luni, 14 februarie 2011

”În Afganistan erau trimiși băieți de la țară, din familii cu mulți copii”


Andrei Botnaru, jurist din Chișinău, este unul dintre cei peste 12.500 de basarabeni trecuți prin luptele din Afganistan în anii 1979-1989. 


A fost înrolat în armata sovietică, în trupele de grăniceri, în toamna anului 1986, la vârsta de 18 ani, după absolvirea școlii medii de cultură generală, și trimis în Afganistan.


După demobilizare, a fost prevenit ca în următorii cinci ani să nu prea vorbească despre cele văzute. Nici n-a avut chef să povestească prea multe. Cine l-ar fi înțeles cu adevărat?

Într-un interviu, Andrei ne spune cum a aflat vestea că va trebui să lupte în Afganistan și ne oferă amănunte despre criteriile după care sovieticii îi selectau pe candidații pentru respectiva destinație, despre condițiile de securitate maximă în care erau ținuți acei ostași imediat după încorporare. 


”În Afganistan erau trimiși băieți de la țară, considerați mai rezistenți decât cei de la oraș, cu o bună pregătire fizică și obișnuiți să facă față greutăților, din familii cu mulți copii”, povestește Andrei Botnaru.
Experiența Afganistanului i-a marcat viața. Andrei ne-a mărturisit că sovieticii nu erau preocupați de reabilitarea psihologică a foștilor luptători. După demobilizare, combatanții au fost lăsat să-și ducă de unii singuri ”războiul” din viața civilă.

Interviul cu Andrei Botnaru l-am realizat lângă Monumentul ridicat în memoria celor căzuți în luptele din Afganistan, din sectorul Râșcani al orașului Chișinău.

La 15 februarie 2011 se împlinesc 22 de ani de la retragerea trupelor sovietice din Afganistan. La sfârșitul săptămânii trecute, printr-o hotărâre votată unanim, Parlamentul Republicii Moldova a declarat ziua de 15 februarie drept ”Ziua comemorării celor căzuți în Afganistan – 1979-1989”.

Prin experiența conflictului armat din Afganistan au trecut peste un milion de cetățeni din fostul spațiu sovietic. Dintre cei 12.500 ostași din R.S.S. Moldovenească trimiși în Afganistan, 301 au decedat, 700 au fost răniți, iar 257 ostaşi au rămas invalizi. Soarta a cinci dintre ei nu este cunoscută până în prezent, în documentele oficiale ei figurând ca ”dispăruți fără urmă”.

Eleonora Lisnic





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului