miercuri, 30 martie 2011

Singurul aliat al AIE aşteaptă dovezi de iubire


Nu e nevoie să căutăm prea mult pentru a găsi o figură de stil sau o imagine definitorie pentru starea actuală a Republicii Moldova: clădirea Parlamentului.

Edificiul devastat la 7 aprilie 2009 stă în picioare, dar încă n-a fost renovat şi nu ţine de adăpost nimănui, nu încălzeşte pe nimeni.

La fel şi guvernarea democrată: continuă să beneficieze de sprijinul electoratului care a instalat-o, dar de ceva vreme încoace se dovedeşte a fi incapabilă să le alimenteze oamenilor optimismul şi încrederea într-o viaţă mai bună în timp util.


De o mai mare credibilitate s-ar părea că beneficiază mesajele şi semnalele unor oficiali din exterior. Dezamăgită de sporovăiala şi schimburile de replici de multe ori triviale din sânul AIE, partea conştientă a electoratului contează acum pe presiunile din exterior asupra guvernării. Speră ca cel puţin monitorizarea strictă a organizaţiilor din care facem parte sau spre care tindem şi a donatorilor externi să-i determine să facă realmente şi ceva bun pentru popor, nu doar pentru buzunarele proprii şi cele ale ortacilor-afacerişti cu ajutorul cărora au acces ori se menţin la putere.

Un aspect alarmant: în proiectul Bugetului de Stat pentru 2011, Guvernul n-a prevăzut bani pentru restaurarea clădirii Parlamentului. Privită cu detaşare, situaţia poate fi interpretată şi ca o umilire a organului legislativ suprem, lăsat fără sediu până nu se ştie când, a deputaţilor, dar, implicit, şi a celor care i-au delegat la conducere. Republica Moldova este un stat parlamentar şi clădirea Parlamentului, nu alta, ar trebui să fie percepută ca simbol al Puterii în stat.

Au trecut un an şi 8 luni din acea zi de 29 iulie 2009 în care, ca rezultat al alegerilor parlamentare anticipate, comuniştii au plecat de la guvernare, locul lor fiind luat de o coaliţie a forţelor de centru-dreapta. Ni s-a promis, între altele, reformarea Justiţiei şi diminuarea corupţiei. Vedem frământări în aceste domenii, dar mai puţin rezultate.

Cât priveşte Justiţia, elocvent este faptul că opinia publică n-a avut parte de un raport credibil pe marginea evenimentelor din aprilie 2009.

Iar corupţia, despre care experţii spun că ar fi inerentă civilizaţiei umane şi că nu va putea fi extirpată definitiv niciodată, a avut momentele ei de glorie necamuflată chiar la negocierea şi instalarea figurilor-cheie din actuala guvernare: un personaj controversat a ajuns să deţină a doua funcţie ca importanţă în Parlament. Procuratura ne-a informat că este curat ca lacrima.

Unui alt personaj, surprins în flagrant de ofiţerii de la Anticorupţie în 2004, într-un moment în care părea că ceea ce face este să ia bani de la studenţi, i s-a încredinţat să coordoneze educarea tinerelor generaţii. Instanţa l-a achitat şi ni s-a spus că a fost „o înscenare a guvernării comuniste”. Dar presa a scos la lumină următoarea dilemă: şef la Anticorupţie era pe atunci actualul ministru al Internelor, Alexei Roibu.

Dacă unul dintre ei are probleme cu integritatea morală, cum de încap ambii în acelaşi Cabinet şi pe listele aceluiaşi partid?

Alegătorii, păţiţi şi pricepuţi, comentează, vorbesc şi nimeni nu-i poate convinge că ceea ce ştiu sau văd n-ar fi adevărat.

Fireşte, promovând în prima linie a conducerii statului persoane asupra cărora planează umbre de bănuială, AIE îşi pierde credibilitatea în faţa propriilor electori.

Semne de îngrijorare dau şi observatorii externi. La finalul vizitei de documentare pe care au efectuat-o la Chişinău în perioada 21-24 martie, noii coraportori pentru Republica Moldova ai Comisiei de monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), Lise Christoffersen (Norvegia) și Piotr Wach (Polonia), au declarat presei că aşteaptă o accelerare a reformelor în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne. Doar îndeplinind această condiţie Republica Moldova poate avansa de la actuala etapă de monitorizare, în raport cu Consiliul Europei, la cea de post-monitorizare. Iar acest salt calitativ este o precondiţie pentru avansarea pe calea integrării în Uniunea Europeană – “prioritatea absolută a politicii externe” declarată de AIE.

În timp ce aleşii din AIE se consumă în dispute care, gradual, irită, dezgustă, dezamăgesc şi plictisesc publicul, Vladimir Voronin ameninţă că Partidul Comuniştilor va organiza „tulburări în masă” pentru a-i răsturna pe democraţi de la guvernare.

„Guvernarea trebuie cât mai curând să-şi recunoască înfrângerea sa ideologică, organizaţională şi managerială şi să treacă timid în opoziţie, oferind posibilitatea echipei noastre să reconstruiască din nou Moldova după doi ani de atac de tip reider asupra economiei şi statalităţii ei”, a declarat liderul comuniştilor la şedinţa Clubului de presă din 25 martie, potrivit Info-Prim Neo.

Pregătiri de luptă şi în stânga Nistrului. Forţele armate separatiste, potrivit copreşedintelui din partea Chişinăului al Comisiei Unificate de Control (CUC), Ion Solonenco, desfăşoară aplicaţii militare de amploare, în scopul „fortificării trupelor în lupta cu inamicul strategic, Moldova”.

Singurul aliat pe plan intern al Alianţei pentru Integrare Europeană este electoratul care i-a încredinţat guvernarea. Cu toate deosebirile caracteristice votanţilor PLDM, PDM şi PL, aceşti oameni au un pivot comun: dorinţa de dreptate şi de un trai mai bun.

În preajma alegerilor locale (dar şi a unor posibile alegeri parlamentare anticipate), alegătorii trebuie convinşi că n-au fost uitaţi şi că nevoile şi speranţele lor nu sunt ignorate.

Eleonora Lisnic

(Editorial publicat pe Arena.md la 28 martie 2011)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului