luni, 22 august 2011

Colonelul (r) Anatol Munteanu despre subminarea puterii militare a Republicii Moldova în 1992

Conflictul armat de pe Nistru din 1992 ”a fost câştigat de combatanţi, militari, poliţişti şi voluntari, dar pierdut de politicieni şi comandanţii militari, în primul rând prin semnarea ruşinoasă a unei „păci” umilitoare”, apreciază colonelul (r) dr. Anatol Munteanu, într-un interviu pentru ARENA.


Totodată, în opinia fostului combatant, ”războiul moldo-rus declanşat de Federaţia Rusă pe teritoriul republicii noastre, încheiat de jure, nu s-a încheiat şi de facto și continuă şi azi”. ”Separatiştii continuă să-şi urzească planurile. Situaţia este la fel de încordată şi după 20 ani”, spune Anatol  Munteanu.

”Ceea ce ştim cu certitudine – subliniază intervievatul - este că printre scopurile declanşării conflictului armat de pe Nistru s-a numărat şi jaful averii Moldovei - una din cele mai prospere republici ale fostului imperiu rus. Mulţi dintre politicieni sunt implicaţi în dispariţia acestei averi. Chişinăul a dus în acea perioadă o politică stranie, de incapacitate, de corupţie şi, o spun cu toată răspunderea, de trădare împotriva intereselor ţării. O parte din guvernanţi, inclusiv fostul premier Andrei Sangheli, practica un comerţ dubios cu autorităţile ruse şi separatiste trimiţând în Transnistria cereale, carne, lapte, fructe şi combustibil, în timp ce noi, moldovenii, muream în tranşee. A fost o aventură într-un război fără sens.”

Colonelul (r) Anatol Munteanu se referă și la motivele eșecului forţelor armate moldoveneşti:
”Eşecul forţelor armate moldoveneşti nu a fost cauzat doar de insuficienta dotare cu armament şi muniţii sau de pregătirea precară a combatanţilor recrutaţi. Principala cauză a pierderii războiului o constituie trădarea şi incompetenţa cadrelor militare din eşalonul superior al ministerelor de forță. Numai aşa se explică faptul că inamicul cunoştea în detaliu dislocarea unităţilor şi subunităţilor militare, poziţiile pe linia frontului, dotarea cu tehnică de luptă, cu armament şi muniţie, ba chiar permisiile şi concediile de odihnă ale comandanţilor şi ostaşilor”.

În interviu, colonelul nominalizează o serie de persoane care în timpul conflictului armat de pe Nistru ”ocupau funcții de comandă, deși erau foști ofițeri sovietici”, persoane  care, potrivit lui, ”nu ezitau să colaboreze cu ofițerii Armatei a 14-a rusă și cu serviciile KGB ale separatiștilor”.

De asemenea, Anatol Munteanu apreciază că ”tânăra armată moldovenească (mai exact – comandanţii din vârful ierarhiei militare) n-a înţeles sau a subestimat lupta de ofensivă, acţiunile de hărţuire a inamicului, incursiunile şi misiunile în spatele frontului”, în timp ce respectivele metode de luptă au fost practicate cu succes și după un sistem organizat de grupele speciale operative alcătuite din cercetaşi, poliţişti sau „burunduci“.

”Comandantul Suprem, Mircea Snegur, şi şeful Statului Major al Forţelor Armate reunite au folosit, din aprilie-mai 1992, tactica „de apărare în tranşee“, numită şi „războiul poziţional“. Acest lucru i-a demoralizat pe comandanţi şi combatanţi chiar de la început, fiind spulberată ideea de victorie asupra inamicului”, afirmă fostul combatant.

Anatol Munteanu mai povestește: ”În iunie 1992, am ajuns la preşedintele Mircea Snegur. I-am vorbit despre toate acestea, despre situţia de pe front, despre nemulţumirea comandanţilor ţinuţi în tranşee, fără drept la acţiune sau la contraofensivă. Am raportat despre scurgerea de informaţii militare. Am vorbit despre faptul că sunt mobilizaţi tineri care nu au ţinut niciodată o armă în mână. Asta, în timp ce bărbaţii apţi şi operativi nu erau recrutaţi de comisariatele militare, pentru că acestea erau conduse de ofiţeri ruşi.”.

”Consiliul Suprem al Apărării, în frunte cu preşedintele Republicii Moldova, n-a susţinut o politică militară coerentă, n-a dezvoltat o strategie şi o doctrină referitoare la lupta pentru independenţa şi integritatea Republicii Moldova, n-a corelat interesele politicii interne cu cele ale politicii externe pentru a primi un sprijin european substanţial în bătălia cu separatiştii”, mai afirmă colonelul Anatol Munteanu în interviul pentru ARENA consemnat de Benone Neagoe.

Interviul: „Principala cauză a pierderii războiului a fost trădarea şi incompetenţa”

Eleonora Lisnic

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă ai un gând preţios, formulează-l în termeni civilizaţi şi postează un comentariu.


La începutul blogului