joi, 30 septembrie 2010

O stradă denumită în onoarea mareşalului Ion Antonescu încinge spiritele în orăşelul Codru

Tot aici, după ştire: "Condamnat la moarte în 1946, Ion Antonescu a rămas în inima Poporului Român" - un articol de prof. univ. dr. Petre Ţurlea

Scandal în Consiliul local din orăşelul Codru. Redenumirea străzii Grenoble în cinstea Mareşalului Ion Antonescu a provocat mari dispute în rândul consilierilor locali. Chiar dacă la şedinţă din 29 septembrie decizia a fost adoptată cu votul a 15 consilieri liberal-democraţi, se pare că mulţi dintre ei s-au răzgândit peste noapte, relatează Arena.

Viceprimarul orăşelului Codru, Sergiu Pogorevici, a declarat pentru Arena că unii consilieri „nu au înţeles pentru ce au votat” şi, probabil, va fi organizată o şedinţă extraordinară a Consiliului local, la care decizia cu privire la conferirea numelui mareşalului Ion Antonescu respectivei străzi să fie revăzută.


„Eu nu sunt de acord cu această denumire. Aş opta pentru ceva neutru, ca să nu fie aţâţate spiritele. Mai mult a insistat primarul, el este cel care a vrut ca fosta stradă Grenoble să fie botezată în cinstea mareşaluli Ion Antonescu”, spune viceprimarul.

La 22 septembrie, Consiliul local din orăşelul Codru a votat împotriva redenumirii străzii în onoarea mareşalului Ion Antonescu, această chestiune a revenit însă pe ordinea de zi, la insistenţele mai multor locuitori.

Miercuri, 29 septembrie, consilierii din partea Partidului Liberal (PL), Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidului Democrat din Moldova (PDM) şi Alianţei Moldova Noastră (AMN) din Consiliul local Codru au decis să numească una dintre străzile localităţii în cinstea mareşalului român Ion Antonescu. Pe această stradă se află o clădire, fostă vilă, unde se odihnea Antonescu. Pe respectiva stradă din orăşelul Codru sunt 6 case.

Decizia din 29 septembrie a Consiliului local Codru a fost criticată în medii de informare ruseşti şi în presa moldoveană
favorabilă comuniştilor.

Liuba Maxim
Arena


Dorin Chirtoacă: Nu mareşalul Antonescu, dar boierul Antonescu



Nota mea: Primarul şi viceprimarul din Codru (municipiul Chişinău) sunt neafiliaţi politic. Într-o discuţie neoficială cu un reporter, un ales local din orăşelul Codru, speriat de atacurile din presa rusă şi cea procomunistă, s-a îndreptăţit în felul următor: “Sunt doi mareşali Ion Antonescu şi consilierii n-au înţeles în numele căruia dintre ei va fi numită strada”. :)
România, în întreaga ei istorie, a avut un singur mareşal: Ion Antonescu. Dar, într-adevăr, parcă ar exista doi – unul “criminal de război”, în viziunea kominterniştilor şi discipolilor lor, şi altul “Erou”, cum îl cred patrioţii români.

În topul "Mari Români", făcut de TVR în 2006, Ion Antonescu a fost pe locul 6. În primele săptămâni era pe locul 3. În pofida puternicei propagande anti-Antonescu.


Mareşalul Antonescu - un erou sacrificat


Ale articole despre Mareşalul Ion Antonescu pe acest blog


Condamnat la moarte în 1946, Ion Antonescu a rămas în inima Poporului Român

Autor: prof. univ. dr. Petre Ţurlea

În mai 1946, pentru a demonstra faptul că executarea lui Ion Antonescu ar fi fost dorită de întreg Poporul Român, comuniştii şi aliaţii lor (între care cei din Uniunea Populară Maghiară, corespondenta UDMR-ului de astăzi) au organizat în toată Ţara manifestaţii de susţinere a condamnării la moarte. Poliţia a raportat, de peste tot, şi numărul participanţilor la Ploieşti - 1.000; la Galaţi - 12.000; Constanţa - 10.000; Braşov - 1.500; Sibiu - 20.000; Târgu-Mureş - 3.000; Craiova - 2.000 etc.

Dar, fiind campanie electorală pentru alegerile parlamentare, în multe locuri prilejul a fost folosit şi pentru a fi atacate partidele istorice; s-a ajuns chiar la devastarea sediilor acestora, precum la Turnu-Măgurele, Luduş, Caransebeş. În Transilvania, în centrele cu populaţie numeroasă maghiară demonstraţiile împotriva lui Antonescu s-au transformat în manifestaţii iredentiste maghiare; ungurii cereau asasinarea Mareşalului şi pentru că acesta era simbolul patriotismului românesc.

La Cluj, prilejul a fost folosit, de către cei 6.000 de participanţi maghiari, ca să protesteze împotriva recentei hotărâri a Conferinţei de Pace de la Paris (7 mai) de a retroceda României întreaga Transilvanie, anulând astfel efectele Diktatului de la Viena din 1940. Organizatorii comunişti de la Bucureşti au avut şi alte surprize.

La Târgovişte, de exemplu, după manifestaţie unii participanţi au scandat: „Sus Antonescu!”, „Jos Guvernul!”, „Trăiască Mareşalul!”. S-a voit să se demonstreze că însăşi Armata dorea execuţia lui Ion Antonescu. De aceea, în garnizoane au fost trimişi reprezentanţi ai Guvernului ca să monteze astfel de aprobări colective.

Dar, în majoritatea cazurilor, rezultatul a fost negativ. Sunt mai multe rapoarte în acest sens ale Poliţiei şi Siguranţei. Cel privind consultarea ostaşilor din Garnizoana Odorhei este datat 22 mai 1946 şi poartă titlul Militarii din Odorhei împotriva condamnării lui Antonescu: „Garnizoana din Odorhei a primit ordin ca să facă un referendum în legătură cu condamnarea la moarte a ex-mareşalului Antonescu. În acest scop a fost adunat întreg efectivul Cercului de Recrutare şi al Cercului de Exploatare Odorhei, cărora un delegat al Marelui Stat Major, Secţia Propagandă, le-a expus motivele condamnării lui Antonescu.

Apoi, cei prezenţi au fost întrebaţi dacă sunt pentru sau împotriva acestei condamnări. Răspunsul, dat prin ridicare de mâini, a fost împotriva condamnării, nefiind pentru condamnare decât delegatul MSTM. În urma acestui rezultat, s-a procedat la o nouă votare, însă şi de data aceasta toţi militarii prezenţi au fost împotriva condamnării”.

În multe alte locuri, mai ales din Transilvania, s-a întâmplat la fel. Într-un „raport contrainformativ” al Comandamentului Trupelor de Grăniceri, din 1 iunie 1946, se scrie: „La Centrul de Instrucţie Grăniceri rezultatul votului asupra Sentinţei de condamnare dată de Tribunalul Poporului în procesul ex-mareşalului Antonescu a fost: un vot pentru, iar restul contra”. Rapoarte cu conţinut asemănător au venit din întreaga Ţară. Toate reflectau sentimentul larg popular.

Pentru români, Mareşalul era un erou. Pentru maghiari era un inamic al aspiraţiilor lor revizioniste. În aceste condiţii, trebuie menţionat comportamentul deplorabil al Regelui Mihai, remarcat şi de străini. Generalul american C.V.R. Schuyler raporta, la Washington, pe 2 iunie 1946: „Toate elementele societăţii bucureştene par consternate de execuţie. Se pare că aproape toţi se aşteptau ca Regele să comute sentinţele în ultima clipă. S-au exercitat presiuni teribile în acest sens asupra lui din toate părţile”.

Mihai, însă, a considerat că moartea lui Antonescu fiind dorită de sovietici şi de comunişti, trebuia să le facă pe plac, conservându-şi astfel Tronul. O laşitate nedemnă de un cap încoronat. „În general - scria generalul american - poporul apreciază că nu s-a dovedit nimic împotriva Antoneştilor, în afara faptului că au pierdut războiul.”

Vestea execuţiei a trezit un val de indignare. În toată Ţara au fost răspândite manifeste de condamnare a asasinilor. În cel din care Poliţia a descoperit multe exemplare în Bucovina şi Transilvania de Nord se scria: „Popor Român, în ziua de 1 iunie, contrar voinţei Poporului, a fost omorât mişeleşte la Jilava, în prezenţa Guvernului criminal, cel mai mare fiu al Neamului nostru, Mareşalul Ion Antonescu. Români! Acela care a luptat pentru dreptatea sfântă a acestui Popor, Generalul Conducător care şi-a închinat Patriei toată puterea fiinţei lui, azi nu mai este în mijlocul nostru… Sfânt martir! Te-ai ridicat la Ceruri ca să veghezi de acolo destinul Neamului nostru. La mormântul tău cald venim cu lacrimile durerii…”.

După 1989 s-a crezut că se va face dreptate Mareşalului, anulându-se sentinţa nedreaptă din 1946. Veterani de război, istorici, oameni politici au înfiinţat, în 1991, Liga Mareşal Ion Antonescu. Cel mai cunoscut dintre conducătorii săi a fost istoricul Gheorghe Buzatu. Prin grija Ligii au fost ridicate Mareşalului câteva monumente, numele i-a fost dat câtorva străzi din mai multe oraşe (în Transilvania, cel mai mare opozant al unor asemenea iniţiative a fost UDMR), au fost organizate sesiuni ştiinţifice şi comemorări (una din ele la Valea- Mare, Covasna, 1 iunie 1997).

În iunie 1991, când se împlineau 45 de ani de la asasinat, am iniţiat un moment de reculegere în Camera Deputaţilor în memoria lui Ion Antonescu; toţi deputaţii s-au ridicat în picioare; surprins şi şocat, preşedintele Camerei, Dan Marţian, fost ministru comunist al Tineretului, nu a reacţionat pe loc; o va face abia după două săptămâni. Ecoul a fost major, inclusiv peste hotare; în Senatul S.U.A. a fost adoptat un protest.

Dan Marţian a venit la tribuna Camerei Deputaţilor pe 26 iunie 1991, întrebând indignat: „Cum se poate ca în Parlament să se cinstească memoria lui Antonescu şi să nu existe nimeni care să se ridice în legătură cu acest lucru? Vreau să vă spun foarte sincer că şi noi - dar nu numai noi - societatea nord-americană, Statele Unite au fost şocate de acest lucru. Cum este posibil, cum este posibil ca să fie doar iniţiativa unui deputat şi toţi ceilalţi nu au nimic de spus?”

În timpul Guvernului Adrian Năstase, cu Ion Iliescu (vechi adversar al lui Antonescu, pentru că-l trimisese pe tatăl său, Alexandru Iliescu, spion sovietic, în Lagărul de la Târgu-Jiu) din nou preşedinte al Ţării, în 2003, toate monumentele Mareşalului au fost dărâmate, numele de străzi şterse, manifestările interzise; sub ameninţarea pedepsei cu închisoarea era pusă orice prezentare conform adevărului istoric făcută lui Ion Antonescu.

După o jumătate de secol, comuniştii din 1946, prin urmaşii lor, obţineau o nouă victorie. În 1994, cerusem procurorului general al României un recurs în anulare în cazul procesului din 1946. Nu s-a aprobat. Acelaşi recurs în anulare a fost cerut, după 2000, şi de alţii.

Cererea va fi respinsă din nou, în mai 2009, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; „Gardianul” din 23 mai 2009 concluziona: „Conform tradiţiei inaugurate de Ulpian, sentinţa de condamnare a lotului Antonescu ţine loc de adevăr”.

Dar, în pofida inamicilor săi, Ion Antonescu a rămas în inima Poporului Român. Putem să facem şi o comparaţie: Pe actualii conducători ai României cu siguranţă nu-i va condamna nimeni la moarte pentru dezastrul în care au adus Ţara cu bună ştiinţă şi spre propriul lor folos. Însă, la fel de sigur este şi că nu vor rămâne în inima românilor, pentru că nu au dat dovadă de patriotismul lui Antonescu.


Sursa: Condeiul ardelean

Ziarul are acest motto: Cuvânt către Neamul Românesc: "Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!"

3 comentarii:

  1. „Omega” exploatează cazul la maxim şi continuă să culeagă reacţii:

    Uniunea Tineretului Comunist susţine că decizia autorităţilor de a eterniza memoria lui Antonescu este “o provocare“
    http://omg.md/Content.aspx?id=10216&lang=1

    Comunitatea evreiască din Moldova este îngrijorat de acţiunile de sacrilegiu ale autorităţilor
    http://omg.md/Content.aspx?id=10209&lang=1

    Comunitatea evreiască din Moldova va contesta în judecată decizia de eternizare a memoriei unui criminal nazist
    http://omg.md/Content.aspx?id=10211&lang=1

    Mihai Ghimpu este indiferent faţă de eternizarea criminalului Antonescu
    http://omg.md/Content.aspx?id=10207&lang=1

    Prim-vicepreşedintele Parlamentului regretă eternizarea memoriei lui Antonescu
    http://omg.md/Content.aspx?id=10201&lang=1

    Lupu nu va interveni în decizia consilierilor din propriul său partid prin care se eternizează generalul Antonescu
    http://omg.md/Content.aspx?id=10199&lang=1

    Guvernul Filat nu vede oportună intervenţia sa în cazul eternizării lui Antonescu
    http://omg.md/Content.aspx?id=10198&lang=1

    RăspundețiȘtergere
  2. Eleonora

    "Condeiul Ardelean" nu este o sursă tocmai credibilă, tocmai din pricina dezechilibrului grav şi al răstălmăcirilor care abundă în paginile acelui ziar.

    L-am citit ceva vreme până m-am plictisit de primitivismul său. Îi pot înţelege pe românii ce trăiesc în Secuime - că se simt singuri într-un mediu ce le este străin - dar nu le pot accepta încrâncenarea.

    Tonalitatea articolului lui Petre Ţurlea aduce cu fiţuicile de propagandă sovietice în care oamenii sunt împărţiţi în buni şi răi - fără nicio nuanţă între.

    Antonescu nu este un erou al poporului român. Şi nu este privit aşa. E suficient să trăieşti îndeajuns în România să vezi că figura Mareşalului este extrem de controversată aici şi că acesta nu ocupă nicidecum în conştiinţa românească un loc precum Ştefan cel Mare, de pildă.

    Că există persoane care caută să-l facă astfel, există. Tot la fel există şi nostalgici după Ceauşescu. Însă marea masă are altfel de vederi, în opinia mea.

    Îmi pare rău că mi-ai cenzurat mesajul precedent. Se pare că prietenia noastră virtuală se apropie de sfârşit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Marius, dacă nu-ţi place cum scrie Petre Ţurlea, citeşte un articol despre Mareşalul Ion Antonescu semnat de istoricul-arhivist Alexandru Moraru, din Chişinău, unul dintre foarte puţinii istorici care chiar lucrează în arhivă:

    http://eleonora-lisnic.blogspot.com/2010/06/un-articol-despre-maresalul-ion.html

    Permite-mi să mă îndoiesc de faptul că Sfântul Ştefan cel Mare ocupă un loc important în respectivele inimi. Nu i-a venit nimănui ideea să-l declare „criminal de război” pentru faptul că i-a gonit pe turci?

    Anterior ai mai postat pe acest blog un comentariu despre Ion Antonescu, ţi-am citit cu atenţie opinia. Nu este nevoie să-mi repeţi periodic ce crezi. Am reţinut din prima. Vezi aici: http://eleonora-lisnic.blogspot.com/2010/06/64-de-ani-de-la-asasinarea-maresalului.html


    Cât priveşte „prietenia noastră virtuală”, cum o numeşti, habar n-am cine eşti, nici măcar poza nu ţi-am văzut-o. :)
    Într-o asemenea situaţie, îl citez cu plăcere pe poetul meu rus preferat Mihail Lermontov:
    „В толпе друг друга мы узнали
    Сошлись и разойдемся вновь.
    Была без радости любовь,
    Разлука будет без печали.”

    Dacă nu cunoşti rusa, traduci cu Google.

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului