sâmbătă, 7 mai 2011

Stierlitz - agentul secret sovietic care a educat generaţii de patrioţi străini


În copilărie şi în adolescenţă, pe timpul Uniunii Sovietice, mă nemulţumea faptul că nu aveam ce privi serile la televizor în preajma zilei de 9 mai: Televiziunea difuza doar filme despre război, cu fundal sonor violent - împuşcături şi bubuituri continui - şi în care rolurile nemţilor erau interpretate de actorii cu cele mai respingătoare fizionomii posibile.
Alb-negru, fără nuanţe – aşa erau filmele sovietice despre război, la propriu şi la figurat.

Singurul film despre cel de-al doilea război mondial pe care-l priveam cu plăcere în fiecare an era „17 clipe ale primăverii / 17 мгновений весны”, cu Veaceslav Tihonov în rolul principal, cel al lui Standartenführer Max Otto von Stierlitz.

Popularitatea filmului se datora subiectului incitant – activitatea unui agent secret sovietic în eşalonul superior al SS-ului. Dintre actorii sovietici, doar Veaceslav Tihonov (decedat la sfârşitul anului 2009) putea fi credibil în acest rol. Pentru că era clar pentru oricine: un agent sovietic ar fi trebuit să aibă trăsături şi maniere de aristocrat pentru a se fi infiltrat atât de reuşit în sânul inamicului.
Veaceslav Tihonov a asigurat succesul filmului, el aduna publicul în faţa televizoarelor.

De la mic la mare, toată Uniunea Sovietică era îndrăgostită de Stierlitz. Băieţii doreau să-i semene, iar fetele să cunoască pe cineva ca el: arătos, manierat, calm, profund, imperturbabil, inteligent, înţelept, curajos, rezistent şi eficient.

Scopul filmului era să cultive patriotismul cetăţeanului sovietic. S-a văzut la sfârşitul anilor ’80, precum şi în 1991, în momentul dezintegrării Uniunii Sovietice, că patriotismul veritabil mocnea în republicile unionale, aşteptând momentul prielnic să răbufnească în forţă.
Stierlitz îşi făcuse discipoli: ... curajoşi, rezistenţi, eficienţi, în serviciul neamului lor.

Din film, am ales o scenă de viaţă, fără uniformă sovietică, fără uniformă SS: întâlnirea lui Stierlitz cu soţia sa, în cafeneaua „Elefant”:








Composer: Mikael Tariverdiev
Performer: Joseph Kobzon

Lyrics:
May I ask,
For a little while,
You, my grief,
To take leave of me?
Like a cloud,
Heavy, grayish cloud,
Do fly to my beloved homeland,
From here to my dearest homeland.

You, my shore,
Show yourself afar,
Just an edge,
Just an outline.
You my shore,
Lovely, gentle shore,
My dear, if only I could reach you,
Yes, reach you, at least some blessed day.

Somewhere very far,
Very far away
The rains are dancing around.
By the river bank,
In a little nook
The cherries ripen
Bending low to the ground.

Somewhere very far,
In my memories
The childhood's warmth livens up,
Though all this
Nows covered
By such a thick layer of snow!

Thunderstorm,
Take my thirst away,
Fill me up,
Yet don't drown me.
Here again,
As it were the last time
I still keep staring in the Heavens,
As though I'd expect an answer soon...?

May I ask,
For a little while,
You my grief,
To take leave of me?
Like a cloud,
Heavy, grayish cloud,
Do fly to my beloved homeland,
From here to my dearest homeland.

(Translated by Anna Djintcharadze)

Un comentariu:

  1. Filmul a rulat si la Televiziunea Romana in anii '70. Cred ca a fost reprogramat si imediat dupa 1989. Eram prea mic pentru a sesiza finetea jocului actorilor, dar oricum filmul mi-a atras atentia, il urmaream. Mama, in special, era interesata de acest film. Ce am retinut si-mi aduc acuma cu placere aminte e muzica din film si actorul extraordinar din rolul principal, Viaceslav Tihonov, pe care cred ca l-am vazut si in alte filme rusesti. Frumos!

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului