sâmbătă, 12 decembrie 2009

Dan Alexe: Partidul Popular European - grupare compozită, care îşi găseşte din ce în ce mai greu o linie politică coerentă


Ar putea părea surprinzător că Parlamentul European, care a adoptat de-a lungul deceniilor o serie întreagă de legi ce au stat la baza acestui model unic al „economiei sociale de piaţă“, a fost în acelaşi timp întotdeauna dominat de formaţiunile politice de dreapta.
Ba chiar, părinţii fondatori ai Europei, de la Jean Monnet până la Alcide di Gasperi, au fost cu toţii conservatori, sau, mai precis, creştin-democraţi.


Adevărul este că în contextul politic al Europei continentale, creştin-democraţii nu sunt un partid de dreapta în sensul est-european al termenului. Paradoxul este însă doar aparent, întrucât creştin-democraţii europeni au fost întotdeauna mai apropiaţi de socialişti în chestiunile sociale şi economice. În asta, creştin-democraţii se deosebesc de conservatorii britanici cu care au fost uniţi o vreme, după cum se deosebesc cu totul de liberali.

S-a întâmplat deseori ca Partidul Popular European, PPE, formaţiunea care îi reuneşte pe creştin-democraţi în cadrul Parlamentului European, să voteze alături de socialişti şi împotriva liberalilor. Etichetele dreapta-stânga sunt astfel foarte nuanţate în contextul Parlamentului European. PPE este însă o grupare foarte compozită, care se străduie din ce în ce mai greu să-şi găsească o linie politică coerentă. Contururile ideologice ale PPE-ului au devenit tot mai confuze, pe măsura ce PPE a acceptat ca membri unele formaţiuni politice, la rândul lor compozite, de tendinţă mai degrabă neoliberală.

Aşa este FIDESZ din Ungaria, coaliţia lui Viktor Orban, Partidul Civic Democratic (ODS) al lui Vaclav Klaus din Cehia, care între timp a ieşit, sau Forza Italia a lui Silvio Berlusconi. Formaţiuni politice ad-hoc, create în jurul unor personalităţi al căror profil politic nu corespunde vechiului mesaj creştin-democrat pe care s-a construit PPE.
Klaus, Orban sau Berlusconi nu au în programul lor nimic creştin, ba chiar, în cazul lui Berlusconi, până şi eticheta de “democrat” este discutabilă. Creştin-democraţii se situau mai degrabă spre centru-stânga. Italienii şi noile partide est-europene primite în ultimii ani ca membri l-au făcut să se încline spre dreapta mai dură.



Autor: Dan Alexe, Radio Europa Liberă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului