marți, 31 august 2010

Alexei Mateevici către basarabeni: “De nu veţi ridica din sânul vostru un proroc..."

Născut sub semnul infinitului: 1888


Alexe Mateevici, la primul congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia, din mai 1917: 
„Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai romanilor, şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumină dreaptă. N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut”.

La sfârşitul lunii august 2010 s-au împlinit 93 de ani de la trecerea în eternitate a scriitorului şi preotului militar Alexei Mateevici, autorul poeziei “Limba Noastră”, odă adusă limbii române, actualul Imn de Stat al Republicii Moldova.

Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari - d. 24 august 1917, Chișinău) a decedat la numai 29 de ani, dar a rămas în istoria literaturii române drept unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia.


„Dacă ar fi trăit, ar fi fost un mare poet. Numai Eminescu a mai ştiut să scoată atâta mireasmă din ritmurile poporane”, scria George Călinescu, în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”.


„Alexe Mateevici, supranumit „lebăda Basarabiei”, a fost un tribun al simţirii şi al sufletului românilor basarabeni de la începutul secolului 20”, spune Vasile Bahnaru, directorul Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, citat de Agenţia Info-Prim Neo.

Aflaţi mai multe pe Blogul “Ştiri din Republica Moldova”.


Vă invit să citiţi (să recitiţi):
Basarabenilor
de Alexei Mateevici
Mărăşeşti, 10 iulie 1917

Să ştiţi: de nu veţi ridica
Din sânul vostru un proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea făr' de noroc.


Din cheag de lacrimi, de dureri,
Din trăsnet de mânie sfântă,
Şi din nădejdi şi zbuciumări,
Din năzuinţi şi frământări
El trebui facla să-şi aprindă
Şi-n el pe toţi să vă cuprindă.


Şi-n ţara voastră va purcede
Pe drum de spini şi chinuire
Cu gloata celor cari l-or crede;
Şi duh aprins de înnoire
Va duce-n propovăduire.


El jalea vechilor câmpii
Numa-ntr-o lacrimă va strânge,
Din spic, din strugurul de vii
În stropi va scurge ape vii:
Din spic — sudori, din viţă — sânge
Le va sorbi şi nu-ţi mai plânge,
C-atunci sorbiţii stropi vor arde
Din ţară toată vrăjmăşia,
Clevetitori, duşmani de moarte,
Şi cei cu limbi în două sparte
Atunci vor căuta frăţia
Şi lepăda-vor viclenia.


Şi toţi veţi fi un gând ş-un nume
Şi înfrăţiţi veţi făuri
Un viitor mai bun în lume,
Iar el va şti să vă îndrume
Acolo, unde va zări
C-a voastră stea va răsări.


Dar ştiţi: de nu veţi ridica
De printre voi pe-acest proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea fără noroc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului