vineri, 30 aprilie 2010

Jurnalistul Dan Badea crede că “Realitatea şi Publika sunt pericole la adresa democraţiei din România şi Moldova”

Jurnalistul Dan Badea comentează pe blog că Realitatea TV, spre deosebire de alte medii, nu a transmis în direct discursul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu în Parlamentul României, preferând alte subiecte.


Dan Badea califică faptul drept “o dovadă în plus că maşinăria de dezinformare mass-media a lui Sorin Ovidiu Vîntu este aservită intereselor Rusiei şi mafiei pro-ruseşti din România”.


Mihai Ghimpu cere ca Republica Moldova să adere la UE ca “un caz special”, “cu titlu de excepţie”, “în condiţiile situaţiei geostrategice nou creată în regiune”

Considerăm că aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană ar putea fi abordată şi tratată de către Comisia Europeană şi Parlamentul European drept un caz special, cu titlu de excepţie, în condiţiile situaţiei geostrategice nou creată în regiune.” - din discursul preşedintelui interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, preşedinte al Parlamentului, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României, la 27 aprilie 2010.
La şedinţă au asistat peste 100 de ambasadori şi diplomaţi acreditaţi în România.

(Ceremonia depunerii de flori la mormântul domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, Mănăstirea Putna, Suceava)





Discursul lui Mihai Ghimpu în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României:


Stimate Domnule Preşedinte al Senatului,
Stimată Doamnă Preşedinte a Camerei Deputaţilor,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Doamnelor şi domnilor ambasadori,
Onorată asistenţă,
Este un privilegiu şi o onoare deosebită pentru mine, dar este şi simbolic pentru Republica Moldova să fim astăzi, 27 aprilie 2010, aici împreună cu Dumneavoastră în Parlamentul României. Anume pe 27 aprilie 1990, acum 20 de ani, tricolorul a devenit drapel de stat al Republicii Moldova şi, pentru prima dată după o perioadă mult aşteptată, a fost arborat pe clădirea Parlamentului, fiind readuse acasă culorile naţionale: roşu, galben şi albastru. Acest eveniment istoric, alături de revenirea la limba română şi grafia latină, declararea suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova, adoptarea imnului şi a stemei de stat au reprezentat momente de glorie ale Renaşterii Noastre Naţionale. Sute de mii de oameni veniţi la Marile Adunări Naţionale, generaţii întregi au luptat pentru idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului nostru în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale. Să ne amintim numai de o parte din personalităţile acelor vremuri care, din păcate, nu mai sunt astăzi printre noi: Ion Vatamanu, Lidia Istrati, Ion şi Doina Aldea – Teodorovici, Nicolae Costin, Gheorghe Ghimpu, Grigore Vieru, Alexandru Usatiuc, Mihai Dolgan, Ion Dumeniuc ş.a. Lor şi tuturor celor ca ei le datorăm libertatea noastră şi viitorul european al Republicii Moldova şi faptul că eu mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră.
Doamnelor şi domnilor,
Este un moment cu adevărat istoric al relaţiilor dintre Republica Moldova şi România, când după o pauză de aproape 20 de ani, un Preşedinte al Republicii Moldova ţine un discurs în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României.
Misiunea şi datoria noastră, a clasei politice, o vedem astăzi în revenirea la adevărurile fundamentale, proclamate solemn în Declaraţia de Independenţă de la 27 august 1991, adevăruri care ne definesc ca neam şi trasează clar drumul nostru spre viitor. Suntem, aşadar, datori să asigurăm independenţa reală a Republicii Moldova. Pe plan intern, asigurarea independenţei reale înseamnă exercitarea suveranităţii asupra întregului teritoriu al Republicii Moldova, consolidarea instituţională a tuturor puterilor statului, dezvoltarea democraţiei şi a statului de drept, promovarea adevărului despre identitatea noastră naţională şi eliminarea consecinţelor deznaţionalizării. Pe plan extern, înseamnă integrarea în spaţiul european şi dobândirea garanţiilor internaţionale de securitate pentru Republica Moldova.
Onorată asistenţă,
Actuala vizită la Bucureşti vine să accentueze evoluţia pozitiva a relaţiilor bilaterale, precum şi necesitatea unui parteneriat strategic cu România pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, astăzi fiind deja semnată Declaraţia comună în acest sens. Atmosfera caldă şi caracterul constructiv al discuţiilor pe care le-am avut pe parcursul zilei cu Preşedintele României, Traian Băsescu, cu Preşedintele Senatului, Mircea Geoană şi Preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, îmi permit să-mi exprim certitudinea că realizarea celor convenite în cadrul întrevederilor va contribui la consolidarea relaţiilor bilaterale dintre Republica Moldova şi România, va impulsiona şi va îmbogăţi dialogul politic şi colaborarea noastră în toate domeniile.
Trebuie să recunoaştem că relaţiile dintre Republica Moldova şi România nu întotdeauna au fost corespunzătoare statutului declarat al lor. Acestea au trecut prin mai multe etape: de la „podul de flori” până la răceală şi indiferenţă. Îmi exprim regretul şi condamn acţiunile antiromâneşti la care s-a dedat guvernarea comunistă. Am convingerea că acestea nu se vor mai repeta niciodată.
Doamnelor şi domnilor,
Ca urmare a alegerilor parlamentare din 29 iulie 2009, astăzi Republica Moldova este guvernată de Alianţa pentru Integrare Europeană, pe care am onoarea să o reprezint aici în faţa Dumneavoastră, împreună cu un corp reprezentativ de miniştri ai Guvernului Republicii Moldova. Astăzi cu toţii suntem martorii unei relaţii fireşti şi ai unei colaborări strânse cu România. Restabilirea relaţiilor cu România a reprezentat unul din obiectivele Alianţei pentru Integrare Europeană încă de la înfiinţarea sa. În mai puţin de jumătate de an de la preluarea puterii relaţiile dintre Republica Moldova şi România nu doar au intrat în normalitate, ci au cunoscut şi un dinamism pozitiv puternic de ambele părţi: a fost abolit regimul de vize pentru cetăţenii români, la iniţiativa Consiliului raional Ungheni a fost scoasă sârma ghimpată de la Prut. Primul decret semnat de mine în calitate de preşedinte a fost cel de abolire a regimului de vize pentru cetăţenii României.
Am certitudinea că Republica Moldova şi România sunt în stare să construiască şi să dezvolte un parteneriat strategic de lungă durată, bazat pe principii şi valori europene, ce va permite fructificarea avantajelor pe care această relaţie specială o comportă pentru cele două state. Întâlnirile şi dialogul permanent dintre conducerea Republicii Moldova şi a României, la nivel parlamentar şi guvernamental, între ministere şi departamente, între reprezentanţii administraţiei publice locale fac dovada faptului că am reuşit să stabilim o gamă largă de relaţii pe diverse paliere. Acestea s-au concretizat prin semnarea mai multor documente de colaborare între instituţiile respective şi identificarea unor proiecte comune de colaborare. Sper că acest proces benefic va favoriza consolidarea unei baze juridice temeinice pentru cooperarea dintre statele noastre în toate domeniile de interes reciproc.
Rezultatele vizitelor la nivel înalt întreprinse în ultima perioadă sunt încurajatoare, fiind convenite, în acest sens, un şir de acţiuni concrete pentru aprofundarea colaborării în domeniile prioritare. Urmare a vizitei la Chişinău a Preşedintelui Traian Băsescu, din ianuarie anul curent, a fost elaborat un program de acţiuni pentru realizarea obiectivelor comune. Printre rezultatele practice şi concrete ale colaborării noastre şi cu un impact direct asupra cetăţenilor aş dori să menţionez următoarele:
După 66 de ani, în care a fost imposibilă circulaţia pe podul care leagă malurile Prutului între localităţile Rădăuţi şi Lipcani, pe 15 februarie 2010 a fost deschis punctul de trecere a frontierei Lipcani-Rădăuţi, ceea ce facilitează dezvoltarea relaţiilor economice între Republica Moldova şi România, dar în primul rând deschide calea ca să se întâlnească fraţii, rudele, prietenii. În acelaşi timp, în cadrul întrevederii cu dl Traian Băsescu am menţionat importanţa examinării posibilităţii de reconstrucţie a celorlalte poduri amplasate peste râul Prut.
Un alt succes este Acordul privind micul trafic de frontieră. În urma aplicării acestuia, 1,2 milioane de cetăţeni ai Republicii Moldova vor călători în baza unui permis gratuit, eliberat pe o perioadă de la 2 la 5 ani, primele permise fiind deja înmânate în ultima zi a lunii martie la Chişinău. Eficienţa acestui acord ar fi şi mai mare dacă ar fi reconstruite, aşa cum spuneam mai sus, şi celelalte poduri peste Prut.
În acelaşi timp, au fost deschise birourile teritoriale ale Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie la Iaşi, Timişoara, Galaţi, Suceava şi Cluj – Napoca. În acest fel cetăţenii Republicii Moldova pot depune mai uşor dosarele pentru redobândirea cetăţeniei române. Vă mulţumim pentru acest lucru, solicităm totuşi să fie respectat termenul de 5 luni şi să fie soluţionate cât mai curând toate dosarele acumulate anterior anului 2009. (De asemenea, aş ruga să verificaţi informaţia dacă au fost modificate din nou condiţiile de acordare a cetăţeniei prin excluderea din lege a sintagmei „de îndată”, ceea ce ar putea conduce la nerespectarea termenului de 5 luni.)
Doamnelor şi domnilor,
Am convenit cu preşedintele României asupra unor măsuri de relansare a relaţiilor comerciale şi economice, pornind de la ideea că doar prin crearea unor condiţii prielnice în sfera comerţului şi a unui climat favorabil pentru mediul de afaceri atât în Republica Moldova, cât şi în România, vom reuşi să dăm un nou impuls relaţiilor noastre de parteneriat strategic. Astăzi, stadiul relaţiilor economice dintre Republica Moldova şi România nu reflectă încă pe deplin nici potenţialul economic şi nici interesele nemijlocite ale celor două state. În comerţul exterior al Republicii Moldova, România se situează pe locul II între partenerii cu care statul nostru întreţine relaţii comerciale. Este nevoie de un efort mai mare de promovare reciprocă a oportunităţilor de afaceri, dar şi de o mai mare implicare a instituţiilor guvernamentale, a mediului privat de afaceri, în identificarea nişelor de oportunitate pentru produsele, serviciile, care pot rezulta din proiectele comune.
Îmi exprim încrederea că întâlnirile intense demarate la diverse nivele şi deschiderea cu eforturi comune a unei Camere de Comerţ Republica Moldova-România vor influenţa pozitiv colaborarea economică dintre statele noastre prin atragerea investitorilor români, crearea întreprinderilor mixte, cooperarea de producţie în cele mai diverse domenii, aprofundarea cooperării în domeniile energeticii şi al transporturilor, realizarea proiectelor transfrontaliere. Consider importantă şi revigorarea activităţilor în cadrul euroregiunilor Dunărea de Jos, Prutul de Sus şi Siret-Prut-Nistru şi pledez pentru extinderea accesului Republicii Moldova la fondurile şi instrumentele europene.
Ţin să vă aduc la cunoştinţă faptul că numai astăzi au fost semnate 5 acorduri interministeriale în domeniile: educaţiei, securităţii sociale, agriculturii, mediului.
Doamnelor şi domnilor,
Republica Moldova apreciază ajutorul constant primit din partea României. Am în vedere nu doar numărul impunător de elevi şi studenţi moldoveni bursieri ai statului român. Aici aş dori să mă refer la acordarea de către România Republicii Moldova a ajutorului financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro pentru infrastructura de transport şi pentru unităţile de învăţământ, pe o perioadă de 4 ani, începând cu anul curent. De asemenea, este cunoscut faptul că Republica Moldova a fost desemnată drept prioritate pentru un sprijin în valoare de 2 milioane Euro în cadrul programului Asistenţă Oficială pentru Dezvoltare, administrat de Ministerul Afacerilor Externe al României. Pentru toate acestea ţin să adresez încă o dată sincere mulţumiri autorităţilor române, precum si tuturor românilor.
Distinşi colegi,
Intensificarea şi aprofundarea relaţiilor interparlamentare reprezintă un element de bază al arhitecturii generale a relaţiilor noastre. Parlamentele ambelor state, prin intermediul schimbului de vizite şi de experienţă la nivelul conducerii legislativelor, comisiilor de profil şi al grupurilor de prietenie pot contribui la stabilirea unor mecanisme eficiente de lucru, mai cu seamă în planul integrării europene a Republicii Moldova. Începând din 2003 până la 1 ianuarie 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, Dumneavoastră aţi reuşit performanţa extraordinară de a adopta 4000 de legi - câte o mie de legi pe an, necesare procesului de armonizare legislativă cu Uniunea Europeană. Vă felicit pentru această lucrare titanică în numele unui obiectiv strategic de importanţă istorică pentru România şi Vă rog să sprijiniţi Parlamentul Republicii Moldova, care doreşte să urmeze aceeaşi cale.
În calitatea mea de Preşedinte al Parlamentului, consider important faptul că a fost semnat Acordul de Colaborare între Parlamentele Republicii Moldova şi României. Sunt convins că acesta va contribui la intensificarea schimburilor de experienţă, la reluarea activităţii Comitetului de Cooperare Parlamentară Republica Moldova – România.
Cu această ocazie, vreau să va îndemn, stimaţi colegi parlamentari, să vizitaţi cât mai des Republica Moldova, pentru a cunoaşte realităţile noastre la faţa locului.
Doamnelor şi domnilor,
Obiectivul strategic al Republicii Moldova este aderarea la Uniunea Europeană. Regăsirea Republicii Moldova, alături de România şi cu ajutorul României, în frontierele Uniunii Europene, în termene de timp mediu, credem că este un deziderat pe deplin realizabil, capabil să prezerve viitorul nostru comun şi să relanseze geniul şi energiile vitale ale întregului popor român.
În acest sens, avem susţinerea tuturor cetăţenilor noştri, care îşi văd viitorul doar în cadrul Uniunii Europene. Alianţa pentru Integrare Europeană s-a angajat într-un proces larg de reforme, ceea ce va permite atingerea convergenţei depline cu standardele Uniunii Europene. Sperăm că eforturile noastre de apropiere de UE vor fi apreciate şi vor genera acţiuni corespunzătoare de răspuns din partea blocului comunitar. Astfel, am iniţiat o serie de acţiuni pe plan intern şi extern ce ţin de liberalizarea regimului de vize cu UE şi contăm pe înţelegere şi progrese în acest domeniu atât din partea Comisiei Europene, cât şi a ţărilor membre ale UE. Mizăm pe obţinerea unei perspective clare de aderare la UE. Sprijinul actual din partea UE reprezintă o recunoaştere a vocaţiei europene a Republicii Moldova.
Considerăm că aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană ar putea fi abordată şi tratată de către Comisia Europeană şi Parlamentul European drept un caz special, cu titlu de excepţie, în condiţiile situaţiei geostrategice nou creată în regiune.
Pledăm pentru promovarea şi consolidarea parteneriatului strategic, pentru valorificarea caracterului special al relaţiilor politice, economice, culturale şi interumane dintre Republica Moldova şi România, inclusiv vizând procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. Din aceste considerente, atât sprijinul politic din partea României, în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, cât şi asistenţa în realizarea pe plan intern a condiţiilor tehnice înaintate de Comisia Europeană, preluarea aquis-ului comunitar tradus în limba română, a expertizei în diverse domenii sunt de utilitate maximă pentru Republica Moldova, inclusiv în cadrul negocierilor privind Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.
Onorată asistenţă,
Sperăm că UE va contribui de o manieră decisivă la soluţionarea conflictului transnistrean. Considerăm că tergiversarea sub diverse pretexte inventate a procesului de soluţionare a conflictului transnistrean are implicaţii negative pentru pacea şi securitatea regională. Conflictul transnistrean îşi are particularităţile sale, care îl individualizează în acest spaţiu. Din aceste considerente, respingem sugestiile cu referinţe la unele precedente şi la un eventual transfer de soluţii de la un conflict la altul.
Retragerea necondiţionată a trupelor militare ruse şi a muniţiilor stocate în stânga Nistrului, democratizarea şi demilitarizarea regiunii constituie premise indispensabile pentru identificarea unei soluţii viabile a problemei transnistrene, în baza respectului pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Pledăm pentru reluarea necondiţionată a negocierilor oficiale în formatul 5+2, singurul format internaţional recunoscut pentru adoptarea soluţiei finale a conflictului.
Vom insista în continuare pentru transformarea actualei misiuni de menţinere a păcii într-o misiune multinaţională civilă cu mandat internaţional şi implementarea în deplină măsură a deciziilor Summit-ului OSCE de la Istanbul.
Desfăşurarea acţiunilor politico-diplomatice la toate nivelurile vor fi orientate spre atribuirea de noi valenţe dialogului bilateral cu ţările-membre ale Uniunii Europene.
În programul său, Alianţa pentru Integrare Europeană şi-a asumat angajamentul de a reaşeza relaţiile cu vecinii din Est – Ucraina şi Federaţia Rusă - pe fundamentul normalităţii şi pragmatismului, al respectului reciproc şi neamestecului în treburile interne. Consider că Federaţia Rusă şi Ucraina pot câştiga un partener de nădejde sprijinind Republica Moldova la soluţionarea conflictului transnistrean.
Relaţiile Republicii Moldova cu SUA se înscriu între priorităţile politicii externe a statului nostru şi au cunoscut o revigorare în ultimul timp. Republica Moldova şi Statele Unite s-au angajat să promoveze un parteneriat dinamic în cadrul Acordului de finanţare deplină din fondurile Corporaţiei Provocările Mileniului (Compact), în valoare de 262 milioane dolari SUA, pentru realizarea a două importante proiecte - Tranziţia la o agricultură performantă şi Reabilitarea reţelei de drumuri.
Doamnelor şi domnilor,
Epoca podurilor de flori a trecut. Lumea de lângă noi, şi mă refer mai ales la lumea de la Vest de Prut, a evoluat enorm în planul tehnologiilor informaţionale şi al comunicaţiilor, al mijloacelor de informare în masă şi al platformelor de comunicare.
Propun să creăm împreună – România şi Republica Moldova – un spaţiu informaţional unic, un spaţiu cultural unic în care valorile să circule nestingherit, platforme comune de dezbatere publică, în aşa fel ca cetăţenii noştri să fie conectaţi la realităţile, evenimentele, trăirile, interesele cetăţenilor României şi invers. Ca să nu mai spun că există importante comunităţi de cetăţeni ai Republicii Moldova la Iaşi, Bucureşti, Braşov, Cluj, Timişoara etc., ale căror energii pot fi asimilate acestui amplu proces de comunicare şi de dezbatere inter-românească.
Din perspectiva acestui obiectiv, TVR1, pentru care lucrăm acum că să-i creăm condiţii de a fi difuzată, în scurt timp, pe întreg teritoriul Republicii Moldova, dar şi TVR Cultural, Radio România Actualităţi ar trebui să înfiinţeze neapărat extensii în Republica Moldova, să deschidă redacţii şi studiouri. Dacă reuşim să realizăm acest obiectiv, va fi un pas enorm înainte.
În aceeaşi ordine de idei, contăm pe susţinerea includerii postului de televiziune Moldova 1 în pachetul unor companii de cablu din România.
Stimaţi parlamentari,
Ar fi incorect din partea mea dacă nu V-aş transmite dorinţa cetăţenilor Republicii Moldova: din 2011 România va adera la spaţiul Shengen, de aceea cred că ar fi bine ca împreună să examinăm extinderea termenului de valabilitate a vizelor până la 5 ani pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova, precum şi excluderea dovezii de posesie a 500 de euro şi scutirea de invitaţia notarială obligatorie la perfectarea vizelor româneşti pentru cetăţenii noştri. Eu, în general, sunt împortiva vizelor.
Doamnelor şi domnilor,
Onorată asistenţă,
Aş dori, în încheierea discursului, să îmi exprim bucuria că am izbutit să ajungem pe drumul cel bun; că, în plan politic, am creat toate premizele pentru realizarea Parteneriatului nostru strategic, capabil să relanseze cu o nouă forţă cooperarea dintre statele noastre şi să aducă Republica Moldova în Uniunea Europeană.
Vă mulţumesc încă o dată pentru privilegiul de a mă afla în forul legislativ suprem al României şi pentru deosebita onoare de a vorbi în faţa Dumneavoastră. (Site-ul Preşedinţiei)

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Mihai Ghimpu nu va participa la parada de 9 mai de la Moscova, dar pleacă la reuniunea preşedinţilor CSI din 8 mai




Update:
/2010-04-30/ Preşedintele interimar al Republicii Moldova va participa la summitul CSI de la Moscova din 8 mai. Mihai Ghimpu şi-a anunţat decizia vineri, 30 aprilie, în cadrul unui briefing.


Președintele interimar al Republicii Moldova, preşedintele Parlamentului, Mihai Ghimpu, nu va participa la festivitatea dedicată zilei de 9 mai de la Moscova.

Dacă pleacă soldații moldoveni la Moscova, atunci nu merg eu", a declarat astăzi, 24 aprilie, Mihai Ghimpu, în cadrul emisiunii ,,Istoria în mișcare", la postul de radio "Vocea Basarabiei". (foto)


"Sunt de acord că se împlinesc 65 de ani de la încheirea celui de-al doilea război mondial, dar nu pot să uit toate nenorocirile, deportările, foametea prin care au trecut cetăţenii Republicii Moldova pe timpul Uniunii Sovietice", a declarat Mihai Ghimpu pentru Jurnal TV.

70 de militari din Republica Moldova vor participa la parada de la Moscova. 
Mihai Ghimpu a explicat că decizia a fost luată în cadrul ședinței Alianței pentru Integrare Europeană. „Am fost nevoit să mă conformez, pentru că majoritatea AIE a luat această decizie”, a declarat Ghimpu, citat de Jurnal.md
Potrivit președintelui, toate partidele din AIE au susținut decizia de participare a Republicii Moldova la parada de la Moscova, în afară de Partidul Liberal.



Emisiune la Publika TV despre parada din 9 mai: 

Ziua de 9 mai nu reprezintă pentru Moldova o victorie, iar participarea la parada de la Moscova este un gest de vasalitate faţă de Rusia. Declaraţia aparţine deputatului Partidului Liberal Boris Vieru, invitat în emisiunea Fabrika, de la Publika TV

Pe de altă parte, deputatul PD Igor Corman crede că evenimentul de la Moscova este o încercare de apropiere a ţărilor.

Şi consilierul pentru politică externă a premierului, Nicu Popescu, consideră că participarea Moldovei la paradă este binevenită.

"Cred că noi, în condiţiile în care vrem să ne consolidăm ca un stat European, trebuie să ne maturizăm, să ne uităm la acele procese care se întâmplă inclusiv în relaţia polono-rusă, ca să nu mai vorbesc de relaţia cu Franţa şi Statele Unite, şi să participăm la această paradă militară ca un stat matur", a afirmat Popescu.

Deputatul PL Boris Vieru crede că prezenţa la acest eveniment este un semn de recunoştinţă faţă de Rusia, iar din moment ce armata a 14-cea este pe teritoriul ţării noastre gestul ar fi inoportun.

Invitatul special al emisiunii Fabrika, fostul ministru al Afacerilor Externe din România, Adrian Cioroianu, a opinat că Moldova ar avea de pierdut dacă nu va participa la paradă.

"Ce câştigă Republica Moldova din orice decizie? Cu siguranţă ar pierde dacă nu s-ar duce. Ruşii nu sunt naivi şi ar găsi o pârghie acolo pe care s-o rotească într-o direcţie care să usture", a declarat Adrian Cioroianu.

El a mai adăugat că eroismul soldaţilor ruşi este incontestabil. Totuşi, Putin şi Medvedev ar trebui să înţeleagă că deşi moldovenii sunt un popor mic, au şi ei mândria lor, a mai subliniat Cioroianu. (Ştire Publika.md)

joi, 22 aprilie 2010

Procuratura a clasat dosarul în care “Vocea Basarabiei” era cercetată pentru “chemări la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a ordinii constituţionale”


Comunicat de presă al Procuraturii:

Dosarul „Radio Vocea Basarabiei” a fost clasat

Procuratura Generală a clasat cauza penală declanşată în cazul postului de radio „Vocea Basarabiei”, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii.

Amintim că urmărirea penală în cauza dată a fost începută la 20.12.2007, pe faptul chemărilor la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a ordinii constituţionale a Republicii Moldova difuzate la postul de radio „Vocea Basarabiei” (art.341 alin.(2) CP).
Temei pentru pornirea procesului penal a servit nota informativă a Direcţia monitorizare a Consiliului Coordonator al Audiovizualului, care a monitorizat emisia postului de radio „Vocea Basarabiei”.

Conform notei informative menţionate, în perioada 9-18 noiembrie 2007, în emisia postului au fost depistate un şir de atacuri în adresa conducătorilor Republicii Moldova, împotriva statalităţii, chemări la schimbarea regimului constituţional etc.”

2010-04-21



Comentariul directorului postului de radio „Vocea Basarabiei” pentru IPN
 
Directorul postului de radio „Vocea Basarabiei", Veaceslav Ţâbuleac, a declarat pentru Info-Prim Neo că nu a ştiut despre existenţa acestui dosar. „Acest comunicat de presă al Procuraturii Generale este un adevărat scuipat în faţă. După 2 ani şi 4 luni, aflăm că am fost învinuiţi pe un articol foarte grav", a declarat Veaceslav Ţâbuleac.

Directorul postului de radio a explicat că a ştiut doar despre o ordonanţă a Procuraturii Generale din 2007, prin care i s-a cerut Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) să verifice activitatea postului. „Am cerut atunci procuraturii să ne spună ce stă la baza acestor hărţuieli, dar nu ni s-a răspuns nimic. Nu am fost invitaţi la audieri, să oferim explicaţii. Şi CCA a trebuit să ne asculte într-o şedinţă publică, dacă era adevărat, poate că ajungeam chiar şi la Comisia parlamentară cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media", a mai spus directorul postului.

„Considerăm că Procuratura Generală şi turnătorul de la CCA ar trebui să îşi ceară scuze. Mai solicităm ca şi acea notă informativă a CCA să fie făcută publică. Dacă nu va face-o, vom considera că CCA este un complice al regimului Voronin", a conchis Veaceslav Ţâbuleac.

marți, 20 aprilie 2010

„Într-un cer violet” - „Sfinx” (1985), în timp ce telefonia mobilă invocă Flacăra Violet


În emisiunea „Apropo TV” (PRO TV) este folosit un fragment din piesa menţionată în titlu, iar pe ecran apare mesajul „Cât arde Flacăra Violet, mâncăm şi noi o pâine”. :)
De pe blogul lui Radu Lisiţa am aflat că operatorul de telefonie mobilă „Moldcell” îşi schimbă culoarea din oranj în violet. O decizie bună, în situaţia în care numele altui operator GSM este „Orange” şi utilizează aceeaşi culoare. Portocaliul devenise popular după „revoluţiile oranj”. Alte vremuri – alte culori.
Despre semnificaţia culorii violet puteţi citi aici, iar în arhiva blogului găsiţi aceste articole:






Versuri:

Într-un cer violet
Luna dacă-aş găsi-o
Albă ar fi toată
Pată de-argint pe perdea

Aş putea s-o pictez
Şi să-i spun la plecare
Dragostea mea, ia-o
E pentru tine

Poţi şi tu să încerci
Să iubeşti o culoare
Pentru-nceput ochii
Lasă-i încet, lângă ea

Iar apoi fără ochi
Dacă tot ai găsi-o
Fii fericit, ia-o
E pentru tine

Şi-ntr-un cer violet
Luna dacă-aş găsi-o
Albă ar fi toată
Pată de-argint pe perdea

sâmbătă, 17 aprilie 2010

O scurtă trecere în revistă a relaţiilor de prietenie moldo-polonă

„Stimaţi colegi,
La iniţiativa preşedintelui Academiei de Ştiinţe a Moldovei, care are
o simpatie deosebită faţă de poporul polonez, vă expediem ataşat o
trecere în revistă a relaţiilor moldo-polone (1300-prezent),
pregătită de istoricul Ion Jarcuţchi şi ziariştii Luminiţa
Dumbrăveanu şi Vlad Pohilă.
Credem că este o informaţie utilă pentru toţi jurnaliştii care reflectă evenimentele legate de marea dramă prin care trece poporul polonez.”


Sursa: Centrul Media
al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Sediul central: bd Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 1MD-2001, Chişinău, Republica Moldova
Tel: 27-41-93, 27-23-37

Foto: Mediafax

O scurtă trecere în revistă a relaţiilor de prietenie moldo-polonă

Destinul istoric a închegat de-a lungul secolelor relaţii de vecinătate şi bună înţelegere, de toleranţă şi prietenie între Moldova şi Polonia.
Semne ale unor legături ale populaţiei din spaţiul est-carpatic cu polonezii sunt atestate încă până la constituirea Ţării Moldovei. În anul 1300, polonezii şi nemţii au pus temelia oraşului Baia, care a devenit ulterior prima capitală a Moldovei. În anii 1325-1326, “vlahii” de la est de Carpaţi, alături de polonezi, ruteni şi lituanieni, au participat la expediţiile regelui Poloniei, Vladislav Lokietek împotriva Marcgrafului de Brandenburg.

Aceste bune relaţii s-au cristalizat în timp şi s-au respectat atât la nivel oficial cât şi în relaţiile personale, de la om la om. Începând cu Bogdan I şi până la Dimitrie Cantemir, de la Kazimierz cel Mare până la Jan Sobieski, relaţiile moldo-polone - de suzeranitate şi vasalitate, militare şi comerciale, dinastice şi culturale, de mariaj şi spirituale - au fost menţinute şi îmbunătăţite, extinse şi aprofundate.

Raporturile politice oficiale dintre Ţara Moldovei şi Polonia îşi au începutul în anul 1387, timp în care domnul Ţării Moldovei, Petru Muşat a depus regelui Poloniei Wladyslaw Jagiello un act de omagiu. Acest act reprezenta primul act politic ce vizează relaţiile de vasalitate-suzeranitate dintre Moldova şi Polonia. Prin acest document s-a fixat delimitarea teritorială, „graniţa veşnică”, între Ţara Moldovei şi Uniunea Polono-Lituaniană, s-a pus temelia alianţei politico-militare moldo-polone, creându-se astfel condiţii favorabile unei dezvoltări reciproc avantajoase a relaţiilor economice, politice şi culturale între ambele ţări.
În baza acestei alianţe militare cu Polonia unităţile moldovene au participat cot la cot cu oştirile poloneze în luptele cu ordinul cavalerilor teutoni la Grunwald (1410) şi la Marienburg (1422).

Pe timpul domniei lui Laţcu Vodă, fiul lui Bogdan I, în târgul Siretului a fost creată prima episcopie catolică, în fruntea ei aflându-se un episcop de origine poloneză, Andrzej de Krakow.

Prin intermediul cunoscutului drum comercial moldovenesc, care unea oraşele polone cu porturile dunărene şi cele de la Marea Neagră, s-au stabilit relaţii comerciale între negustorii moldoveni şi polonezii din Lwow şi Krakow, locuitorii altor centre de la frontiera moldo-polonă. Mulţi dintre negustorii moldoveni deţineau aşa-numitul indigenat, un fel de dublă cetăţenie.

Un loc aparte la consolidarea relaţiilor dintre curtea domnească a Ţării Moldovei şi cea a regilor polonezi revine înrudirii familiilor domnitoare. Între anii 1387-1432, aproape toţi domnii Moldovei stabiliseră relaţii de rudenie cu regii polonezi: Petru Muşat (1375-1391) fusese căsătorit cu o rudă a regelui Wladyslaw al II-lea; Anastasia, soţia domnului Roman I (1391-1394), era o rudă apropiată a regelui polon; Domnul Ştefan I (1394-1399), fusese căsătorit cu una dintre rudele lui Jagiello, iar Alexandru cel Bun se căsătorise cu Ryngalla-Ana, sora lui Witold, mare cneaz al Lituaniei şi vară lui Jagiello. Toate cele patru fiice ale lui Eremia Movilă s-au căsătorit cu marii nobili polonezi.

Să reţinem şi faptul că în Polonia şi-au făcut studiile marii noştri cărturari: Mitropolitul Kievului Petru Movilă, Mitropolitul Moldovei Dosoftei (trecut la Domnul la Zolkiew, pe pamant polonez), primul cronicar al Moldovei Grigore Ureche, care fiind mare sfetnic la Curtea Domnească, a promovat în politica externă ideea polonofilă de izbăvire a Moldovei de turci numai în alianţă cu Polonia creştină. Alte personalităţi ale noastre, ale tuturor românilor, instruite de şcolile poloneze, sunt cronicarii Miron şi Nicolae Costin, dinastia Hâjdău-Haşdeu – Boleslav, Thadeu, Alexandru Hâjdău, ultimul fiind tatăl academicianului român de origine basarabeană, Bogdan Petriceicu Haşdeu. Notăm aici şi faptul că toţi bunicii şi străbunicii lui Bogdan Petriceicu Haşdeu pe linia Petriceicu au fost polonofili şi au optat nu numai pentru o alianţă creştină cu Polonia, dar chiar pentru unirea Moldovei cu Polonia. Ataşat de marea cultură şi istorie poloneză au fost domnitorul Moldovei, scriitorul şi filozoful Dimitrie Cantemir, care vorbea fluent limba polonă, şi marele nostru poet clasic şi diplomat Vasile Alecsandri, care în poemul său Pohod na Sibir a deplâns surghiunirea în Siberia a marilor conducători a celei de-a treia răscoale a polonezilor, înăbuşită în sânge de Rusia ţaristă în anul 1864. Legat de Polonia este şi un important document al culturii româneşti: marele logofăt Luca Stroici, care se refugiase la Krakow (Cracovia), unde îşi făcuse, de altfel, şi studiile, a scris pentru prima dată Tatăl Nostru în limba română, cu grafie latină, considerat unul dintre primele documente româneşti de importanţă majoră scrise cu alfabet latin.

În mai multe momente de grele încercări pentru Ţara Moldovei, Polonia intervenea în favoarea Moldovei, contribuind la menţinerea integrităţii teritoriile şi suveranităţii Ţării Moldovei. Domnitorul Ştefan cel Mare a acordat o atenţie prioritară îmbunătăţirii relaţiilor dintre Moldova şi Polonia, fiind confirmat protectoratul Poloniei asupra Moldovei şi apărarea ei de uneltirile expansioniste ale altor state vecine. La marea bătălie de la Vaslui (1475) împotriva oştirilor otomane, alături de ostaşii moldoveni, au participat şi 2000 de polonezi. Pe pământul Moldovei a căzut vitejeşte în lupta cu otomanii hatmanul Poloniei Stanislaw Zolkiewski (1620). Un an mai târziu, la nordul Moldovei, în satul Berezovca, fiul bravului comandant de oşti a ridicat în memoria tatălui său unul dintre cele vechi monumente istorice de pe teritoriul Republicii Moldova: un obelisc din piatră, cu memorabila inscripţie „Oricine-ai fi, învaţă să mori frumos şi plin de pasiune pentru Patrie”. După mai multe distrugeri, monumentul a fost restabilit în anul 2003, locul din jurul obeliscului fiind declarat spaţiu sacru. Diaspora poloneză organizează aici, în fiece an, manifestări culturale şi spirituale.
Politica de apropriere a Moldovei de Polonia a fost promovată, în special, de domnitorii Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Vasile Lupu. Anume în sec. XVI - XVII relaţiile comerciale şi culturale dintre aceste două state au cunoscut un avânt extraordinar.

Comunitatea destinului istoric al Moldovei şi Poloniei din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea este marcată de dezintegrarea teritorială a lor, ambele ţări fiind împărţite între marile puteri europene de atunci. În aceste condiţii, contactele directe între Moldova şi Polonia au slăbit considerabil. Adoptarea primei Constituţii poloneze din 3 mai 1791 a avut o influenţă benefică asupra fruntaşilor vieţii publice din Moldova. În momentele grele pentru istoria Poloniei, insurgenţii polonezi, participanţi la răscoalele polonezilor din 1794, 1830-1831 şi 1864, îşi găseau adăpost în Moldova, salvându-şi viaţa de prigoana autorităţilor ţariste.

Un contingent considerabil de polonezi au emigrat pe teritoriul Basarabiei, unde au format un şir de localităţi populate preponderent de locuitori de origine poloneză: Stârcea (Glodeni), Duruitoarea Nouă (Râşcani), Hârtop (Făleşti), Raşcov, Slobozia-Raşcov (Camenca), Grigorăuca, Petropavlovca, Coada Iazului (Sângerei) etc. O însemnată diasporă a polonezilor a fost atestată la Chişinău, Bălţi, Tighina, Tiraspol, Râbniţa, Orhei, ceea ce le-a permis polonezilor să-şi conserve limba, tradiţiile naţionale şi să practice cultul catolic.

Menţionăm în mod special faptul că diaspora poloneză a susţinut mişcarea de eliberare naţională a moldovenilor din Basarabia, aspiraţiile populaţiei majoritare. Astfel, Feliks Dudkiewicz, membru al Comitetului Naţional al polonezilor din Basarabia, deputat în Sfatul Ţării, s-a pronunţat în favoarea autodeterminării culturale şi teritorial-politice a Basarabiei, a susţinut cu ardoare declaraţia de Independenţă a Republicii Democratice Moldoveneşti. La şedinţa Sfatului Ţării din 27 martie 1918, Feliks Dudkiewicz, a rostit un discurs memorabil, manifestând o atitudine onestă şi un model de comportament civic, plin de devotament faţă de Moldova (Basarabia).

Feliks Dudkiewicz a declarat următoarele: „E foarte greu să vorbesc în limba poporului care i-a asuprit atâţia ani pe moldovenii din Basarabia, aşa cum i-a asuprit pe poloni. Aş vorbi în limba mea, dar nu m-aţi înţelege Dvs. Aş vorbi în limba Dvs., dar nu o cunosc. În numele naţiunii poloneze susţin unirea aşa cum o cer moldovenii – stăpâni de drept ai acestei ţări. M-am ridicat la această tribună doar ca să arăt bucuria noastră, a polonezilor, pentru actul istoric săvârşit, prin care actualizaţi dreptul popoarelor de a-şi hotărî soarta, realipindu-vă la sânul maicii de la care aţi fost rupţi cu de-a sila acum mai bine de 100 de ani. Doresc neamului românesc viitorul frumos pe care îl meritaţi.”

Reprezentaţi ai diasporei poloneze au devenit cunoscuţi oameni de ştiinţă, cultură, au avut activităţi publice şi militare. Între aceştia, menţionăm pe generalul-locotenent Marcelin Olszewski, care la începutul secolului al XX-lea a fost comandant militar al oraşului Tighina, unde a deschis o şcoală gimnazială cu predare în limba polonă, a ctitorit o biserică romano-catolică, unde a şi fost înmormântat. O relaţie specială de prietenie l-a legat pe cunoscutul om politic şi de cultură român, Constantin Stere, originar din Basarabia, de preşedintele Poloniei Jozef Pilsudski, ambii fiind trimişi în surghiun în Siberia pentru activitatea revoluţionară, unde s-au şi cunoscut.

Cu polonezii şi popoarele baltice suntem fraţi de suferinţă, victime ale Pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, care a avut un impact dramatic asupra integrităţii teritoriale şi suveranităţii Poloniei, României (raptul teritorial al Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa) şi Ţărilor Baltice. Precizăm, totodată, că circa 12 mii de moldoveni au plătit cu preţul vieţii eliberarea Poloniei de sub ocupaţia fascistă.

Perioada contemporană, de după 1991, reprezintă o etapă semnificativă în cadrul evoluţiei istorice a relaţiilor dintre Republica Moldova şi Polonia. Polonia a fost printre primele ţări care au recunoscut Independenţa Republicii Moldova (1991). La numai câteva luni de la adoptarea Declaraţiei de Independenţă a RM, în februarie 1992, a fost semnat Tratatul moldo-polon de cooperare economică, iar în anul 1994 – Tratatul de prietenie şi colaborare între Republica Moldova şi Republica Polonia, precum şi alte acorduri interguvernamentale. Polonia a susţinut în mod hotărât independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldovei, eforturile statului nostru în procesul de soluţionare a diferendului transnistrean, de integrare în comunitatea europeană şi în diverse organisme internaţionale. Să nu uităm şi faptul că polonezii, împreună cu suedezii, sunt iniţiatorii Parteneriatului Estic, proiect care ne-a deblocat în mod real drumul spre Uniunea Europeană, oportunitate pe care o valorifică în prezent Alianţa pentru Integrare Europeană din Republica Moldova. Acest proiect strategic, dar şi creditul de 15 mln dolari, acordat recent de statul polonez Guvernului AIE, în condiţii avantajoase, sunt doar două dintre faptele concrete pe care le-a făcut pentru Republica Moldova PREŞEDINTELE POLONIEI LECH KACZYNSKI, victimă a catastrofei aviatice de lângă Smolensk (10 aprilie 2010).

Să recunoaştem în context, că Polonia face parte dintre avocaţii sinceri, dezinteresaţi în procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeana, alături de România, Lituania, Estonia, Letonia şi alte state care au suportat regimul comunist de tip sovietic şi care înţeleg perfect aspiraţia Republicii Moldova de revenire în familia europeană.

Un rol important în cadrul relaţiilor moldo-polone îl au relaţiile din domeniul ştiinţei. O încercare îndrăzneaţa de revigorare a colaborării dintre oamenii de ştiinţă din Polonia şi Republica Moldova s-a operat în anul 1995, prin organizarea în or. Lublin a simpozionului Polonezii în Moldova. În anul 1997, Guvernul Republicii Moldova şi Guvernului Republicii Polonia semnează Acordul de colaborare culturală şi ştiinţifică, completat ulterior prin semnarea unor acorduri de colaborare între Academia de Ştiinţe a Moldovei, Universitatea de Stat din Moldova, Academia de Studii Economice şi instituţiile similare din Polonia. În cadrul instituţiilor academice au avut loc un şir de manifestări ştiinţifice comune, consacrate relaţiilor istorice moldo-polone, personalităţilor marcante din Polonia şi Moldova, între care comemorarea hatmanului Stanislaw Zolkiewski (2003), evocarea dinastiei Movileştilor (2005) ş. a.

O contribuţie substanţială la extinderea şi aprofundarea relaţiilor moldo-polone revine diasporei polone din Republica Moldova. După proclamarea suveranităţii Republicii Moldova, în anul 1990, a fost fondată Societatea Culturală Poloneză, primul preşedinte al acestei organizaţii fiind ales academicianul Tadeusz Malinowski. Ceva mai târziu au fost create Casele Poloneze la Chişinău şi Bălţi, precum şi alte organizaţii culturale ale diasporei poloneze de la noi. Un rol aparte în consolidarea relaţiilor moldo-polone îl are Centrul de Susţinere a Antreprenoriatului, Exportului şi Tehnologiilor Avansate, care reprezintă interesele oamenilor de afaceri din cele două state prietene.

În mai multe situaţii de criză pentru Republica Moldova, poporul polonez a sărit să ajute moldovenii. E suficient să amintim aici că Polonia, alături de România, ne-a fost alături cu ajutoare concrete atât după marea secetă din vara anului 2007, cât şi după dezastruoasele inundaţii din iulie-august 2008. De asemenea, în anul 2006, după declanşarea de către Rusia a „războiului vinului”, Polonia, iarăşi alături de România, şi-a deschis pieţele de desfacere pentru vinurile moldoveneşti. Prietenii la nevoie se cunosc!

* * *

Câteva repere legate de mândria naţională a polonezilor de pretutindeni

De numele polonezilor este legat începutul sfârşitului comunismului de tip sovietic. În septembrie 1980, la Gdansk, a fost constituită federaţia sindicală Solidaritatea (în polonă Solidarnosc), care a însemnat de fapt o mişcare anticomunistă fără precedent în spaţiul controlat de URSS. Primul lider al acestei mişcări a fost Lech Walesa, ales ulterior Preşedinte al Poloniei Libere, care, în cadrul activităţii la Solidaritatea a fost consiliat de un alt viitor Preşedinte al Poloniei, Lech Kaczynski.

Naţiunea polonă a dat umanităţii două mari personalităţi care au săpat decenii în şir groapă comunismului şi au contribuit decisiv, prin activitatea lor, la prăbuşirea comunismului din Europa. Aceşti mari şi demni polonezi sunt: Papa Ioan Paul al II (Karol Wojtyła, episcop de Cracovia în anul 1980), care are şi rădăcini româneşti şi politologul Zbigniew Brzejinski, care a consiliat trei preşedinţi ai SUA.

Polonezii au dat lumii mari savanţi şi scriitori, distinşi cu Premiul Nobel, între care menţionăm: Marie Sklodowska-Curie, savantă, prima femeie căreia i-a fost acordat acest prestigios Premiu, singurul om de ştiinţă căruia i s-a acordat Premiul Nobel de două ori, pentru domenii ştiinţifice diferite – fizica şi chimia, a fost soţia fizicianului francez Pierre Curie, deţinător al Premiului Nobel şi mama scriitoarei Irene Joliot-Curie, care s-a bucurat, de asemenea, de Premiul Nobel; Henryk Sienkiewicz, scriitor; Wladyslaw Reymont, scriitor; Czeslaw Milosz, scriitor; Wislawa Szymborska, scriitoare.


Fii vrednici ai poporului polonez sunt şi compozitorii clasici, cu renume mondial: Fryderyk Franciszek Chopin şi Michal Kleofas Oginski, care a fost şi un mare diplomat, luptător pentru idealurile de secole ale polonezilor.

Polonezi sunt şi marii regizori de film: Andrzej Wajda, Krzysztof Zanussi, Jerzy Kawalerowicz şi Roman Polanski.

Un nume de referinţă în cultura mondială este şi omul de teatru, regizorul polonez, Jerzy Grotowski, fondatorul legendarului Teatru Laborator, reformatorul teatrului modern.

Revenind la personalităţile Republicii Moldova, puţini cunosc, probail, faptul că marea noastră cântăreaţă de muzică uşoară şi populară Nina Crulicovschi are, pe linia tatălui său, viţă poloneză. Bunicul ei Simion Krulikowski, născut în Polonia, a fost mare gospodar, proprietar de pământuri şi lacuri în judeţul Orhei. A fost deportat în Siberia, împreună cu soţia sa Ana şi cu fiul Constantin, tatăl cântăreţei, care a fost ulterior şi deţinut politic. Străbunicul Ninei Crulicovschi - Franz Krulikowski a fost un nobil polonez, diplomat, însărcinat cu afaceri externe ale Poloniei.

Am decis ca şi prin această scurtă trecere în revistă a relaţiilor moldo-polone, să fim alături de poporul polonez, care trăieşte în aceste zile o cumplită dramă naţională, o suspectă decapitare a statului polonez de elita sa politică, în frunte cu Preşedintele temerar Lech Kaczynski şi Prima Doamnă – Maria, om de ştiinţă.

Poporul polon ne este un popor-frate întru Credinţă şi Libertate. Durerea polonezilor este şi durerea noastră. Ne exprimăm toată admiraţia şi recunoştinţa pentru această naţiune mândră, cultă, sufletistă.

Dumnezeu sa întărească şi să binecuvânteze Polonia!


Cu drag şi suflet,

Ion Jarcuţchi, doctor în istorie, Academia de Ştiinţe a Moldovei
Luminiţa Dumbrăveanu, jurnalist, scriitor
Vlad Pohilă, scriitor, lingvist, traducător de proză din limba polonă

marți, 6 aprilie 2010

Titluri din aprilie 2009



duminică, 4 aprilie 2010

Hristos a Înviat!

Foto: Mediafax.ro

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat slujba Învierii Domnului la Catedrala Patriarhală din Bucureşti


Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat Slujba Învierii la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Utreniei Învierii Domnului a fost săvârşită în faţa Reşedinţei Patriarhale, apoi în Catedrala Patriarhală s-a săvârşit Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.

La finalul Sfintei Liturghii credincioşii au primit Pastorala de Sfintele Paşti, o iconiţă, un ou roşu şi Paştile care au fost binecuvântate şi sfinţite.

De asemenea, Preafericirea Sa a spus: „Să ne ajute Bunul Dumnezeu să simţim bucuria Învierii în aceste zile şi să o transmitem şi altora din jurul nostru. Să aducem pace şi bucurie tuturor celor din jurul nostru şi mărturia că noi am primit lumina învierii, iubirea lui Hristos, iubirea Preasfintei Treimi spre Slava lui Dumnezeu şi spre a noastră mântuire. Hristos a Înviat!”.




ÎNVIEREA LUI HRISTOS – ARVUNA ÎNVIERII NOASTRE: Pastorala de Sfintele Paşti 2010 a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române


† D A N I E L
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR,
MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI
DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS-DOMNUL NOSTRU,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

„Aştept învierea morţilor
şi viaţa veacului ce va să fie”
(Crezul ortodox)

HRISTOS A ÎNVIAT!



Preacuvioşi şi preacucernici părinţi,
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,


Întrucât Hristos Cel Înviat din morţi este numit în Sfânta Scriptură „începătură (a învierii) celor adormiţi” (I Corinteni 1, 18) sau „întâi născut între mulţi fraţi” (Romani 8, 29), sărbătoarea Învierii lui Hristos nu este numai pomenire şi mărturisire a adevărului Învierii lui Hristos, ci şi vedere duhovnicească sau icoană profetică a învierii de obşte a tuturor oamenilor din toate timpurile şi din toate popoarele.

Credinţa puternică în Învierea lui Hristos este în Ortodoxie şi credinţă puternică în învierea tuturor oamenilor. De aceea, Crezul pe care îl mărturisim în Biserică se încheie cu aceste cuvinte: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”.

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este binevestită în noaptea de Paşti nu înăuntrul bisericii, ci în afara bisericii, pentru că ea priveşte nu numai pe creştini, ci pe toţi oamenii.

Învierea lui Hristos nu este revenire la viaţa pământească amestecată cu suferinţă şi stricăciune, ci începutul unei alte vieţi: viaţa cerească şi veşnică pentru suflet şi pentru trup. În acest înţeles, Sfântul Apostol Pavel spune: „Precum toţi (oamenii) mor în Adam, aşa vor învia toţi în Hristos” (I Corinteni 15, 22), iar „vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea” (I Corinteni 15, 26).

Legătura dintre adevărul Învierii lui Hristos şi adevărul învierii de obşte este atât de puternică, încât cine nu primeşte adevărul Învierii lui Hristos respinge şi adevărul învierii celei de obşte sau universale, iar cine crede în Învierea lui Hristos trebuie să mărturisească şi credinţa în învierea morţilor.

În acest înţeles, Sfântul Apostol Pavel scrie corintenilor: „Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este învierea morţilor? Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră (…). Atunci, şi cei ce au adormit în Hristos au pierit. Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii” (I Corinteni 15, 12-14 şi 18-19).

Vedem, aşadar, că taina Învierii lui Hristos şi a omenirii întregi este inima Evangheliei propovăduită de Apostoli şi temelia credinţei mărturisită de Biserică.

De aceea, Sărbătoarea Sfintelor Paşti este numită „Sărbătoarea sărbătorilor”, iar icoana Învierii lui Hristos se află imprimată pe prima copertă a Sfintei Evanghelii şi se oferă credincioşilor spre a fi cinstită şi sărutată. Mai mult, fiecare săptămână din calendarul ortodox începe cu ziua Învierii, cu duminica, orientând astfel timpul Bisericii şi al istoriei către învierea universală şi către viaţa veşnică. Lumina Învierii lui Hristos dă sens vieţii creştine zilnice, pentru că Hristos Cel Înviat rămâne tainic prezent şi lucrător în Biserica Sa până la sfârşitul veacurilor: „Iată, Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28, 20). Lumina Învierii lui Hristos dă sens istoriei universale a omenirii, pentru că o îndreaptă spre învierea tuturor oamenilor din toate timpurile şi din toate locurile. În plus, lumina Învierii lui Hristos dă sens întregii creaţii, întregului univers sau cosmos, pentru că ea îndreaptă întreg universul spre „un cer nou şi un pământ nou”, în care „moarte nu va mai fi” (Apocalipsa 21, 1 şi 4). De aceea, Biserica Ortodoxă cântă în noaptea Sfintelor Paşti: „Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele de sub pământ”. Acum toate s-au umplut de sens, pentru că toată existenţa va fi eliberată de robia, de absurditatea şi stricăciunea morţii (cf. I Corinteni 15, 51-58).

Lumânările pe care le poartă în mâini clerul şi credincioşii în noaptea de Paşti, când ies din biserică şi stau în afara bisericii, sunt simbolul luminii pe care Învierea lui Hristos o aduce în lume şi pentru lumea întreagă.

Lumina veşnică a Învierii lui Hristos este acum tainic prezentă în Biserică, fiind adunată în sufletele credincioşilor prin rugăciune, ca legătură vie cu Hristos, prin binevestirea şi ascultarea Evangheliei lui Hristos, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, prin împlinirea poruncii iubirii faţă de aproapele, prin dobândirea sfinţeniei, ca unire a omului cu Dumnezeu, dobândită prin pocăinţă şi prin vieţuire curată sau virtuoasă.

Lumina Învierii lui Hristos este exprimată sau simbolizată de veşmintele luminoase, de icoanele şi obiectele liturgice aurite ce împodobesc biserica în noaptea de Paşti. Frumuseţea văzută a sărbătorii ne îndreaptă mintea şi inima spre lumina nevăzută, spre slava netrecătoare a Împărăţiei lui Dumnezeu în care vor locui drepţii şi sfinţii după Învierea de obşte (cf. Apocalipsa 21, 23).

Întrucât Capul Bisericii este Hristos Cel Înviat din morţi (cf. Coloseni 1, 18), misiunea Bisericii se desfăşoară în lume, sfinţind timpul mântuirii dintre Învierea lui Hristos şi învierea întregii omeniri sau învierea cea de obşte.


Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Sfânta Scriptură ne învaţă că învierea tuturor morţilor se va realiza când Hristos va veni cu slavă şi putere multă ca să judece viii şi morţii: „Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui (Hristos) şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea judecăţii” (cf. Ioan 5, 28-29; cf. Matei 16, 27; 25, 31-46; Romani 14, 10; II Corinteni 5, 10; I Tesaloniceni 4, 13-17; II Tesaloniceni 1, 7-10).

Legătura dintre venirea în slavă a lui Hristos, învierea morţilor şi Judecata Universală a tuturor popoarelor şi persoanelor este mărturisită în Crezul Bisericii noastre, unde se spune despre Hristos Cel Înviat din morţi şi Înălţat la ceruri că El „va veni cu slavă să judece viii şi morţii, iar împărăţia Lui nu va avea sfârşit”.

Lumina care leagă taina învierii morţilor, a judecăţii faptelor săvârşite în lume şi bucuria vieţii veşnice este lumina însăşi a vieţii şi lucrării Bisericii în lume.

De aceea, când ne pregătim pentru Sărbătoarea Învierii, în timpul Postului Sfintelor Paşti, ne pocăim de faptele noastre rele prin Taina Spovedaniei sau a Mărturisirii păcatelor, judecându-ne pe noi înşine şi cerând iertare pentru răul pe care l-am săvârşit cu gândul, cu vorba şi cu fapta. Totodată, încercăm să ne înnoim şi să ne sfinţim viaţa, să iubim mai mult pe Dumnezeu în rugăciune şi pe semenii noştri în fapte bune, să iertăm şi să ajutăm. De aceea, în noaptea Sfintelor Paşti, Biserica ne îndeamnă „să iertăm toate pentru Înviere şi să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi”.

Sărbătoarea Învierii lui Hristos ne îndeamnă pururea să ne eliberăm de păcate, să săvârşim fapte bune şi să trăim în sfinţenie. De aceea, Sfântul Apostol Pavel nu desparte credinţa în Hristos de pregătirea pentru înviere, judecată şi mântuire, motivând săvârşirea binelui astfel: „Ştiind fiecare, fie rob, fie de sine stăpân, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată” (Efeseni 6, 8; cf. II Corinteni 5, 10; Romani 2, 6 şi 16).

Întreaga Sfântă Scriptură a Noului Testament este plină de îndemnuri la vieţuire în lumina Învierii lui Hristos şi pregătire pentru învierea de obşte: „Oare nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? (…) Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6, 3 şi 11).

„Nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii (…). Dragostea să vă fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine (…). Bucuraţi-vă în nădejde; fiţi răbdători în suferinţă, stăruiţi în rugăciune (… ). Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor” (Romani 12, 2-17).

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Sărbătoarea Sfintelor Paşti, ca sărbătoare a Învierii lui Hristos şi ca pregustare a bucuriei veşnice a sfinţilor din Împărăţia lui Dumnezeu, ne îndeamnă la pocăinţă şi iertare, la fapte bune şi viaţă sfântă.

Să cerem lui Hristos Cel Înviat din morţi să ne dăruiască iubire din iubirea Sa, ajutor din puterea Sa, pentru a trăi şi a lucra după voia Lui.

Astăzi, când în jurul nostru vedem multe semne ale morţii fizice şi spirituale: boală şi suferinţă, sărăcie şi nedreptate, violenţă şi lăcomie de bani şi de putere, lipsă de iubire şi de ajutorare, cutremure şi tulburări în natură care afectează viaţa oamenilor, a animalelor şi a plantelor, să rugăm pe Hristos Domnul Cel Înviat din morţi să ne dăruiască puterea de a nu pierde speranţa şi bunătatea sufletului. Să-L rugăm să ne întărească în lucrarea noastră de ajutorare a bolnavilor, bătrânilor, orfanilor şi săracilor. Să arătăm în jurul nostru lumină din lumina Învierii lui Hristos; să privim faţa fiecărui om în lumina Învierii lui Hristos, ca pe o sfântă lumânare de Paşti aprinsă în lume de iubirea lui Hristos pentru oameni; să vedem pe fiecare om ca pe un împreună-călător cu noi spre învierea de obşte, când Hristos Cel Înviat va veni în slavă să judece viii şi morţii şi să dăruiască slavă şi bucurie celor drepţi şi milostivi (cf. Matei 25, 31-46).

Să ne bucurăm şi să mulţumim lui Dumnezeu mai ales pentru lumina Învierii pe care ne-o dăruieşte atunci când întâlnim în jurul nostru oameni buni şi sinceri, harnici şi milostivi, curaţi şi smeriţi, copii ascultători şi părinţi buni, tineri evlavioşi şi bătrâni înţelepţi. Acestea sunt semne ale vieţii creştine şi ale pregătirii pentru învierea de obşte, haine de sărbătoare pentru suflet, binecuvântare pentru Biserică şi pentru ţară.

În acest An omagial al Crezului ortodox şi al Autocefaliei româneşti, să ne întărim mai mult în credinţă şi să ajutăm şi pe alţii să devină mai credincioşi. Să învăţăm să rostim Crezul ortodox şi să ne străduim să înţelegem bogăţia şi adâncimea sa duhovnicească privitoare la iubirea veşnică a Preasfintei Treimi arătată nouă în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. Să vedem în Crezul ortodox lumina vieţii noastre creştine ca viaţă sfântă care a început prin Taina Sfântului Botez şi este îndreptată spre învierea cea de obşte, iar în Biserică să vedem locul pregătirii noastre pentru mântuire şi sfinţire, pentru dobândirea vieţii veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu.

Să ajutăm, cu evlavie şi dărnicie, la construirea de noi biserici în România şi în diaspora română, spre slava Preasfintei Treimi şi spre mântuirea noastră, să creştem copii în credinţa ortodoxă pentru a fi acum credincioşi buni ai Bisericii noastre, cetăţeni înţelepţi şi harnici ai Patriei noastre, dar şi viitori cetăţeni ai Raiului, adică moştenitori ai Împărăţiei cereşti a Preasfintei Treimi.


Să înălţăm rugăciuni şi pentru toţi românii care se află departe de ţară, printre străini, ca să păstreze credinţa ortodoxă strămoşească şi să cultive iubirea faţă de valorile noastre spirituale!

Cu multă bucurie, aşteptăm ca anul acesta, 2010, în zilele de 25-29 octombrie, de Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, să primim la Patriarhie, în Bucureşti, o parte din lemnul Sfintei Cruci care va fi adusă din Grecia, spre a fi cinstită de pelerini, ca binecuvântare pentru Anul Crezului ortodox şi al Autocefaliei româneşti.

Cu prilejul Sfintelor Paşti, vă adresăm tuturor părinteşti doriri de sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, dimpreună cu salutarea pascală: Hristos a înviat!

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Corinteni 13, 13).


Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† D A N I E L
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Sursa: Patriarhia.ro

La începutul blogului