luni, 9 noiembrie 2009

Cu 69 de ani în urmă era şi mai greu. Evenimentele politice şi seismul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 au transformat în calvar viaţa României



La fel cum în această toamnă din 2009 epidemia de gripă ne loveşte într-un moment în care deja aveam destule probleme economice şi politice de rezolvat, cu exact 69 de ani în urmă, seismele au complicat viaţa românilor într-o perioadă în care Istoria se arătase foarte crudă cu ei.
În octombrie şi noiembrie 1940, România a fost zguduită de o serie de cutremure de pământ. Cutremurul din 10 noiembrie, resimţit violent în centrul şi sudul Moldovei şi în Muntenia, a fost unul dintre cele mai puternice din istoria României şi primul mare cutremur din istoria contemporană. Seismologii susţin că acesta a avut magnitudinea de 7,7 grade pe scara Richter, epicentrul în Vrancea şi s-a produs la o adâncime de aproximativ 133 - 150 km.
Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi, majoritatea din Moldova. Sursele care citează aceste date precizează că cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informaţiile fiind cenzurate în timpul războiului.
În Bucureşti, sute de persoane şi-au pierdut viaţa sub dărâmături. În acea noapte s-a prăbuşit complet un singur bloc - Carlton, cea mai înaltă construcţie din Bucureşti (47 m înălţime, 8 etaje), de sub dărâmăturile căruia au fost scoşi, până la 24 noiembrie, 136 de morţi. Ancheta a stabilit că blocul a fost construit cu erori de proiectare, neţinându-se cont de riscurile seismice. Arhitectul şi antreprenorii au fost traşi la răspundere şi condamnaţi la închisoare. Alte sute de clădiri au înregistrat pagube mari. Oamenii îşi amintesc că toate ceasurile publice din capitala României s-au oprit…
Nu este greu să ne imaginăm cât de tensionată era starea de spirit din societate…

Momentul
este evocat de istoricul, dr. Petre Ţurlea:

Cutremurul din 1940

1940 a fost un an plin de evenimente dramatice pentru România: mari pierderi teritoriale; abdicarea forţată a Regelui Carol al II-lea şi urcarea pe Tron a Regelui Mihai; instaurarea Dictaturii Militaro-Legionare şi proclamarea Statului Naţional-Legionar; începutul luptei pentru Putere dintre Ion Antonescu şi Mişcarea Legionară; asasinatele comise de legionari; apropierea României de Germania şi Italia. Opinia publică românească era într-o permanentă încordare.
Peste toate a venit şi un cutremur devastator, cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, în noaptea de 9/10 noiembrie, ora 3,39; epicentrul a fost în zona Vrancea la o adâncime de 133 m. (Un alt cutremur, mai mic, avusese loc pe 22 octombrie 1940, ora 8,37; apoi un altul pe 8 noiembrie, ora 14, de 5,5.) Alte surse indică, pentru 9/10 noiembrie 7,6 grade sau chiar 9.1
Vor urma mai multe replici, cea mai puternică fiind pe 11 noiembrie, ora 8,34, de 5,5 grade. Efectele cutremurului au fost imediat înregistrate de organele MAI.

Regele şi Generalul nu erau în Bucureşti

Răvăşită de multitudinea evenimentelor politice interne şi internaţionale, de ameninţarea cu dispariţia Statului român însuşi, societatea românească nu se gândea deloc la posibilitatea şi a unui dezastru natural, care să se adauge celorlalte dezastre care căzuseră în acel an asupra ei. Generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului, încerca să stabilizeze situaţia internă, să calmeze spiritele prea încinse ale legionarilor...”


Foto 1: Clădiri de pe Bulevardul Brătianu, inclusiv blocul Carlton, care s-a prăbuşit la 10 noiembrie 1940.
Foto 2: Dr. Petre Ţurlea

Fragment dintr-un reportaj francez despre cutremurul din 1940:


2 comentarii:

  1. Tragic.. desigur..

    P.S. la ProTv văzusem mai multe imagini, foarte tragice şi şocante!

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi un context istoric deosebit de tragic pentru toţi românii.
    După ce Basarabia a fost ocupată în 28 iunie 1940, oamenii de pe teritoriul actualei R. Moldova au început să fie condamnaţi, deportaţi, iar mulţi au fost împuşcaţi de sovietici pentru simplul fapt că au făcut parte dintr-un partid sau că au fost funcţionari.
    Statistici: între 1940 şi 1950, conform recensămintelor oficiale efectuate de autorităţile ruseşti, o treime din populaţia românească a disparut; de la 3.200.000 în 1940, au mai rămas doar 2.229.000 în 1950.
    Şi a mai fost şi foametea organizată.

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului