vineri, 20 noiembrie 2009

Ce formă de guvernare doreşte AIE?


Modificarea Constituţiei sau una nouă?

Nealegerea lui Marian Lupu în funcţia de preşedinte, din cauză că Alianţei pentru Integrarea Europeană (AIE) îi lipsesc 8 voturi, a extins cercul celor care pledează pentru schimbarea actualei forme de guvernământ şi alegerea şefului statului prin votul direct al alegătorilor.
Liderii partidelor din coaliţia de guvernare (Mihai Ghimpu, Vlad Filat, Marian Lupu şi Serafim Urechean) vorbesc despre necesitatea modificării Constituţiei prin referendum şi, implicit, stabilirea în cadrul plebiscitului a formei de guvernare – prezidenţială, semiprezidenţială sau parlamentară.
O nouă constituţie poate fi adoptată cu votul simplei majorităţi parlamentare (52 de voturi din 101), preciza Mihai Ghimpu, în timp ce modificarea Constituţiei în vigoare necesită două treimi din voturile celor 101 deputaţi (67 de voturi) sau poate fi făcută prin referendum.
Ce doreşte AIE, de fapt, de la programata „reformă constituţională”? O nouă Constituţie sau modificarea celei actuale? Reducerea de la 61 până la 52 a numărului de voturi necesare pentru alegerea şefului statului de către deputaţi sau renunţarea la sistemul parlamentar? A răsunat ideea modificării Constituţiei în primăvară şi organizarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, concomitent, în toamna anului 2010. Totuşi, coaliţia de guvernare nu are deocamdată o poziţie clară şi unică. PLDM pledează din 2008 pentru renunţarea la sistemul parlamentar. PL nu s-a arătat preocupat de subiect până în seara zilei de 29 iulie 2009, când, imediat după alegerile parlamentare anticipate, Mihai Ghimpu a vorbit despre varianta adoptării unei noi constituţii, care să prevadă alegerea preşedintelui prin vot direct.
Acum, Mihai Ghimpu afirmă că are „un as în mânecă”, dar că preferă să-şi dezvăluie planul după turul doi al alegerilor prezidenţiale, în funcţie de faptul dacă Marian Lupu va fi sau nu ales preşedinte al republicii.

Sistemul parlamentar l-a făcut pe Voronin preşedinte

La 5 iulie 2000, deputaţii din Republica Moldova au dorit trecerea de la regimul semiprezidenţial de guvernare la cel parlamentar pentru a-l împiedica pe ex-preşedintele Petru Lucinschi să obţină un al doilea mandat. Mai ales că Lucinschi iniţiase schimbarea formei de guvernare – el dorea un regim prezidenţial, care i-ar fi extins împuternicirile şi i-ar fi permis controlul asupra tuturor instanţelor judecătoreşti. În replică, grupurile parlamentare (conduse de Vladimir Voronin, Dumitru Diacov, Mircea Snegur şi Valeriu Matei) i-au luat-o înainte, şi-au unit eforturile şi au adoptat regimul parlamentar. De notat că, într-o primă etapă, Voronin nu era de acord şi a trebuit convins.
Când s-a trecut la sistemul parlamentar, s-a argumentat că acesta previne concentrarea puterii în stat în mâinile unei singure persoane, exclude cultul personalităţii, transformarea preşedintelui Republicii Moldova într-un dictator.
Teoretic, aşa stau lucrurile. În practică, însă, Vladimir Voronin s-a comportat ca un preşedinte de republică semiprezidenţială sau prezidenţială chiar. Într-un sistem parlamentar, şeful statului devine o figură simbolică, cu competenţe restrânse. Voronin, însă, a fost demnitarul care şi-a asigurat cea mai mare vizibilitate, cea mai mare influenţă şi nici o lege nu l-a putut opri să facă acest lucru. Calitatea sa de lider al Partidului Comuniştilor, cu cele mai multe mandate în Parlament, l-a ajutat să-şi popularizeze şi să-şi consolideze formaţiunea, inclusiv prin atragerea şi fidelizarea unor tehnocraţi care nu erau membri de partid.

„Victimele” republicii parlamentare

Voronin a devenit preşedinte în 2001 datorită faptului că deputaţii comunişti aveau suficiente voturi pentru a-l alege. Atunci, lista comuniştilor a fost votată masiv în semn de protest de alegătorii supăraţi pe guvernarea ADR. Dar l-ar fi votat ei şi pe liderul comuniştilor la funcţia de preşedinte sau ar fi preferat un exponent al altei doctrine, mai adecvată vremurilor?
În 2005, Voronin a obţinut al doilea mandat graţie înţelegerilor făcute cu alte partide parlamentare. L-au votat până şi cei mai aprigi oponenţi ai săi de cândva, sub pretextul că alegerile anticipate ar conduce la destabilizări în societate şi ar ascunde pericole nebănuite pentru orientarea politică externă a Republicii Moldova. Mai ales pentru un al doilea mandat, Vladimir Voronin nu ar fi devenit niciodată preşedinte prin votul direct al alegătorilor – aceştia ar fi preferat un candidat cel puţin de nivelul şi cu viziunile ex-preşedinţilor Snegur şi Lucinschi. Iată cum încercarea de a-l împiedica pe Lucinschi să devină „dictator” la al doilea mandat a condus Republica Moldova într-o altă capcană – un şef de stat lider comunist. În plus, regimul parlamentar, în loc să sporească prestigiul Legislativului şi al deputaţilor, a compromis partidele parlamentare, unele pierzându-şi electoratul tocmai din cauza votului pro-Voronin şi a târgului cu acesta.


Preşedintele versus Parlamentul


Într-un sistem prezidenţial sau semiprezidenţial, abuzurile preşedintelui şi acapararea puterii în stat sunt şi mai probabile. În schimb, nu pot apărea situaţii de felul celeia în care preşedintele nu poate fi ales din două tururi, iar parlamentul să fie dizolvat la o scurtă perioadă după constituire. Totodată, nemulţumirile generate de prestaţia şefului statului nu ar fi proiectate în întregime asupra deputaţilor care l-au ales. Alegătorii ar fi responsabili pentru alegerea făcută - toţi şi nimeni în mod special. Pe de altă parte, regimul semiprezidenţial ne-a demonstrat deja cât de uşor poate exercita presiuni asupra Parlamentului un şef de stat şi cât de multă tensiune şi instabilitate aduce o asemenea confruntare.
Modelul de „republică parlamentară” este foarte potrivit pentru Republica Moldova, dar acesta a fost compromis de Partidul Comuniştilor, afirmă mai mulţi politologi. Într-un stat în care primează ordinele pe linie de partid, funcţionarii şi judecătorii devin loiali, iar pârghiile legislative nu sunt puse în aplicare. Întruniţi în cadrul unei „mese rotunde”, mai mulţi jurişti au argumentat că viitoarea reformă constituţională trebuie să înlăture toate carenţele, normele şi mecanismele neclare, echivoce. Fără îndoială, legile pot fi continuu perfecţionate. De cele mai multe ori, prin „perfecţionare” se are în vedere ajustarea la o situaţie concretă. Pare un procedeu cinic, dar nu este un lucru interzis şi se practică. Peste ani, un alt legislativ poate găsi din nou atractiv actualul model de „republică parlamentară”. Va avea aceleaşi argumente care au răsunat în 2000: un preşedinte cu rol simbolic, care să respecte parlamentul şi evitarea unor cheltuieli pentru organizarea scrutinului prezidenţial.

Eleonora Lisnic
(Scris pentru „Capitala” din 20 noiembrie 2009)
Preluat de Unimedia şi de HotNews.md

7 comentarii:

  1. ce zici te bagi in concurs pentru un domeniu.md ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ola, rapariga!
    Ou, se calhar, menina...

    Axei um texto em portugues num blog dum meu amigo que voce traduziu em romeno. Como 'ce 'tava a dar explicacoes das diferencias entre o portugues (digamos assim) original e o portugues brazileiro, percebi que foi... nao uma traducao atravez do Google, mas sim - sem duvidas! - uma traducao da propria. E entao? Fiquei muito admirado com voce! Como e que voce aprendeu o portugues, filha? E aonde? Incrivel! Absolutamente incrivel!
    Eu digo, digo o meu nome (voce me conhece!, sou Victor Renita), e espero bem que me responda. Aqui mesmo, faca o favor! Entrarei em breve. Esta combinado?

    RăspundețiȘtergere
  3. Olá, Victor! Lembro-me de colegas de faculdade. Comecei a aprender português em blogs no Brasil, em maio, sem professor. Com um livro, um dicionário e Google. Não é muito complicada. Eu não entendo quando se trata rapidamente. (filmes, programas de tv, músicas).
    Um blogueiro do Brasil contactou-me e assim que eu comecei ler em português.
    Obrigada por visitar e para a mensagem! Sucesso+beijo :))) Você vive em Portugal?


    Salut, Victor! Îi ţin minte pe colegii de facultate. Am început să învăţ portugheza de pe bloguri din Brazilia, în luna mai. Fără profesor. Cu o carte, un dicţionar şi Google. Nu-i foarte complicată. Nu înţeleg când e vorbită repede (filme, emisiuni, muzică). Un blogger din Brazilia m-a contactat şi aşa am început să citesc în portugheză. Mulţumesc pentru vizită şi mesaj! Succes! (La noi mai rar se salută oamenii aşa) :))
    Locuieşti în Portugalia?

    RăspundețiȘtergere
  4. Ola! Pois E, a saudacao e diferente! Mas um beijo a mais nao faz mal nenhum! :-))) Juro! Vivi em Portugal um paio de anos, mas ja voltei. Ha poucos dias e que assinei o contrato do trabalho com uma televizao que vai-se abrir daqui a 2-3 mezes e eu, naturalmente, farei parte do departamento desportivo, como e logico. Estou em Chisinau. Nao sei para quanto tempo vai-se prolongar este "casamento", mas estou ca, com saudades de Portugal. E penso que e para durar. Entao a gente vai-se encontrar um dia destes (fim de semana) para saborear um cafezinho "a manheira" e matar saudades de falar portugues. Entao va la, beleza: a bola esta da tua parte. :-)
    Um abraco!

    RăspundețiȘtergere
  5. Obrigada por "bola"! :) Ate agora, eu nao falei com ninguem em portugues. :) Somente escrita. Eu entendo a lingua escrita, mas não sei o quao bem posso falar :) Se tu ficar em Chisinau, temos tempo para sair para um cafe
    Eu nao posso hoje e amanha.
    Sim, um abraço!

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu sei que a televisão é. Juntamente com Sandu Grecu, certo? Muito bons jornalistas! :)
    Boa sorte e sucesso para você!

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului