzindu-le pe toate, unul din părinţii care are doi copii la „Prometeu" mi-a zis:
- Toate bune, domnule director. Dar de ce nu invocaţi ceva şi din viaţa liceului pe care îl conduceţi?
Ideea mi s-a părut interesantă şi tot atunci mi-am amintit un caz destul de sugestiv pentru aşa ceva...

Organizasem odată un concurs pentru elevii exemplari din şcoală. Învingător a ieşit un băiat din clasele primare.

În acordurile fanfarei, băiatului i s-a pus pe cap o coroniţă de flori, iar la piept i-a fost atârnată o medalie improvizată de noi, cu inscripţia că este cel mai bun elev din şcoală.

Dar, fie că cei din jur l-au lăudat prea mult, fie că el prea repede s-a molipsit de „boala stelelor", însă lucrurile s-au schimbat din rău în mai rău. Eroul nostru, în loc să fie în continuare „cel mai bun", s-a lăsat pe tânjală, a devenit lenos, obraznic, îngâmfat şi egoist. Acum întârzia la ore, nu se saluta cu colegii, răspundea urât profesorilor. Dacă cineva încerca să-i facă observaţie, sărea ca fript şi se apăra:

- Cum îndrăzniţi? Nu ştii că eu sunt cel mai bun din şcoală? Iată dovada!

Şi scotea din buzunar medalia care confirma că este într-adevăr aşa cum zice...

Nici învăţătoarea, nici părinţii nu mai ştiau cum să-l readucă la normal.

În vacanţa de vară, părinţii l-au trimis la ţară, sperând că, poate, buneii vor găsi ac de cojoc. Dar, oricât s-au străduit şi ei să-l dea la brazdă, nepotul sfida cu încăpăţânare buna cuviinţă.

Într-o zi de duminică, de cum s-a trezit, medalistul nostru a fost pus în faţa unei mese copioase, încărcată cu cele mai alese bucate, din care a servit pe săturate ca un răsfăţat.

„În sfârşit, şi-a spus el în gând, au înţeles şi buneii mei cine sunt eu şi, de azi încolo, o să mă trateze ca atare!"

A doua zi, însă, nimeni nu l-a servit cu nimic nici la dejun, nici la prânz, nici la cină. Băiatul a răbdat cât a răbdat, dar când s-a convins că nici în ziua următoare nimeni nu are de gând să-l hrănească, a intrat în panică.

- Măi bunele, s-a interesat el agitat, da nu ţi se pare că aş putea muri de foame?

- Vai de mine! Cum se poate! l-a „jelit" bunelul. Oare nu te-am servit noi duminică cu cele mai alese bucate din lume?

- Da, dar asta a fost alaltăieri, s-a tânguit nepotul, iar omul, ca să fie sănătos, trebuie să mănânce în fiecare zi!

- Ai dreptate, l-a asigurat bunelul surâzând. Acelaşi lucru se referă şi la suflet: după cum nu poţi mânca odată pentru totdeauna, tot aşa nu poţi fi bun odată pentru totdeauna. Ca să fii bun cu adevărat, trebuie să fii bun în fiecare zi!

Ruşinat de lecţia primită, băiatul şi-a îndesat în buzunar medalia pe care tocmai atunci voia s-o scoată în apărarea sa şi, din ziua ceea, a devenit din nou un copil modest şi exemplar.

* * *

Asta e: Talentul n-are zile de odihnă! Calităţile alese se demonstrează permanent, cu verticalitate, zi de zi!

(Un editorial scris de Aurelian Silvestru (foto) pentru „Vocea Basarabiei")

Agerpres: “Prezenţă la vot record în R. Moldova”

3.700 de români din R.Moldova au votat până la ora 15.00.
Informaţii actualizate despre mersul votării în Republica Moldova găsiţi aici: Jurnal.md
“Legea proastă privează mii de români basarabeni de dreptul la vot”, scrie Alex Cozer pe blogul său. Pentru a vota mai repede, Alex s-a deplasat de la Chişinău la Orhei. La Chişinău ar fi trebuit să stea la rând câteva ore.

Până la ora 13.00, în Republica Moldova şi-au exprimat opţiunile pentru prezidenţiale 2.580 de alegători, cu peste 280 de votanţi mai mult decât totalul celor care au votat la alegerile parlamentare din noiembrie 2008.
Cei mai mulţi, circa 1.350 de persoane au votat la cele patru secţii deschise la Chişinău, iar recordul îl deţine secţia de pe teritoriul Ambasadei României, unde au votat 430 de persoane. În faţa secţiilor de votare de la Chişinău s-au format cozi de câteva sute de persoane.
La Bălţi au votat 240 de alegători, până la ora 13.00, iar cei mai puţini - 41 au votat la Girgiuleşti.
Potrivit funcţionarilor de la Ambasada României, procesul electoral se desfăşoară fără incidente.
Prezenţa la urne în Republica Moldova până la ora 13.00 a depăşit prezenţa totală înregistrată la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, când au votat 2.300 de persoane, sau pe cea de la europarlamentare, când au participat ceva mai mult de 1.400 de alegători. Aceasta se explică atât prin faptul că pentru prima dată, România a deschis secţii de votare şi în alte localităţi decât la Chişinău, dar şi prin interesul sporit faţă de alegerile prezidenţiale.
(Chişinău, 22 nov - Corespondentul Agerpres, Cornel Ciobanu)


Ambasada României de la Chişinău ar putea solicita prelungirea timpului de vot

Ambasada României de la Chişinău ar putea solicita prelungirea timpului de vot în Republica Moldova dupa orele 21.00, a declarat, pentru Agerpres, însărcinatul cu afaceri al Ambasadei, Alexandru Mureşan. O astfel de solicitare ar putea fi dictată de faptul că la Chişinău se înregistreaza un numar mare de cetăţeni români care vor să voteze, în faţa secţiilor de votare formându-se cozi de câteva sute de persoane.
Până la ora 13.00, în Republica Moldova şi-au exprimat opţiunile pentru prezidenţiale 2.580 de alegători, cu peste 280 de votanţi mai mult decât totalul celor care au votat la alegerile parlamentare din noiembrie 2008. Cei mai mulţi, circa 1.350 de persoane, au votat la cele patru secţii deschise la Chişinău, iar recordul îl deţine secţia de pe teritoriul Ambasadei României, unde au votat 430 de persoane.
Sursa: Ziua

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Face parte Republica Moldova din ”planul secret” al UE? Aceasta-i întrebarea...


Unele medii de informare au scris că primul preşedinte al Uniunii Europene, premierul belgian Herman Van Rompuy (foto), este un „iluminat”, membru al Clubului Bilderberg, în timp ce altele s-au rezumat la a spune că acesta a participat la o reuniune a Clubului, cu 5 zile înainte de a fi ales în înalta funcţie.
Oricare ar fi adevărul, informaţia a ieşit la suprafaţă spre satisfacţia adepţilor teoriei conspiraţioniste, a celor care susţin şi încearcă să demonstreze că lumea este condusă „din umbră” de către francmasoni.
Dar nu faptul că Bilderberg este „elita noii ordini mondiale” i-a scandalizat pe liderii europeni, ci faptul că Van Rompuy este favorabil unor taxe ecologice şi pe tranzacţii financiare.
Şi, din nou, oricare ar fi adevărul, Uniunea Europeană se va dezvolta conform planului, indiferent de persoana instalată „la vârf”. Mult mai important este ce valori include respectivul plan. În rest, cu toţii ne dorim ca Europă să fie puternică şi prosperă.
“Deutsche Welle” amintea într-un comentariu că, după aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, în 2007, rezerva faţă de continuarea procesului de extindere a luat amploare. Majoritatea liderilor politici europeni declarau că nici nu putea fi vorba de continuarea extinderii UE până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Documentul va intra în vigoare la 1 decembrie 2009.
Are Republica Moldova şanse reale să devină membru UE în următorii câţiva ani? Cu mai mulţi ani în urmă, oficialii europeni spuneau deschis că R. Moldova trebuie să prindă “ultimul vagon” spre UE şi să adere odată cu România. Republicii Moldova nu i-a păsat de tren. Deocamdată, să fim realişti şi să ne concentrăm pe valorificarea şanselor oferite de parteneriatul cu UE. Acest parteneriat ne solicită la ora actuală să ne compatibilizăm cu statele UE, să ne apropiem de nivelul lor de dezvoltare. Pentru moment,
"aderarea R. Moldova la UE" este o sintagmă populistă - nu ne-a invitat şi nu ne promite nimeni aderarea.
Din arhiva blogului: Călătoria Republicii Moldova spre UE (Integrare europeană sau "integrare în România"?)


“Franţa şi Germania au insistat asupra desemnării lui Herman Van Rompuy în funcţia de preşedinte al UE, întrucât acesta nu are un interes naţional de apărat şi nici nu este foarte cunoscut pe plan internaţional, putând astfel să îşi impună eficient agenda prin intermediul lui. Uniunea Europeană, ca un proiect supranaţional ce beneficiază de o reprezentare la nivel mondial, poate exista numai ca o entitate dominată de un consens franco-german, care este dificil de obţinut şi subtil atunci când există”, comentează Agenţia “Stratfor”, preluată de “Mediafax”.
Presa mai scrie că Van Rompuy doreşte un imn „naţional” al Uniunii Europene, dar şi renunţarea la unele simboluri naţionale, precum stemele de pe euro, cele de pe plăcuţele de înmatriculare şi din cărţile de identitate sau paşapoarte.
Uniunea Europeană a schiţat, în secret, planul pentru a deveni o putere de vârf la nivel global, scria cu puţin timp în urmă “The Telegraph”, cu referire la “documente cu circulaţie restrânsă”. Odată pus în aplicare acest plan, UE va putea să semneze tratate şi acorduri internaţionale de politică externă, apărare sau de altă natură, în numele celor 27 de ţări membre.
Liderii europeni, reuniţi la Bruxelles, l-au desemnat pe Herman Van Rompuy preşedinte al Uniunii Europene în seara zilei de 19 noiembrie.
Până la adoptarea Tratatului de la Lisabona, preşedinţia Consiliului Uniunii Europene se schimba de două ori pe an, fiind asigurată, prin rotaţie, de câte un stat membru.
Preşedintele ceh, euroscepticul Vaclav Klaus, a declarat că “Republica Cehă încetează să mai fie un stat suveran” în momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Klaus a semnat Tratatul la 3 noiembrie, el fiind ultimul lider european care a ratificat documentul, după mai multe săptămâni de blocaj.
Ratificarea Tratatului de la Lisabona a fost finalizată de către toate cele 27 de state membre UE la 13 noiembrie 2009, prin depunerea instrumentului de ratificare de către Republica Cehă.
Tratatul va intra în vigoare la 1 decembrie 2009.
România este unul dintre primele state membre care au ratificat Tratatul, Parlamentul României finalizând procedura de ratificare la 4 februarie 2008, relevă MAE român. (la acest link găsiţi amănunte)
Tratatul de la Lisabona înlocuieşte proiectul Constituţiei europene, abandonat în 2005.
Înfiinţarea unui post de preşedinte, a unui post de înalt reprezentant pentru politica externă, consolidarea competenţelor Parlamentului European şi eficientizarea procesului decizional sunt principalele schimbări prevăzute de Tratat.
Tot în seara zilei de 19 noiembrie, Catherine Ashton (Marea Britanie) a fost aleasă Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe (şef al diplomaţiei UE).
Anterior, surse de la Bruxelles şi Bucureşti au afirmat că Adrian Severin, un europarlamentar român de centru-stânga, se pregăteşte să candideze pentru acest post.
"Sigur că noi l-am preferat pe Adrian Severin Înalt Reprezentant şi a fost o muncă, dar în momentul în care prim-miniştrii socialişti au ajuns la un consens privind numele pe care îl propun Consiliului, lucrurile nu mai puteau fi întoarse. Dar de încercat, am încercat", a declarat preşedintele României, Traian Băsescu, citat de Mediafax.
(preluat de Unimedia)

vineri, 20 noiembrie 2009

Ce formă de guvernare doreşte AIE?


Modificarea Constituţiei sau una nouă?

Nealegerea lui Marian Lupu în funcţia de preşedinte, din cauză că Alianţei pentru Integrarea Europeană (AIE) îi lipsesc 8 voturi, a extins cercul celor care pledează pentru schimbarea actualei forme de guvernământ şi alegerea şefului statului prin votul direct al alegătorilor.
Liderii partidelor din coaliţia de guvernare (Mihai Ghimpu, Vlad Filat, Marian Lupu şi Serafim Urechean) vorbesc despre necesitatea modificării Constituţiei prin referendum şi, implicit, stabilirea în cadrul plebiscitului a formei de guvernare – prezidenţială, semiprezidenţială sau parlamentară.
O nouă constituţie poate fi adoptată cu votul simplei majorităţi parlamentare (52 de voturi din 101), preciza Mihai Ghimpu, în timp ce modificarea Constituţiei în vigoare necesită două treimi din voturile celor 101 deputaţi (67 de voturi) sau poate fi făcută prin referendum.
Ce doreşte AIE, de fapt, de la programata „reformă constituţională”? O nouă Constituţie sau modificarea celei actuale? Reducerea de la 61 până la 52 a numărului de voturi necesare pentru alegerea şefului statului de către deputaţi sau renunţarea la sistemul parlamentar? A răsunat ideea modificării Constituţiei în primăvară şi organizarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, concomitent, în toamna anului 2010. Totuşi, coaliţia de guvernare nu are deocamdată o poziţie clară şi unică. PLDM pledează din 2008 pentru renunţarea la sistemul parlamentar. PL nu s-a arătat preocupat de subiect până în seara zilei de 29 iulie 2009, când, imediat după alegerile parlamentare anticipate, Mihai Ghimpu a vorbit despre varianta adoptării unei noi constituţii, care să prevadă alegerea preşedintelui prin vot direct.
Acum, Mihai Ghimpu afirmă că are „un as în mânecă”, dar că preferă să-şi dezvăluie planul după turul doi al alegerilor prezidenţiale, în funcţie de faptul dacă Marian Lupu va fi sau nu ales preşedinte al republicii.

Sistemul parlamentar l-a făcut pe Voronin preşedinte

La 5 iulie 2000, deputaţii din Republica Moldova au dorit trecerea de la regimul semiprezidenţial de guvernare la cel parlamentar pentru a-l împiedica pe ex-preşedintele Petru Lucinschi să obţină un al doilea mandat. Mai ales că Lucinschi iniţiase schimbarea formei de guvernare – el dorea un regim prezidenţial, care i-ar fi extins împuternicirile şi i-ar fi permis controlul asupra tuturor instanţelor judecătoreşti. În replică, grupurile parlamentare (conduse de Vladimir Voronin, Dumitru Diacov, Mircea Snegur şi Valeriu Matei) i-au luat-o înainte, şi-au unit eforturile şi au adoptat regimul parlamentar. De notat că, într-o primă etapă, Voronin nu era de acord şi a trebuit convins.
Când s-a trecut la sistemul parlamentar, s-a argumentat că acesta previne concentrarea puterii în stat în mâinile unei singure persoane, exclude cultul personalităţii, transformarea preşedintelui Republicii Moldova într-un dictator.
Teoretic, aşa stau lucrurile. În practică, însă, Vladimir Voronin s-a comportat ca un preşedinte de republică semiprezidenţială sau prezidenţială chiar. Într-un sistem parlamentar, şeful statului devine o figură simbolică, cu competenţe restrânse. Voronin, însă, a fost demnitarul care şi-a asigurat cea mai mare vizibilitate, cea mai mare influenţă şi nici o lege nu l-a putut opri să facă acest lucru. Calitatea sa de lider al Partidului Comuniştilor, cu cele mai multe mandate în Parlament, l-a ajutat să-şi popularizeze şi să-şi consolideze formaţiunea, inclusiv prin atragerea şi fidelizarea unor tehnocraţi care nu erau membri de partid.

„Victimele” republicii parlamentare

Voronin a devenit preşedinte în 2001 datorită faptului că deputaţii comunişti aveau suficiente voturi pentru a-l alege. Atunci, lista comuniştilor a fost votată masiv în semn de protest de alegătorii supăraţi pe guvernarea ADR. Dar l-ar fi votat ei şi pe liderul comuniştilor la funcţia de preşedinte sau ar fi preferat un exponent al altei doctrine, mai adecvată vremurilor?
În 2005, Voronin a obţinut al doilea mandat graţie înţelegerilor făcute cu alte partide parlamentare. L-au votat până şi cei mai aprigi oponenţi ai săi de cândva, sub pretextul că alegerile anticipate ar conduce la destabilizări în societate şi ar ascunde pericole nebănuite pentru orientarea politică externă a Republicii Moldova. Mai ales pentru un al doilea mandat, Vladimir Voronin nu ar fi devenit niciodată preşedinte prin votul direct al alegătorilor – aceştia ar fi preferat un candidat cel puţin de nivelul şi cu viziunile ex-preşedinţilor Snegur şi Lucinschi. Iată cum încercarea de a-l împiedica pe Lucinschi să devină „dictator” la al doilea mandat a condus Republica Moldova într-o altă capcană – un şef de stat lider comunist. În plus, regimul parlamentar, în loc să sporească prestigiul Legislativului şi al deputaţilor, a compromis partidele parlamentare, unele pierzându-şi electoratul tocmai din cauza votului pro-Voronin şi a târgului cu acesta.


Preşedintele versus Parlamentul


Într-un sistem prezidenţial sau semiprezidenţial, abuzurile preşedintelui şi acapararea puterii în stat sunt şi mai probabile. În schimb, nu pot apărea situaţii de felul celeia în care preşedintele nu poate fi ales din două tururi, iar parlamentul să fie dizolvat la o scurtă perioadă după constituire. Totodată, nemulţumirile generate de prestaţia şefului statului nu ar fi proiectate în întregime asupra deputaţilor care l-au ales. Alegătorii ar fi responsabili pentru alegerea făcută - toţi şi nimeni în mod special. Pe de altă parte, regimul semiprezidenţial ne-a demonstrat deja cât de uşor poate exercita presiuni asupra Parlamentului un şef de stat şi cât de multă tensiune şi instabilitate aduce o asemenea confruntare.
Modelul de „republică parlamentară” este foarte potrivit pentru Republica Moldova, dar acesta a fost compromis de Partidul Comuniştilor, afirmă mai mulţi politologi. Într-un stat în care primează ordinele pe linie de partid, funcţionarii şi judecătorii devin loiali, iar pârghiile legislative nu sunt puse în aplicare. Întruniţi în cadrul unei „mese rotunde”, mai mulţi jurişti au argumentat că viitoarea reformă constituţională trebuie să înlăture toate carenţele, normele şi mecanismele neclare, echivoce. Fără îndoială, legile pot fi continuu perfecţionate. De cele mai multe ori, prin „perfecţionare” se are în vedere ajustarea la o situaţie concretă. Pare un procedeu cinic, dar nu este un lucru interzis şi se practică. Peste ani, un alt legislativ poate găsi din nou atractiv actualul model de „republică parlamentară”. Va avea aceleaşi argumente care au răsunat în 2000: un preşedinte cu rol simbolic, care să respecte parlamentul şi evitarea unor cheltuieli pentru organizarea scrutinului prezidenţial.

Eleonora Lisnic
(Scris pentru „Capitala” din 20 noiembrie 2009)
Preluat de Unimedia şi de HotNews.md

joi, 19 noiembrie 2009

Uniunea Europeană are de astăzi un preşedinte: belgianul Herman Van Rompuy


Premierul belgian Herman Van Rompuy a fost desemnat în această seară de 19 noiembrie primul preşedinte al Uniunii Europene, iar Catherine Ashton a fost aleasă drept reprezentatul UE în Afaceri Externe. Salariul lunar al primului preşedinte UE va fi de 24.000 de euro net.


Liderii europeni reuniţi la Bruxelles l-au desemnat în această seară pe premierul belgian Herman Van Rompuy (foto) preşedinte al Uniunii Europene.
Anterior, analiştii apreciau că britanicul Tony Blair şi luxemburghezul Jean-Claude Juncker sunt candidaţii cu cele mai multe şanse.
Înfiinţarea unui post de preşedinte, consolidarea competenţelor Parlamentului European şi eficientizarea procesului decizional sunt principalele schimbări prevăzute de Tratatul de la Lisabona, al cărui scop este eficientizarea funcţionării Uniunii Europene. Tratatul de la Lisabona înlocuieşte proiectul Constituţiei europene, abandonat în 2005.

De pe Mediafax:
“Liderii UE continuau, în jurul orei 20.15 (21.15, ora României), să discute despre titularul celui de-al doilea post aflat în joc, cel de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe. Catherine Ashton (Marea Britanie) este considerată favorită pentru acest post.
O sursă diplomatică europeană a declarat anterior că ambii "par asiguraţi" că vor fi desemnaţi de cei 27 de lideri europeni, reuniţi în summit la Bruxelles şi care trebuie să analizeze aceste propuneri.
Potrivit aceleiaşi surse, nominalizarea lor a fost decisă în urma unui acord între preşedinţia suedeză a Uniunii Europene, pe de o parte, şi Franţa, Germania, Marea Britanie şi Italia, de cealaltă parte.
Summitul extraordinar al şefilor de state şi guverne din cadrul Uniunii Europene a început joi, 19 noiembrie, la Bruxelles, la scurt timp după ora 18.00 (19.00, ora României), pentru a decide cine va fi primul preşedinte al UE şi şeful diplomaţiei.”

Herman Van Rompuy este un om cunoscut pentru abilitatea sa de a nu supăra pe nimeni, mascând o puternică determinare.
Van Rompuy va fi la cârma UE pentru doi ani jumătate şi înlocuieşte sistemul actual în care preşedintele se schimbă o dată la şase luni dând astfel dreptul tuturor ţărilor.
Preşedintele UE este un creştin-democrat flamand, în vârstă de 62 de ani, care a fost parlamentar încă din 1988. A devenit premierul Belgiei în decembrie 2008, după ce a fost rugat insistent.
Noul preşedinte UE este cunoscut în Belgia pentru capacitatea sa de a realiza compromisuri între diferitele comunităţi lingvistice, cea francofonă şi cea flamandă.
Van Rompuy este pasionat de literatură (mai ales de cea franceză şi germană) şi continuă să publice pe blogul său haiku-uri, mici poezii japoneze, în limba olandeză.
Catherine Ashton, membră în Partidul Laburist din Marea Britanie, va prelua rolul de şef al diplomaţiei europene de la Javier Solana, însă va avea puteri sporite. Ea va fi în acelaşi timp vice-preşedinte al Comisiei Europene.
Ashton, în vârstă de 53 de ani, este nou-venită în acest domeniu şi nu este foarte cunoscută nici în ţara ei, însă este foarte apreciată la Bruxelles unde şi-a făcut un renume drept comisar european la Comerţ.”

Din arhiva blogului:
Conform unor documente cu circulaţie restrânsă, Uniunea Europeană a schiţat, în secret, planul pentru a deveni o putere de vârf la nivel global, scrie “The Telegraph”.
Mai mult, aceeaşi sursă vorbeşte despre faptul că, odată pus în aplicare acest plan, UE va putea să semneze tratate şi acorduri internaţionale, fie ele de politică externă, apărare sau de altă natură, în numele celor 27 de ţări membre.
De asemenea, negocierile asupra implementării Tratatului de la Lisabona prevăd şi deschiderea unor ambasade UE în toată lumea. Primele astfel de ambasade ar urma să fie deschise în New York, Kabul şi în capitala Etiopiei, Addis Ababa. UE ar urma, deci, să aiba personalitate juridică deplina, iar un viitor serviciu diplomatic comunitar va fi recunoscut ca negociator cu drepturi complete, în plan mondial. (Sursa: “Gardianul”)

Marius Filip, un blogger din Bucureşti, explică de ce trebuie să participăm la alegerile din 22 noiembrie şi de ce absenteismul nu merită respect

Update: Citiţi şi opinia lui Marius Filip despre confruntarea dintre Crin Antonescu, Traian Băsescu şi Mircea Geoană
“În miezul apatiei generale (ce contrastează atât de mult cu vânzoleala mimată de pe ecranul televizoarelor), m-am gândit să scriu de ce trebuie să mergem la vot”, spune Marius Filip pe blogul său.

“Deci, de ce trebuie să mergem la vot?
Pentru că face parte din obligaţiile cetăţeneşti. Nicio lege nu ne obligă să votăm, dar nici legi care să ne forţeze să ne dăm “bună ziua” nu există. Însă a da “bună ziua” face parte din obligaţiile de om cu elementar bun-simţ. Tot la fel, a merge la vot face parte din obligaţiile de bun cetăţean.
Pentru că este una din puţinele ocazii în care egalitatea este reală. Expresia “toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii” este, cum bine ştim, o formulă departe de realitate. Nici în cele mai democratice şi corecte societăţi oamenii nu sunt realmente egali - deşi legea poate fi egală pentru toţi, posibilitatea de folosire a ei în beneficiu propriu diferă enorm în funcţie de educaţie, studii, poziţie socială, posibilităţi financiare, etc. (să ne gândim doar la cine poate citi şi pricepe o lege sau la cine are bani să angajeze cei mai străluciţi avocaţi).
Dacă viaţa este plină de inegalităţi, votul este un lucru în faţa căruia chiar suntem egali. Votul meu valorează tot atât de mult cât al vecinului din colţ iar votul aceluia valorează tot atât de mult cât al primului ministru sau al preşedintelui însuşi. Arareori ţi se dă ocazia ca ceea ce doreşti să exprimi să aibă aceeaşi greutate cu ce doreşte să exprime primul om în stat. (…)
Sloganul “nu pot ei fura cât putem noi vota” nu este doar o lozincă electorală; este o afirmaţie cu un miez de adevăr matematic. (…)
Mai există un motiv pentru care trebuie să mergem la vot. Nu are o valoare practică, însă pentru mine acest argument este important, poate cel mai important – de aceea îl pomenesc.
Trebuie să votăm întrucât pentru acest drept elementar de a vota liber a curs sânge nevinovat. Eu am prins vremurile căderii lui Nicolae Ceauşescu (eram tânăr student pe atunci) şi nu voi uita niciodată acele zile. Nu voi uita ce s-a dorit, nu voi uita cât s-a murit.”
Citiţi articolul complet şi comentaţi pe blogul lui Marius Filip

Traian Băsescu: „Nu mi-a plăcut. Dar mai vreau o dată. Mai vreau un mandat!...”



Viorel Patrichi: Vedere de pe Centură. Năsărâmbele, sexul şi politica

La omul sărac şi boii trag… în toate părţile. Aşa este în România cea prăbuşită într-o campanie perpetuă. Va fi mereu la fel, până când românii vor pricepe că trebuie să voteze masiv cu un anumit partid politic, indiferent de culoare, dar care să-şi asume apoi guvernarea. Dar până atunci, politicienii i-au transformat pe români într-o populaţie de milogi. Liberţii au distrus democraţia din Roma antică. De ce s-ar întâmpla altfel cu democraţia de ţoşcă din România? Prostănacu a preferat năsărâmbele în campanie: 25000 de euro pentru românii care se întorc la covrigi, 60 000 de euro pentru începerea unei afaceri, suspendarea datoriilor către bănci. Mai mult, el a promis că se duce în Lună cu satelitul, că Nepotu Mătuşii Tamara ar fi aranjat deja cu NASA… Şi pentru a-i asigura zborul Prostănacului spre… Lună, Partidu lu Mukles a ieşit de la guvernare cu un scandal monstru. “Cei 322” sau câţi au mai rămas au votat secret cu bilele la vederea guzganilor de partid, pentru a trânti Guvernul condus de Emil Boc, apoi pentru respingerea Guvernului Croitoru. De teamă că preşedintele va dizolva Parlamentul, refuză să stea de vorbă cu Liviu Negoiţă. Reacţiile lor au fost atât de previzibile, încât Marinelu a reuşit să-l menţină pe Micu Pirania la conducerea unui guvern interimar pentru supervizarea alegerilor prezidenţiale. Da, dar noi vrem cu Johanis…
(...)

Prostănacu s-a dus la sauna lui Kondiakov
Şi adâncă mi-a fost admiraţia când am aflat că Prostănacu s-a dus la Moscova ca să ia lumină de la Răsărit şi să susţină proiectul South Stream, în detrimentul proiectului european Nabucco. Gurile rele spun că ar fi trecut iniţial pe la marele maestru Kondiakov, i-a pupat şorţu, după care care s-a întâlnit cu Golovin, o eminenţă cenuşie rău de-a lui Putin. Cristian Diaconescu susţinea că l-a anunţat pe Marinelu şi că îi făcuse şi mapa de serviciu, deşi Prostănacu pretindea că merge la saună. Kondiakov picura arome pe pietrele încinse şi era aşa năduşeală…
(…)
Mafia este în fierbere. Bătălia devine care pe care. Peste Atlantic, un Jonathan Harper scrie cartea “Băsescu: Ruşinea României”. Apare şi Victor Gaetan sub reflectoare, alături de procurorul Nastasiu, ca făcătorul cărţii “Prădarea României”. Şi aşa aflăm de la acest băiet aşa minunat cum l-a adus Marinelu pe parapsihologul ucrainean Albert Ignatenko, general KGB, la sediul PD din Modrogan. L-a ţinut acolo ascuns mai multă vreme. Doar se cunoşteau de pe când Marinelu lucra la Anvers. Şi a făcut Ignatenko al nostru nişte pase că i-a luat tendoanele lui Stolojan în plină campanie electorală ca să treacă înainte Marinelu. După care a mai tras nişte pase şi Nepotu Mătuşii Tamara a simţit nişte fiori reci la noadă şi a clacat în direct în faţa poporului. Că-i arătase Marinelu o hârtie Împăratului-de-Mătase pe care nu scria nimic, dar adversarul era deja hipnotizat şi citea imaginile transmise de Ignatenko de pe Modrogan: “caseta pierdută, capră, caseta pierdută şi deocheată”…

Sursa: Blogul jurnalistului Viorel Patrichi (
citiţi articolul complet)

La începutul blogului